FOTO-VIDEO Tradiţie de 1 Mai păstrată de pe vremea lui Carol al II-lea la Muzeul Etnografic din Cluj
0
De 1 Mai la Muzeul Etnografic din Cluj-Napoca se respectă o tradiţie păstrată din 1929, de pe vremea în care Carol al II-lea a pus bazele instituţiei culturale. Şi astăzi momentul a fost marcat de un eveniment la care au participat sute de clujeni.
La câţiva metri de pâlcurile fumegânde de clujeni care sărbătoresc şi de Ziua Muncii suprema plăcere românească – Măria sa Grătarul, ascunse după un zid verde de vegetaţie, uliţele Muzeului Etnografic sunt explorate de câţiva curioşi. Casa olarului din Josenii Bârgăului, piua cu ciocane din Zagra, fierăria din Rimetea, gospodăria din Mărişel, biserica din Cizer şi restul de 50 de gospădării din toate părţile Ardealului şi-au deschis porţile la fel cum se întâmplă din 1929 în primul muzeu etnografic din România. Înfiinţat în 1 ianuarie 1923, sub patronajul regelui Carol al II-lea, muzeul mai marchează o permieră în România: este primul muzeu românesc înfiinţat pe baza unui program ştiinţific, la a cărui alcătuire au contribuit mari specialişti ai epocii. Indiferent dacă în România se sărbătoarea maialul, înainte de regimul comunist sau Ziua Muncii, 1 Mai a reprezentat pentru instituţie ziua în care se redeschid, după pauza ocazionată de anotimpul rece, porţile muzeului şi ale celor 55 de case de patrimoniu aflate în incinta acestuia. „Această tradiţia este neschimbată din 1929. În perioada interbelică e posbil să nu fi fost păstrată întrucât atunci casele din muzeu erau locuite”, povesteşte directorul Muzezlui, Tudor Sălăgean.
Sărbare câmpenească
Deşi sună comunist, serbarea câmpenească organizată de 1 Mai la Muzeul nu are nimic a face cu „regretatul” regim. Într-o filigorie transformată în scenă, tineri din ansambluri folclorice din Turda, Aiton, Băişoara, Floreşti, Mociu, precum şi cursanţi ai claselor de muzică populară din Cluj-Napoca au făcut un spectacol superb. Nu s-a înghesuit lumea ca la micii electorali de la Făget, dar circa 300 de vizitatori au dat grătarul pe o porţie de folclor „cu de toate”.
Povestea muzeului înfiinţat de Carol al II-lea
„Carol a sprijinit, cu mijloacele şi autoritatea de care dispunea, înfiinţarea primelor muzee etnografice ale României: Muzeul Etnografic al Ardealului, în 1922/23, şi Muzeul Satului din Bucureşti, în 1936. (...) Dacă în cazul muzeului din Capitală patronajul lui Carol s-a exercitat mai degrabă indirect, de la înălţimea poziţiei sale monarhice, în cazul muzeului clujean implicarea lui Carol, pe atunci Principe Moştenitor şi conducător al Fundaţiei Culturale care îi purta numele, a fost una directă şi nemijlocită. Acest lucru este cu atât mai demn de a fi subliniat, cu cât Muzeul Etnografic a fost cel dintâi muzeu înfiinţat în Transilvania după realizarea României întregite. Eforturile timide şi neinspirate ale factorilor responsabili din anii 1920-1921, îndreptate către constituirea unui Muzeu al Transilvaniei, au eşuat într-o suită de încâlceli birocratice, caracteristice administraţiei româneşti şi în perioada respectivă. În faţa unei incapacităţi guvernamentale evidente, în primăvara anului 1922, principele Carol a preluat întreg acest demers sub egida Fundaţiei Culturale pe care o conducea”, relatează directorul Muzeului, Tudor Sălăgean într-un articol publicat în Adevărul.
