FOTO Cum a ajuns vietnameza Linh din Someşeni la Electric Castle: „Am zis, noo, hai să mă distrez şi eu la festival“
0Electric Castle aduce în fiecare an la Bonţida oameni din întreaga lume. Nu au auzit de „scandalul Adi Minune“ şi nici nu îi interesează. I-am rugat pe Linh din Someşeni (Hanoi), Alex din Moscova, Tina din Luxemburg, Michael din Iowa şi Cosimo din Florenţa să facă o comparaţie între Electric Castle şi festivalurile din ţările lor.
„Hi, I am a journalist and I write a article about this Festival. Please tell me where are you from and how you like the festival” (Bună, sunt jurnalist şi scriu un articol despre festival. Spune-mi, te rog, de unde eşti şi cum îţi place festivalul?” Asiatica mignonă, în pantaloni scurţi şi bocanci prăfuiţi cu nisip de la „plaja” ascunsă după un pâlc de copaci, răspunde: „Hi, I am Linh and I am from Someşeni (cartier al Clujului - nr)”, (Bună, sunt Lin şi sunt din Someşeni). !?!? „A, da, ştim română, mă gândeam că eşti străin”, mă lămureşte.
„Eu sunt căsătorită cu soţul meu care e român, locuiesc aici de 7 ani. Am venit aici din cauza ei, că ea tot zice de Electric Castle şi am zis că «noo, hai să mă distrez şi eu».” Are probleme cu pronumele, dar vorbeşte bine o română cu accent ardelenesc. Linh este originară din Hanoi, capitala Vietnamului. Şi-a cunoscut soţul la un curs de germană, în Viena. „De acolo am rămas împreună şi apoi am făcut un masterat în Germania şi el nu m-o mai lăsat să mă duc acasă. M-o obligat să vin aicea” (râde). S-a adaptat uşor la viaţa în România „deoarece culturile sunt asemănătoarea. Şi voi aţi fost comunişti, noi încă suntem comunişti şi de aia avem multe lucruri în comun. Multe chestii care nu-s aşa de faine pentru voi, eu sunt deja obişnuită şi e ok”. A venit pentru a doua oară la Electric Castle: „Cel mai mult îmi plac atmosfera şi oamenii, poţi să te distrezi oriunde şi cu oricine”. Despre artişti: „Pfuoai, din ce în ce mai tari. Anul acesta mi-a plăcut Florence and the Machine”. Lin are 33 de ani, lucrează la o multinaţională şi spune că „România este a doua mea home, adică casă”.
Alex (Moscova), Tina (Luxemburg) şi Jonas (Berlin). FOTO: Remus Florescu
Despre hipsteri pe axa Moscova, Berlin, Luxemburg
Alexander (Moscova), Tina (Luxemburg) şi Jonas (Berlin) dansează într-un fel de amfiteatru din faţa magazinului Lidl amenajat la Electric Castle, unde preţurile sunt de 5-6-10 mai mici decât în festival, dar lipseşte un produs esenţial: berea, pe care trebuie s-o cumperi cu preţuri de la 11 lei în sus. Cei trei au origini diferite, dar trăiesc acum în Germania. Vorbim despre festival, preţuri, lineup şi ajungem la subiectul: este Electric Castle un festival de „hipsteri”? Alexander, un grafic desginer originar din Moscova, mutat recent în Germania, cu picioarele tatuate şi cu mustaţă răsucită în sus, spune că termenul poate avea diferite semnificaţii în funcţie de ce ţară vorbeşti. Joans, germanul get-beget, student la computere şi un pic supraponderal, îl completează: „la Berlin, hispterii sunt cei din clasa mijlocie care se îmbracă în haine care par vechi, dar sunt foarte scumpe şi încetează să mai asculte trupele care devin mainstream. De ce să nu faci ce-ţi place? Asculţi muzica care-ţi place şi nu-ţi pasă de ceea ce cred alţii”.
Jonas spune că i-a plăcut lineupul, dar i-ar plăcea să vadă şi mai multe trupe locale, s-a săturat de muzica pe care o numeşte comercială. Alexander este de acord. El a venit să vadă în special Infected Mushroom, o trupă insraeliană de electro care nu se află printre capetele de afiş ale festivalului. Tânărului grafic desginer din Moscova îi place Electric Castle „pentru că e diferit de alte festivaluri şi vorbesc aici de atmosferă, de oameni, de modul în care interacţionezi cu oamenii. Am fost în urmă cu 3- 4 ani, când a plouat foarte mult şi mi-a plăcut cum am interacţionat cu oamenii şi am zis că trebuie să vin şi anul acesta.” În Rusia, festivalurile sunt „un pic mai stricte, când vine vorba de a fi liber ... dacă ştii la ce mă refer”.
