FOTO Hai la workshop în biserică! Un preot clujean ţine lecţii de viaţă în biserică cu filme de Oscar şi teste NASA
0Preotul Dorel Gălan (38 de ani), din Cluj-Napoca, ţine, de jumătate de an, cursuri de dezvoltare personală în biserică, folosind metode inedite.
„Trăim într-un hipermarket de ispite şi tentaţii. Atât la propriu, cât şi la figurat. Nu cumpărăm doar ce avem nevoie, ci ceea ce dorim. Societatea în care trăim e o lume a lui «Da», în timp ce postul te învaţă să spui «Nu». Postul trebuie înţeles ca o perioadă în care trebuie să dai dovadă de stăpânire de sine, de autocontrol, de înfrânare, de dezvoltare a inteligenţei emoţionale. Realitatea a confirmat că nu e suficient să fii inteligent mental dacă nu eşti şi inteligent emoţional“, le spune preotul Dorel Gălan celor 20 de oameni prezenţi în Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din cartierul clujean Grigorescu, în deschiderea unui workshop despre autocontrol, de pe data de 6 martie.
De jumătate de an, circa 20 de oameni din Cluj-Napoca au o variantă de petrecere a timpului liber în biserică. Însă nu merg să asculte slujbe religioase sau să aprindă lumânări, ci să înveţe cum să afle mai multe despre persoana lor.
Întâlnirea de joi
Preotul Dorel Gălan (38 de ani), de la Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Cluj-Napoca, le dă întâlnire, la fiecare trei săptămâni, joia, de la ora 17.30, după slujba de vecernie, la cursuri de dezvoltare personală.
După slujbă, în mijlocul lăcaşului apare un flipchart unde fie sunt scrise obiectivele cursului din acea zi, ca pe tabla dintr-un amfiteatru, fie rulează vreun film cu tâlc. Ideea i-a aparţinut preotului Dorel Gălan, având parte de sprijinul parohului bisericii, protopopul Gheorghe Braica.
Aceste cursuri de dezvoltare personală se ţin din octombrie 2013 şi în cadrul lor au fost abordate teme precum: autocunoaşterea, cunoaşterea celorlalţi, vorbitul în public - o problemă sau o plăcere, comunicarea asertivă, munca în echipă, bârfa şi invidia.
Temele enumerate ajută la dezvoltarea unor abilităţi necesare în formarea profesională, competenţe comune mai multor ocupaţii. „Acestea te ajută să te descurci la job, dar şi la interacţiunea în familie, în comunitate“, completează preotul ortodox.
Psihologul Mihaela Porumb vorbeşte despre autocontrol în biserică. În mijlocul bisericii e un flipchart pe care au fost proiectate, de-a lungul discuţiei, imagini din natură FOTO: Florina Pop
Aduce biserica în secolul XXI
Pentru a-şi înştiinţa enoriaşii, preotul Dorel Gălan nu se mulţumeşte doar să anunţe workshop-urile, cum obişnuieşte el să numească întâlnirile, duminica la slujbă, ci face şi postări pe Facebook şi trimite şi SMS-uri.
El vrea să le arate clujenilor că, atunci când se vrea, nu e nicio problemă să se aducă biserica în secolul XXI şi că biserica nu înseamnă doar locul unde mergi să te rogi şi să săruţi icoane, ori să dai acatiste, ci unde poţi şi să comunici şi să te descoperi.
Şi ca nevoile oamenilor să fie acoperite, preotul clujean cheamă şi specialişti care să-l ajute şi să ţină cursuri pe diverse teme.
La workshop-ul de pe 6 martie, fiind şi prima săptămână a postului mare, discuţiile au fost centrate pe ideea de post, care, spune preotul, trebuie înţeles ca „un exerciţiu spiritual, nu ca dietă“. Un exerciţiu prin care trebuie să găseşti puterea să spui „nu“, deci să te foloseşti de autocontrol, cum spun psihologii, sau să te înfrânezi, cum zic preoţii.
„În biserică, e bine ca nu numai preotul să vorbească, ci şi specialiştii în alte domenii. Aşa că, Mihaela, ai legătura!“, spune, aşa cum îi place lui, preotul.
Prezentare în Powerpoint
Psihologul Mihaela Porumb, participant şi lector la întâlnirile de joi, le-a vorbit, pe 6 martie, celor de faţă despre „povestea inimii şi a minţii“, despre ce presupune inteligenţa emoţională - cunoaştere de sine, motivare, empatie, sociabilitate, dar şi autocontrol.Ea ştie mai bine ca oricine că o schimbare nu vine de la sine şi că sub nicio formă nu vine repede.
Prezentarea ei a fost însoţită de o proiecţie în Power-Point cu imagini din natură, peisaje, apă şi flori care să ajute la crearea unei atmosfere plăcute. Când i s-a propus anul trecut, în toamnă, să vină să ţină un curs, ea a spus că, în principiu, e de acord, dar vrea să vină înainte la o întâlnire să vadă cum e, cui poate să se adreseze, care e nivelul la care trebuie să comunice informaţia, cât de interesaţi sunt cei prezenţi.
