FOTO Muzician inovator duce pianul spre popor. Spune poveştile muzicii clasice din „mijlocul vieţii“: în mine, ateliere auto sau staţii de epurare

Pianistul clujean Bogdan Vaida a revoluţionat lumea concertelor de muzică clasică, susţinând peste 30 de recitaluri în locuri excentrice: şi-a dus pianul într-un atelier de motociclete, o staţie de epurare sau o mină.

GALERIE FOTO

A început în 2015 cu un concert de pian într-un atelier de motociclete de lângă Freiburg, Germania, şi a continuat să ducă muzica clasică în cele mai neobişnuite locuri: o staţie de epurare, o librărie, o reprezentanţă auto, o mină etc. Pianistul clujean Bogdan Vaida (37 de ani) încearcă să facă muzica clasică mai accesibilă, dar într-un mod diferit de tendinţa reprezentată astăzi de artişti precum André Rieu.

Acum patru ani, Bogdan Vaida locuia în Freiburg, un oraş universitar cosmopolit din Germania, unde absolvise Academia de Muzică. „Am avut ideea de a organiza nişte concerte la care să participe oameni care nu-s obişnuiţi cu muzica clasică şi cu sălile de concerte. Îmi aduc aminte când, în urmă cu mulţi ani, am lucrat la un atelier de reparaţii de piane. Era un băiat care lucra acolo, care era chitarist şi cânta într-o trupă de rock sau de punk, ceva de genul ăsta. Avea părul rasta şi un stil vestimentar destul de şocant, să zic aşa“, povesteşte Bogdan. Când au primit bilete la un concert de muzică clasică din oraş, colegul său n-a vrut să meargă: „Ce să caut eu la KonzertHaus în Freiburg, unde toată lumea vine la costum? Eu am chef de toţi snobii ăia?“. Astfel, i-a venit ideea de a găsi o formulă în care să organizeze concerte la care oamenii să vină pur şi simplu pentru muzică, fără să conteze sala de concerte sau celelalte convenţii legate de acest tip de eveniment.
 

CONCERT ÎN ATELIERUL DE MOTOCICLETE

Născut la Cluj-Napoca, absolvent al liceului de muzică din oraş, Bogdan a intrat la Academia de Muzică din Cluj, iar în 2002, a plecat cu o bursă Erasmus la Musikhochschule în Freiburg, unde s-a şi stabilit ulterior. În 2015, a vrut să organizeze un concert într-o şură, dar a fost complicat, spune el: „Trebuia închiriată şura, trebuiau aduse scaune şi aşa mai departe“. În timp ce îşi schimba cauciucurile la motocicletă, i-a povestit mecanicului, un tânăr pe care-l cunoştea destul de bine, despre ideea lui. „Hai şi cântă aici. Facem un pic de ordine, aduci pianul, luăm o ladă de bere“, i-a propus mecanicul. „Eu am luat-o aşa, de glumă, la început, dar după câteva secunde, am zis: «Bine, hai!»“. Nu ştia dacă va veni cineva, dar asta nu era o problemă: „I-am zis că-i cânt lui şi soţiei, bem o bere şi asta e“. În primul weekend a fost plin de oameni, care s-au înghesuit printre motociclete şi unelte.

„Dacă a fost aşa de plin şi tot am adus pianul până acolo, am zis: «Hai să facem şi weekendul viitor»“. Intrarea la eveniment a fost gratuită şi cine a dorit a putut să doneze. „Au fost câteva principii importante pentru mine: oamenii să poată să vină indiferent dacă sunt sau nu obişnuiţi cu sălile de concerte. Am vrut să poată veni indiferent dacă-şi permit sau nu un bilet la un concert. Biletele la concert în Freiburg sunt extrem de scumpe, între 30 şi 120 de euro. Pentru oamenii care nu au o pasiune pentru acest gen de muzică, e greu să-i convingi să dea atâţia bani pentru un experiment“, explică Bogdan. 

MUZICA CLASICĂ ÎN MIJLOCUL VIEŢII

La acele două concerte  a participat „o amestecătură de oameni, unii aveau legătură cu atelierul de motociclete, dar nu fuseseră în veci la un concert de muzică clasică, iar alţii care aveau legătură cu muzica, dar n-au fost niciodată într-un atelier de motociclete. A fost o atmosferă foarte interesantă“. Printre spectatori, au fost un bărbat care avea un atelier de maşini de poker, proprietara unui cabinet de fizioterapie şi o familie de opticieni, care au un magazin de ochelari. Aceştia au dorit să repete experimentul la locurile lor de muncă.