Tradiţiile tuturor locuitorilor din Ardeal
„A lăsat colecţiile arheologice şi istorice, cu toate conflictele şi controversele legate de acestea şi cu situaţia complicată care le însoţea, în administrarea Universităţii Regele Ferdinand, şi a decis să susţină înfiinţarea, la Cluj, a Muzeului Etnografic. Un muzeu al noii Românii, care să studieze şi să prezinte tradiţiile tuturor locuitorilor Transilvaniei. Odată această decizie luată, lucrurile s-au derulat neaşteptat de repede. În mai 1922 lua fiinţă Comisia Muzeului, prezidată de Sextil Puşcariu, avându-i în componenţă pe George Vâlsan, Emil Panaitescu, Alexandru Lapedatu şi Romulus Vuia. Cu toţii, numiţi personal de Carol. În iunie, viitorul muzeu primeşte un sediu provizoriu, iar comisia începe demersurile de achiziţionare a celor mai valoroase colecţii etnografice identificate în Transilvania, cuprinzând obiecte româneşti, maghiare, săseşti şi rome. În iulie, Romulus Vuia primeşte două bilete gratuite pe liniile ferate şi o finanţare generoasă pentru prima campanie de cercetări şi achiziţii în Ţara Haţegului. Acolo, la Haţeg, pe 25 august 1922, Romulus Vuia are surpriza de a fi vizitat personal de Carol, care se interesează de mersul cercetărilor şi de nevoile viitorului muzeu. Cei doi discută despre colecţii, despre spaţii şi despre finanţări. Iar Carol face promisiuni, pe care, în cea mai mare parte, şi le va chiar ţine. De asemenea, Carol îl însărcinează pe Vuia să achiziţioneze obiecte reprezentative pentru propria sa colecţie etnografică. După doar opt luni de la iniţierea demersurilor de constituire, pe 1 ianuarie 1923, Muzeul Etnografic al Ardealului era deja înfiinţat oficial, sub egida Fundaţiei Culturale „Principele Carol”, iar Romulus Vuia devenea primul său director”, mai arată Sălăgean.
Clujenii au înfiinţat Muzeul de la Sibiu
Până în anul 1925, muzeul a funcţionat, provizoriu, în clădirea fostului Muzeu de Arte şi Meserii de strada George Bariţiu. Cel dintâi sediu permanent al muzeului s-a aflat în Piaţa Mihai Viteazul, într-o clădire care adăpostise în trecut, printre altele, Muzeul de Relicve. Aici a fost inaugurată, la 17 iunie 1928, o expoziţie permanentă de excepţie, organizată pe următoarele sectoare tematice: culesul din natură, vânătoarea, pescuitul, agricultura, creşterea animalelor, industria casnică textilă, cojocăritul, olăritul, mobilier, elemente de construcţie, bucătăria, portul popular, cusăturile şi ţesăturile, cartografie etnografică. Între 1935 şi 1957, cu o întrerupere în anii 1940-1945, muzeul a funcţionat în clădirea Cazino din Parcul public al oraşului. Aici a fost inaugurată oficial, la 17 iulie 1937, în prezenţa Regelui Carol al II-lea, cea de a treia expoziţie permanentă, cuprinzând aceleaşi sectoare tematice prezentate în expoziţia din 1928.
Între 1940 şi 1945 muzeul s-a aflat în refugiu la Sibiu. Aici, la iniţiativa lui Romulus Vuia, au fost puse bazele unui nou muzeu etnografic în aer liber. După revenirea Muzeului Etnografic al Transilvaniei la Cluj, în iulie 1945, Sibiului i-a rămas moştenire acest nucleu expoziţional care s-a dezvoltat, în timp, până la actualul Muzeu al Civilizaţiei Tradiţionale.
Citeşte şi
Istorie regăsită. Regele Carol al II-lea şi Muzeul Etnografic al Ardealului
FOTO Proiect fotografic inedit: Ce păsări trăiesc la Muzeul Satului din Cluj
Şcoală de olărit, pictură şi ţesut la Muzeul satului din Cluj-Napoca
O casă din Ţara Moţilor, inclusă în circuitul turistic al Muzeului Satului din Cluj
FOTO Meşteşugarii care aduc şezătoarea în mileniul trei. Ucenic la 10 ani
Se încarcă comentariile...
