FOTO VIDEO Andrei Pleşu despre „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“: “Cartea asta e mai bună decât mine şi o spun fără metafore sau fandoseli“
0
Scriitorul Andrei Pleşu şi-a lansat, şi la Cluj-Napoca, ultima sa carte, „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“, marţi seara, în Auditorum Maximum al UBB, unde lumea stătea în picioare sau pe trepte cu câte un volum-două în mâini, cumpărate la intrare. Conferinţa a durat două ore şi nu a lipsit umorul cu care Andrei Pleşu şi-a obişnuit auditoriul.
Arhiepiscopia Clujului şi Facultatea de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca sărbătoresc zilele acestea pe Sfinţi Trei Ierarhi, patronii şcolilor teologice clujene, şi au organizat două evenimente: o conferinţă susţinută de scriitorul Andrei Pleşu marţi seara, 29 ianuarie, în sala Auditorium Maximum a UBB şi o evocare a fostului Mitropolit al Clujului Bartolomeu Anania (de la a cărui trecere în nefiinţă se împlinesc doi ani), miercuri, 30 ianuarie, în sala muzeului de la demisolul Catedralei Mitropolitane.
Conferinţa susţinută de Andrei Pleşu - care şi-a lansat cu acest prilej, şi la Cluj-Napoca, cea mai recentă carte, „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste“ - a fost deschisă de teologul Radu Preda, a cărui discurs a fost urmat de cel al Mitropolitului Clujului Andrei Andreicuţ.
ÎPS sublinia o idee a Sfântului Ioan Gură de Aur potrivit căruia nu există o Evanghelie pentru intelectuali şi alta pentru oamenii sfinţi. „În cazul de faţă s-a aplecat asupra parabolelor Domnului unul dintre intelectualii de rasă a acestui neam şi mare lucru ar fi ca alţi intelectuali reprezentativi să fie atinşi de aripa duhului.
Dacă nu e aşa, nu e doar vina intelectualilor, ci şi a noastră, a oamenilor bisericii. Oricum, în seara aceasta se face o demonstraţie că un om de cultură percepe parabolele Domnului, adevărul dintre ele ca poveste. Bine aţi venit“, i-a urat Mitropolitul lui Pleşu.
Despre experienţa scrierii Parabolelor
Cu calmul şi umorul caracteristic, Andrei Pleşu a început prin a-şi expune motivele pentru care a scris acest volum , atât faţă de intelectuali, cât şi faţă de teologi. „La noi când scrii o carte trebuie să te justifici. În străinătate nu e aşa“, afirmă scriitorul.
Mărturiseşte că experienţa scrierii „Parabolelor lui Iisus. Adevărul ca provocare“ l-a schimbat. „E un text care te tulbură în modul cel mai adânc, dacă îl abordezi cu pasiune. M-a frapat că parabolele nu s-au transformat într-o ideologie. Discursul lui Iisus nu e ideologizabil, iar din parabole nu poţi face o doctrină sistematică“, spune autorul.
Pleşu a mai subliniat că sunt diferenţe între textul grecesc al parabolelor şi textul românesc, tradus (fapt pe care l-a explicat detaliat prin mai multe exemple în care a arătat sensurile pe care îl au anumite cuvinte greceşti din parabole, traduse printr-un singur sens de teologii români).
„Am fost nevoit să verific mai mult textul grecesc. Am descoperit nişte lucruri halucinante. Nu m-am plictisit!“, explică scriitorul.
Acesta le-a mai spus clujenilor că a scris această carte în cinci ani de zile, perioadă în care a întâmpinat mai multe dificultăţi, fie probleme de sănătate, fie probleme private.
„Această carte mi-a salvat viaţa! Faptul că am scris printre picături m-a ţinut pe o linie de plutire. Cartea asta e mai bună decât bine şi o spun fără metafore sau fandoseli“, afirmă Pleşu.
Crede că ar fi necesar un volum doi, despre parabolele împărăţiei, însă spune că nu ştie dacă mai are energie şi timp. A afirmat că are câteva proiecte care, dacă îi reuşesc, se va gândi la a doua parte a „Parabolelor“.
Întrebat dacă va preda la Cluj, Pleşu a răspuns: „sunt prea bătrân şi bolnav. Clujul e departe ca să predau şi, la facultăţi, locurile sunt ocupate“.
Despre patriotism şi de ce e România altfel
„Cum se împacă dreapta credinţă cu corupţia într-o ţară majoritar religioasă? Asta e o temă escatologică şi va trebui să vorbim şi despre unicitatea poporului român, de ce e România altfel“, astfel a răspuns Pleşu, la o altă întrebare, adresată de teologul Radu Preda.
Pleşu a mai afirmat că este curios să spui că îţi iubeşti atât de mult patria, dar să nu îi vorbeşti corect limba, că este curios cum patriotismul se confundă cu sarmale şi cu cântece precum „Noi suntem români!“.
„Eu nu am auzit la alte popoare să cânte aşa ceva, nu am auzit «Noi suntem turci!», «Noi suntem francezi!». Dar cântăm «Noi suntem români!», deci atenţiune!. Mă întreb se îndoia cineva de asta, că noi suntem români? E ceva neobişnuit. Vorbim de patriotism şi furăm liniştiţi din patrimonial ţării. Şi mă opresc aici pentru că nu vreau să fac un portret negru greu încercatului nostru popor“, încheie Pleşu.
El le-a mai povestit clujenilor că, înt-o zi, o bătrână l-a recunoscut şi oprit pe stradă, foarte neliniştită, ca să-l întrebe dacă vine sfârşitul lumii. După ce i-a răspuns că nu e cazul, femeia în vârstă i-a mulţumit Cerului că i l-a scos în cale în acea zi.
Deficit de România
Tot despre poporul român, mai precis despre ultimele alegeri la care acesta a participat, mai mult sau mai puţin, a vorbit şi teologul Radu Preda, punctând inclusiv unele animozităţi.
„Avem un profund deficit în România, pe diverse domenii, între oamenii politici şi alegători. Din 4 în 4 ani are loc o simulare de iubire: Eu te iubesc! Eu, nu! Nu? Simulare în care, ca în orice iubire furată, se scontează un rezultat, adică copilul acestei iubiri furate e votul. Sunt şi voturi avortate. Aşa e legislaţia. Prin redistribuire, unii copii ajung în grădiniţele altora, altor partide, altor candidaţi.
Avem un deficit între profesori şi studenţi, între mediul economic şi mediul politic şi, ca toate să fie perfecte, cum numai în România pot fi, din păcate, de peste doi ani, avem un deficit grav între talpa bisericii şi ierarhie“, susţine teologul.
Alte afirmaţii ale lui Andrei Pleşu
„La Dumnezeu se ajunge prin inimă, nu prin studiu. Însă a nu se înţelege că studiul e inutil sau periculos“
„Fiecare om stă sub o întrebare. Există şi oameni care trăiesc într-o afirmaţie veselă. Şi sunt mulţi. Nu fac parte dintre aceştia“
„Claritatea e o virtute şi o formă de caritate“
„Ăla care îşi face casa pe nisip nu e prost, e cretin. Nu poate un om normal să-şi pună casa pe ceva care se mişcă“
„O spun ca pe un semnal. Eu cred că e necesar în vremea de azi, pentru toată lumea, ca teologia, să recupereze şi un statut academic adică să aibă ţinuta, instrumentele, discursul pe care îl au alte discipline fiindcă altfel rămâne o rezervaţie care nu comunică şi care nu ajută şi rămâne închisă în ea“
Se încarcă comentariile...