„Ca psiholog, n-am crezut că voi veni să vorbesc într-o biserică ortodoxă, despre aspecte care ţin de latura umană. Am venit prima dată ca spectator şi mi-a plăcut. E ceva inedit faptul că se face aşa ceva în biserică. Suntem un grup care ne cunoaştem, ne salutăm. Locul e deosebit, îţi dă starea aceea de linişte. E locul unde eu mă simt bine şi pot să vin în întâmpinarea lucrurilor pe care, din cabinetul meu, niciodată nu o să le fac“, spune Mihaela Porumb.
Motivul pentru care a acceptat să ţină cursuri este că simte nevoia să ajute oamenii, mai ales pe cei care nu găsesc drumul spre psiholog, din diverse cauze.
Psihologul Mihalea Porumb FOTO: Facebook
„Un alt motiv pentru care mie mi se pare interesant acest gen de întâlniri a fost că pot să fac ceva pentru oameni, pentru cei care nu au o problemă căci, cei de aici, din biserică, eu nu consider că au o problemă. Cred că asta e contribuţia mea: ca lumea să vadă altfel preoţii, nu doar slujind în altar, şi psihologii, nu doar în cabinet. Să se vadă că şi eu, şi ceilalţi vrem să ajutăm. Iar ceea ce se face aici, la biserică, e un mod de a ajuta“, explică psihologul.
Când e în partea cealaltă, a simplului participant la discuţii, clujeanca spune că vine pentru că liniştea şi sentimentul de protecţie pe care le simte în biserică îi dau o stare de bine unică.
„Ca participant este cel mai frumos mod prin care un psiholog se poate relaxa“, adaugă ea.
Drama creştinului de la oraş
Preotul Dorel Gălan crede că orice creştin, nu doar cei tineri, vrea să vadă că bisericii îi pasă de el. „Are nevoie să fie văzut, remarcat. E o nevoie naturală a noastră. Un om căruia nu-i dai «bună ziua», din punct de vedere social, e mort. Dacă vine la biserică, într-o comunitate unde se simte străin, unde nu i se dă bineţe,
n-are cui să dea bineţe, în care nu cunoaşte şi nu e cunoscut, nu e remarcat nici de creştinul care se roagă cu el, nici de preotul din altar, e foarte puţin probabil să mai vină şi a doua, şi a treia oară“, explică preotul.
Anonimul din biserică
Ceea ce fac aceste workshop-uri de joi după-amiaza e că transformă acea relaţie ritualizată gen „iubite frate, Dumnezeu fie cu tine, mergi în pace, dar poate nu ştiu cum te cheamă, de-asta îţi zic «frate»“ în
„Daniel, mă bucur că ai venit, adică la un alt nivel“.
„Sunt activităţi interactive în care oamenii îşi spun pe nume, se cunosc, sunt personalităţi care se evidenţiază în biserică, nu mai sunt anonimi. Asta e marea dramă a creştinului la oraş: în biserică e un anonim. Şi cred că asta e prima aşteptare a tânărului, să iasă din anonimat“, afirmă Gălan.
Pentru ca workshop-urile să aibă „clienţi“ care să revină joi de joi, preotul spune că aceste lecţii ţinute de el sau de psiholog trebuie să fie atractive şi de calitate, iar după ce ia parte la ele tânărul să simtă că a „adăugat valoare la ceea ce deja ştie“.
„Dacă vede un beneficiu, atunci va tinde să revină la biserică, iar beneficiul îl vede dacă ceea ce se întâmplă e de calitate: organizare, felul în care se livrează informaţia, metodele, interactivitatea. Nu vrem să se termine aceste cursuri. Vrem să fie o normalitate a vieţii parohiale de la noi, să nu existe un final al acestor întâlniri. Să fie o constantă a vieţii bisericeşti, de a face mai mult decât cultul“, consideră preotul.
Preotul Dorel Gălan. În spatele său, fiul său, Andrei FOTO: Facebook
Tinerii, biserica şi timpul liber
„Dezvoltarea programelor pentru tineri era o nevoie a comunităţii noastre parohiale“, spune Dorel Gălan. În demersul său, a plecat de la premisa că tânărul are foarte multe opţiuni de petrecere a timpului liber, de la a merge în club sau la mall, la un film sau de a ieşi cu prietenii în oraş. „Biserica nu se află printre aceste opţiuni, nişe de divertisment, pentru că biserica nu a venit cu oferta ei de petrecere a timpului liber, ca să vorbim în termeni laici“, explică părintele. Şi aici vine marea provocare.
„Să găsim întotdeauna subiectele, metodele suficient de interesante ca tânărul să vină o dată, să vină şi a doua oară, încât să se creeze o obişnuinţă. Mulţi dintre ei se cunosc şi îşi aduc şi prietenii. E un fel de apostolat“, încheie preotul Dorel Gălan.