„Astea au fost primele concerte «Classic mittendrin» pe care-l organizez împreună cu doi prieteni. Mittendrin se referă la faptul că evenimentele sunt organizate în mijlocul lucrurilor, în mijlocul vieţii, acolo unde oamenii îşi duc viaţa de zi cu zi“. Ideea unor astfel de concerte a început să prindă, astfel că a fost invitat să concerteze la un atelier de maşini vechi, la o staţie de epurare, la o librărie aflată la graniţa cu Elveţia, apoi a trecut graniţa în Elveţia. „De atunci, am avut peste 30 de concerte în diferite locuri mai mult sau mai puţin excentrice. Pur şi simplu ne-am dus peste tot unde au vrut oamenii“, spune Bogdan. 

În urmă cu doi ani, Asociaţia Fapte, care organizează la Cluj-Napoca festivalurile Jazz in the Park şi Art in the Street, i-a propus să aducă acest gen de concerte şi în România. Astfel a apărut turneul „Classic 

Unlimited“, care anul acesta a adus pianul lui Bogdan Vaida la opt concerte în locuri inedite printre care mina Petrila, Palatul Culturii din Iaşi, Studio Act din Oradea, Galeria „Cozia“ din Râmnicu Vâlcea. Pe 12 noiembrie a susţinut un concert în spaţiul informal Reactor din Cluj-Napoca. Acest tip de concerte îi ocupă atât de mult timp, încât Bogdan a fost nevoit să renunţe la o parte din elevii săi din Freiburg. Înainte să începe acest tip de concerte, el trăia din banii obţinuţi din lecţii de pian. 

„MUZICA CLASICĂ ARE O GRĂMADĂ DE POVEŞTI DE POVESTIT“

Spre deosebire de André Rieu, care încearcă să facă muzica clasică mai accesibilă oamenilor obişnuiţi alegând cele mai populare piese şi, uneori, transformându-le astfel încât să fie cât mai atractive, Vaida se rezumă la ducerea muzicii clasice în locuri în care poate fi ascultată de oricine. „Muzica clasică în general e oarecum în contradicţie cu toată viteza şi cu viaţa asta agitată pe care o ducem în ziua de azi. Ce mi se pare mai interesant este că muzica clasică are o grămadă de poveşti de povestit, fiecare piesă are o poveste în spate, fiecare piesă vine din viaţa de zi cu zi. Şi ăsta e un element foarte important la proiectul meu: mi-am făcut o obişnuinţă să povestesc puţin în timpul concertului despre piesele pe care le cânt. Nu neapărat chestii despre istoria sau teoria muzicii sau alte detalii tehnice, ci efectiv despre poveştile care i-au inspirat pe compozitori“, spune Vaida. El crede că această componentă a muzicii clasice – poveştile din spatele pieselor – poate să faciliteze o legătură cu orice om indiferent dacă e sau nu obişnuit cu muzica clasică.

 Nu este un André Rieu al pianului şi nici nu vrea să devină

Clujeanul nu contestă metoda folosită de violonistul André Rieu şi alţi muzicieni contemporani: „E clar că vremurile în care trăim nu sunt prea favorabile pentru muzica clasică, în condiţiile în care există aşa de multe distracţii pe care le primim pe tavă - net, TV, teatru, concerte etc. Normal că muzicienii încearcă să atragă publicul prin diferite metode, mai mult sau mai puţin reuşite“. Însă Bogdan Vaida susţine că, spre deosebire de André Rieu, el nu încearcă să facă muzica clasică mai accesibilă, ci s-o prezinte exact aşa cum este.

„Vreau să arăt ce mă fascinează şi entuziasmează pe mine. Sunt conştient că nu va fi pe gustul fiecăruia sau că nu va atrage masele. Programul pe care-l aleg în concerte este destul de complicat, mai ales că se adresează unui public neavizat, dar nu vreau să renunţ la acest lucru doar pentru că nu va fi pe gustul tuturor. Compozitorii pe care-i interpretez sunt eroii mei şi vreau să-i arăt aşa cum sunt ei. Nu-mi asum un rol de avocat sau misionar, deoarece nu cred că ei au nevoie de asta. Dacă cineva n-o să-i aprecieze, pierderea este a lui“.