FOTO Un stomatolog român fotografiază sălbăticiuni de pe toată planeta. Cât de mult îl costă pasiunea şi cât de periculoasă este
0Medicul stomatolog Septimiu Bizo (50 de ani), din Cluj-Napoca, este pasionat de fotografia de „wild life“, iar acest hobby i-a adus un premiu din partea Naţional Geographic (2009) şi l-a purtat în ultimii 20 de ani în aproape toate colţurile lumii.
Pe parcursul anilor, a strâns zeci de mii, dacă nu sute de mii de fotografii cu sălbăticiunile pământului, iar aventurile sale ar putea să constituie un subiect demn de un bestseller. A escaladat pereţi de stâncă pentru a surprinde caprele negre, a pătruns în jungla amazoniană şi s-a târât printre dunele de nisip din deşertul Namibiei pentru a avea cele mai bune cadre. Iar în Rusia a stat la doar trei metri de un urs pentru a-l fotografia, fără să simtă nici cea mai mică teamă.
Pasiune moştenită
„Am moştenit pasiunea asta pentru fotografie de la tata, iar cu timpul m-a prins tot mai mult. Fotografii fac de cel puţin 30 de ani. Ţin minte cum developam în baie sau cu pătura la geam, făceam şi diapozitive. Pe vremea aia, mergeam la munte şi aveam două-trei filme din care trebuia să le fac poze şi prietenilor, iar apoi eram fericit dacă mai aveam câteva poziţii să prind şi nişte animale. Erau alte vremuri”, mărturiseşte Bizo.
Septimiu Bizo a apelat şi la un elicpoter pentru a surprinde peisajele de vis din Peninsula Kamceatka. FOTO: Arhivă personală
Dacă pentru vânători trofeul îl reprezintă de cele mai multe ori coarnele, colţii sau pur şi simplu animalul împăiat, pentru stomatologul clujean înseamnă cu totul altceva. O fotografie în detaliu, făcută de cât mai aproape, atât cât îi permite fiara din faţa lui.
„Nu mi s-a întâmplat niciodată să fiu atacat de un animal, deşi am stat de multe ori doar la câţiva metri de ele. Dacă animalul simte că nu vrei să-i faci rău, dacă e sătul şi dacă nu are pui, nu este agresiv. Îi vezi după cum se mişcă. Adevărul e că nici nu risc, niciodată nu merg singur şi am la mine spray pentru urs”, susţine Septimiu Bizo.
Şi-a făcut „ucenicia” în munţii României
A început prin a străbate la pas dealurile şi munţii României în căutarea necuvântătoarelor. S-a cocoţat pe stânci şi a fotografiat capre negre, a îngheţat la minus 20 de grade pentru a surprinde ritualurile cocoşului de munte şi al celui de mesteacăn şi a îndurat cu stoicism ceaţa pătrunzătoare pentru a vedea cerbii în perioada bocănitului. Ajutat de pădurari şi de „oamenii pădurii”, care i-au devenit de multe ori ghizi, a avut şansa să vadă ceea ce alţii văd doar în documentarele de la televiziune.
Fotograful clujean nu ratează în niciun an bocănitul cerbilor, atunci când maiestuoasele ierbivore se luptă pentru a-şi întemeia un harem de ciute. Fotografia a fost făcută în Munţii Bucovinei. FOTO: Septimiu Bizo / Arhivă Personală
„Sigur că este bine că oamenii se îndreaptă spre natură, că mulţi ajung să îndrăgească animalele şi pădurea, dar există cazuri când e de preferat ca vieţuitoarele de acolo să nu fie deranjate. În clipa în care mă duc într-o pădure şi oamenii pădurii mă ştiu, e ok. În clipa în care mai iau doi -trei prieteni cu mine, iarăşi e ok, ei nu vor spune nimic, dar nu vor vedea bine asta. Iar atunci când vor veni în pădurea vreo cinci grupuri, deja nu va fi bine. Şi atunci ei vor spune că nu mai e voie pentru nimeni”, spune fotograful.
