FOTO Scaunele dintr-un sat clujean ajung pe toate continentele
0
Phoenix Bucea este o făbricuţă veche de peste 130 de ani, dintr-un sat mic şi liniştit, care produce şi azi scaune curbate pentru Japonia, Australia, SUA, Africa de Sud şi ţări din Europa.
Pe drumul care leagă Clujul de Oradea, în satul Bucea, dincolo de calea ferată, se văd mai multe clădiri în paragină şi o uşă albastră cu un paznic care nu le permite curioşilor să-şi bage nasul.
Acolo este fabrica de scaune curbate care a fost odinioară mândria acestui sat.
Are 133 de ani şi a rezistat cu încăpăţânare tuturor regimurilor care s-au perindat prin România secolului al XX-lea. Şi, spre uimirea multora, încă exportă pentru ţări de la capătul lumii: Japonia, Australia, Africa de Sud, Italia, Franţa, Germania, Portugalia, Marea Britanie şi SUA.
A purtat multe nume, de la Hercules, Gloria Bucea până la Phoenix Bucea, cum se numeşte acum, în speranţa că, asemenea legendarei păsări Phoenix, va renaşte din propria-i cenuşă şi, în timp, îşi va redobândi renumele de altădată.
Primele scaune, în Franţa
Fabrica produce scaune curbate, scaune curbate pentru baruri, mese, fotolii şi cuiere. Actualul proprietar este Emil David (53 de ani), un om de afaceri din judeţul Cluj, de profesie inginer geolog.
„Mereu mi-a plăcut să lucrez cu lemnul. Visul meu este să construiesc un iaht. Sper că voi reuşi după ce fabrica va începe să aibă profit, adică peste 10-15 ani“, spune Emil David. Nu este adeptul schimbărilor bruşte, crede că ascund ceva necurat în spate.
David a cumpărat fabrica în iunie 2010, când aceasta era în insolvenţă, cu un împrumut bancar de 1,3 milioane de euro.
„Am venit la Bucea, la fabrică şi am văzut că nu era nimic. Am luat nu numai o epavă, ci şi prostul ei renume. Am început cu un portofoliu de zero clienţi şi în februarie 2011 deja exportam primele scaune în Franţa“, explică Emil David.
Făbricuţa produce acum aproximativ 1.700 de scaune pe lună. Dacă producţia lunară s-ar ridica la 5.000 de scaune, atunci compania ar fi pe profit, spune proprietarul.
De când a preluat fabrica, David a introdus în ofertă 15-20 de modele noi, modele inspirate din ideile celui care a inventat tehnica de realizare a scaunelor curbate, Michel Thonet.
Are şi un catalog original din 1880 cu modele create de acesta, catalog pe care îl ţine ascuns într-un loc numai de el ştiut pentru că, zice David, unii au mâini lungi.
Iar comenzile nu au întârziat să apară, însă aproape numai de dincolo de graniţele ţării.
„99,99% din producţie merge la export. Zilele acestea avem comenzi din Anglia, Germania, Portugalia şi Australia“, zice David.
În ţară a vândut scaune pentru câteva localuri clujene şi paturi pentru Centrul de Îngrijiri Paleative Sfântul Nectarie din Cluj-Napoca.
Angajaţii sunt mulţumiţi că au un loc de muncă
La fabrică lucrează 62 de oameni din Bucea şi din satele apropiate. Lemnul de fag, cumpărat prin licitaţii, este prelucrat în secţiile fabricii – croit, curbat, tâmplărie, şlefuit, montaj, finisaj, atelier – până ajunge produs finit, adică scaun. Dintre cei 62 de angajaţi ai fabricii, niciunul nu câştigă mai puţin de 800 de lei, iar ei sunt mulţumiţi că au un loc de muncă.
Zilele de glorie. Excursie în timp
Ioan Albieter a fost contabil la fabrica de scaune timp de 40 de ani, din octombrie 1963 până în decembrie 2003. Când s-a pensionat, prin mâinile sale treceau aproape toate actele din firmă. Un om simplu, Albieter se ţine bine la cei 73 de ani şi uimeşte prin calmul pe care îl afişează.
Ştie istoria fabricii, a prins perioada ei de glorie şi mare i-a fost bucuria, zilele trecute, când actualul patron l-a invitat să revadă fabrica.
Vizibil emoţionat când a intrat în hala care funcţionează acum fabrica, Ioan Albieter povesteşte că ştie secţiile cu ochii minţi.
„Odată am ghidat o delegaţie străină. Ştiam tot despre procesul tehnologic“, povesteşte Albieter.
Fostul contabil al fabricii de scaune îşi aminteşte că şi pe vremea lui foloseau o maşină din 1862, numită fierăstru-panglică, utilaj care taie lemnul.
Mare i-a fost mirarea când a văzut-o că şi azi funcţionează fără probleme.
„Am nopţi în care mă visez că sunt în fabrică, că merg pe holuri. Văd muncitorii cum lucrează şi scaunele cum sunt încărcate pentru export. Deşi nu mai lucrez acolo, sunt foarte legat de fabrică“, mărturiseşte emoţionat fostul contabil.
O fabrică trecută prin războaie
Fabrica a fost înfiinţată în 1880 de un bucean pe nume Timar Laszlo. În acte însă, fabrica apare mai târziu, în octombrie 1904, spune fostul contabil.
În primele decenii, fabrica făcea împletituri din nuiele (scaune, mese, tot ce se poate face din nuiele).
Şi le exporta în Spania, Italia şi Austria – acestea au fost primele exproturi ale fabricii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a produs lăzi din lemne pentru muniţii şi căruţe pentru transportul soldaţilor şi al armelor.
De-abia după război a început să producă scaune de lemn, cu 30-40 de muncitori. În anii ’70, fabrica ajunsese la 500 de angajaţi.
Phoenix Bucea în cifre
Cel mai mare profit al fabricii de la Bucea s-a înregistrat după 1990, între 3 şi 5 milioane de dolari. Fostul contabil Ioan Albieter povesteşte că, în perioada comunistă, profitul nu depăşea 3 milioane de dolari. Tirel Impex, compania care deţine fabrica de scaune de la Bucea, a înregistrat în 2011 o cifră de afaceri de 1,2 milioane de lei (285.000 de euro) şi o pierdere de 736.000 de lei (170.000 de euro), potrivit ultimelor date de pe portalul Finanţelor.
Se încarcă comentariile...