Experimente NASA pentru munca în echipă
La un curs din decembrie anul trecut, despre munca în echipă, preotul le-a propus un exerciţiu simplu. Le-a dat o minge şi câteva reguli: toţi să se aşeze în cerc, să-şi arunce unul altuia mingea, să scoată un timp cât mai bun, iar la final, mingea să ajungă la omul bisericii.
Oamenii şi-au aruncat unul altuia mingea în funcţie de ordinea în care s-au şi prezentat, iar primul timp scos a fost de 15 secunde. „E bine, dar se poate un timp şi mai bun. Mi se şopteşte în cască faptul că enoriaşii din Gruia (n.r. – un cartier din Cluj-Napoca, unde e şi „sediul“ echipei de fotbal CFR Cluj) au scos un timp mai bun“, le zice preotul zâmbind.
Ce s-au gândit ei?
După mai multe discuţii, le-a venit ideea să restrângă distanţa dintre ei, să se aşeze în ordinea în care s-au prezentat şi să nu mai arunce pe sus mingea, ci să şi-o dea din mână în mână. Au scos 11 secunde. Preotul tot nu era mulţumit. „Enoriaşii din parohia vecină, din Grigorescu, au scos un timp mai bun“, i-a întărâtat el.
Atunci ce-au făcut: l-au luat pe preot, l-au pus în mijloc, i-au dat mingea în mână să o ţină, iar ei au atins, pe rând, mingea. Cronometrul a arătat 5 secunde, iar preotul a fost mulţumit deoarece şi-a atins scopul: i-a făcut să lucreze în echipă şi să găsească idei în aşa fel încât să scoată şi performanţe.
Oamenii se uită, în biserică, la filmul de animaţie „Balance“ care a luat Oscarul în 1998 pentru cea mai bună animaţie FOTO: Florina Pop
Inspirat din filmul „Gravity“
Un alt exerciţiu inedit, dar la fel de haios, a fost pus în practică tot la cursul din decembrie, inspirat după filmul „Gravity“, care a obţinut şase premii Oscar.
„Imaginaţi-vă că sunteţi pe o navă spaţială care s-a stricat şi aveţi nevoie să luaţi cu voi câteva obiecte. Ce veţi lua? Am aici o listă cu câteva obiecte considerate de NASA esenţiale pentru supravieţuirea în spaţiu: chibrituri, busolă magnetică, barcă pneumatică, 200 de butelii cu oxigen, harta constelaţiei, concentrat de hrană artificală şi alte câteva obiecte pe care le găsiţi pe listele care vi le-am dat. Trebuie să le ierarhizaţi. Le notaţi de la 1 la 15. 1 e cel mai puţin important, 15 e cel mai important. Mai întâi, fiecare dintre voi le ierarhizaţi, apoi stabiliţi în echipe ce consideraţi important şi pe urmă discutăm“, le-a zis Dorel Gălan.
După ce fiecare şi-a bifat opţiunile, membrii celor două echipe au început să discute şi şi-au expus argumentele pentru care au ales ordinea obiectelor.
În testul NASA se arată că ordinea celor mai importante obiecte necesare pentru supravieţuirea în spaţiu este: 200 de butelii cu oxigen, 500 de litri de apă, harta constelaţiei, concentrat de hrană artificială, staţie emisie-recepţie cu baterii solare, 50 de milimetri de funie de nylon, trusă de prim ajutor, mătase pentru paraşută, barcă pneumatică, rachete de semnalizare, două pistoale de calibru 7,65, lapte praf, radiator portabil, chibrituri, busolă magnetică.
Avioane de hârtie
La fiecare workshop vin tineri, studenţi, angajaţi, părinţi, chiar şi vârstnici. Câteodată, îşi aduc şi prietenii, şi copiii. „Îmi place că e o atmosferă constructivă. E o opţiune de petrecere a timpului“, spune Ciprian Şimon, un arhitect în vârstă de 36 de ani.
La sfârşitul fiecărei întâlniri din biserică se trag concluzii, se schimbă idei, se discută diverse subiecte în grupuleţe, aşa cum se întâmplă la orice alt eveniment, însă expresia a tot ceea ce s-a discutat acolo poate fi concentrată într-o simplă imagine: la ultima întâlnire, în timp ce adulţii discutau înfocat „d-ale lor“, trei prichindei de vreo 9-12 ani se jucau cu avioane de hârtie prin biserică chinuindu-se să le facă să zboare cât mai mult.
Mai puteţi citi:
FOTO Nicula lui Bartolomeu Anania. Povestea casei unde fostul mitropolit a terminat de tradus Biblia
„Cei mai frumoşi români“: 55 de poveşti care fac România mai frumoasă
VIDEO Cei mai frumoşi români. Daniel David, „tatăl“ roboţilor terapeutici din România
VIDEO Sânge artificial fabricat la Cluj: invenţie de premiu Nobel, şanse slabe de finanţare
Se încarcă comentariile...