„Cred că acum 6-7 ani, în Munţii Maramureşului, am văzut primul lup. Venea spre mine dând din coadă ca un căţel. Nici urmă de agresivitate. A fost grozav! Bineînţeles că a păstrat distanţa, după care s-a retras şi s-a întors în pădure. Mai târziu l-am revăzut pe o culme, era alături de o lupoaică. Cu râsul m-am întâlnit în Trascău, în miez de zi, ceea ce e atipic. Contrar obiceiurilor sale, la prânz, la ora 10, prinsese o căprioară. Prima dată, cei cu care eram au crezut că e un câine. A mârâit, s-a retras şi am plecat şi noi de acolo”
La capătul Pământului
Următoarea provocare a fost Patagonia, ţinutul de la „capătul Pământului”. Iar apoi au urmat altele şi tot altele.
„M-a atras şi faptul că mai departe nu se putea. Când am fost prima dată acolo, frontiera terestră este trecută. Ce ar putea fi mai mult ar fi un zbor spaţial. E o limită pe care o ai şi pe care vrei s-o atingi. Într-adevăr, după cinci ani am fost din nou în Patagonia. Apoi, în urmă cu doi ani am fost în Kamceatka, acolo a fost o altă limită. O natură mai pură, mai sălbatică ca cea din Kamceatka, nu cred să existe undeva. Vedeam zilnic zeci de urşi şi nenumărate alte animale în mediul lor, a fost fenomenal”.
În Peninsula Kamceatka, Septimiu Bizo a surprins şi o luptă feroce între urşi. FOTO: Septimiu Bizo / Arhivă personală
În Anzii peruvieni a filmat condori, vulturi, lame şi alte animale specifice zonei şi a dormit în casa unor oameni de-ai locului. Apoi, a ajuns în jungla amazoniană, iar cu altă ocazie în savana africană sau în nordul extrem al Europei.
Condorii zboară la mari înălţimi deasupra piscurilor semeţe ale Anzilor. FOTO: Septimiu Bizo / Arhivă personală
Aşa arată văzut din elicopter locul în care dunele deşertului namibian îşi dau întâlnire cu valurile Oceanului Atlantic. FOTO: Septimiu Bizo / Arhivă personală
„În Africa a fost singurul loc unde am făcut fotografii din maşină. Acolo nu se poate altfel. Am surprins o turmă de 80 de elefanţi, mai mulţi lei – unii chiar în timp ce se împerecheau – leoparzi, rinoceri, zebre... cam tot. E incredibil de frumos. Superbe zone sunt şi în deşertul Namibiei, acolo unde dunele se întâlnesc cu Oceanul Atlantic.”
Preţul corect
Deşi poate părea din cale afară de scump, medicul spune că, în realitate, lucrurile stau altfel. Cu câteva mii de euro poate să-şi plătească biletul de avion până în sudul extrem al Americii de Sud şi să trăiască timp de o lună.
Întrunirea pinguinilor. FOTO: Septimiu Bizo / Arhivă personală
„Ca idee, niciodată nu merg să stau în condiţii extraordinare. Prefer să stau în cabane, în corturi, aşa că preţurile nu sunt neapărat mari. Prima dată când am fost în Patagonia, zborul m-a costat cam 1.600 de euro. A doua oară, am zburat acolo cu 1.200 de euro, iar cu altă ocazie am prins zbor dus-întors spre Peru cu numai 600 de euro. Trebuie să cauţi ofertele. Prima dată când am fost în Patagonia, moneda lor era foarte slabă, aşa că m-am descurcat acolo timp de o lună cu încă 1.600 de euro. E drept că am şi fost cinci oameni, iar cheltuielile s-au împărţit. La fel, în Kaceatka am fost 13 oameni, aşa am scăpat mai ieftin”, a conchis Bizo.
Se încarcă comentariile...