Tina, mignona cu origini asiatice din Luxemburg, spune că i-au plăcut foarte mult atmosfera şi lineupul. „Mi-ar plăcea să fie mai mic festivalul, pentru ca oamenii să vorbească mai mult între ei. Îmi place că sunt activităţi ”. Ea a avut un buget de 500 de euro cu bilete incluse, transport, cazare la camping şi bani de cheltuială. Jonas spune că şi bugetul lui este similar, în timp ce la festivalurile din Germania un bilet variază între 100 şi 5-600 de euro, iar o bere costă 4-5 euro. Alexander spune că „oricât m-aş strădui nu pot cheltui 500 de euro aici”.
Cosimo, un actor italian din Florenţa.
Cosimo face o analiză despre festivaluri
Cosimo (32 de ani), din Florenţa, se plimbă relaxat spre scena principală, ţinând într-o mână un pahar
de vin, iar cealaltă se odihneşte pe umerii unei domnişoare. Este actor, dar distribuie medicamente pentru a putea să se întreţină. „Mă simt foarte bine. Am ajuns la festival pentru un studiu personal de-al meu despre diferitele festivaluri din Europa. Acesta, să spunem, că satisface toate canoanele mele privind festivalurile, atât în ceea ce priveşte durata, cât şi cheltuielile, care nu sunt ridicate în comparaţie cu festivalurile din Europa”. Bugetul lui s-a ridicat la 600 de euro cu biletul, cazarea şi cheltuielile incluse. A fost şi la Sziget în Budapesta, iar preţurile sunt, în mare parte, similare: „Sziget e un pic superior pentru lucruri diverse, de exemplu, lineupul oferă mai multă varietate. E mai multă muzică live. Aici e multă muzică electronică, dar locaţia este extraordinară, e mai bine decât la Sziget. E unic” În ceea ce priveşte festivalurile din Italia, spune că nu sunt foarte bune „Sunt multe iniţiative, să le zicem aşa, unde sunt organizate multe concerte şi se numesc festivaluri, dar nu sunt de fapt festivaluri, nu e atmosferă de festival”.
„Am venit cu nepoţii la Loredana”
Atunci când pe scena principală unde au cântat Limp Bizkit, Bring Me The Horizon sau Florence and the Machine se aude „Bună seara, iubite, te aştept ca şi când” de la Lori din Oneşti, în audienţă găseşti şi bunicuţe simpatice venite cu nepoţii la festival. „Am venit cu nepoţii. Atmosfera e super, preţurile OK. Sunt pentru a doua oară şi anul trecut tot cu nepoţii am venit”, spune Felicia. A ajuns la Bonţida mai greu, dar spune că „a fost o aventură”. „După Loredana mergem acasă, că e târziu”, a mai spus clujeanca. Copii însoţiţi de părinţi şi, chiar de bunici, unii împingând de cărucioare, nu este o imagine deloc rară ziua în timpul zilei la Electric Castle.
Michael din SUA este entuziasmat de festival.
Michael din SUA: „e mult mai bine ca acasă”
Michael (21 de ani), student la Universitatea din Iowa (SUA), a venit pentru prima dată la Electric Castle şi este impresionat: „Este, într-adevăr, extraordinar. Este mult mai bine în comparaţie cu un festival din SUA, pentru că acasă festivalurile sunt mult mai aglomerate, nu e foarte mult loc. Nu prea ai ce face. Acest festival le are pe toate: are scena principală şi multe scene mai mici. Nu eşti înghesuit. E foarte relaxant . Toată lumea e atât de amabilă. În SUA lucrurile pot deveni intense şi oamenii pot deveni agresivi, dar aici nu e cazul, deci e mult mai bine.” Despre lineup, americanul spune că „e foarte bun şi e ciudat că îi ştiu pe artiştii care cântă aici. Mi-au plăcut foarte mult Griffin şi Sigma.”
Michael a venit în România prin intermediul unui program al Universităţii, care-i permite să facă cercetare alături de Marina (23 de ani), o masterandă din Târgu-Mureş cu care a venit la festival.
Tamina şi Olivia din Germania au povestit despre cum se distrează tinerii nemţi la festivaluri.
„În Germania se bea în exces”
Tamina (22 de ani) este originară din Germania, dar a studiat Medicina la Cluj. A auzit de la o prietenă de Electric Castle şi a decis să încerce: „E foarte diferit de festivalurile din Germania pe care le cunosc pentru că, de fapt, campingul este doar pentru dormit, iar distracţia se mută în incinta festivalului. În Germania e invers: cel mai mult tip petreci la camping şi nu prea mergi la festival. Ambele variante sunt plăcute”. Prietena ei, Olivia (22 de ani) spune că „îi place pentru că sunt multe de făcut până când încep concertele care sunt programate târziu. În Germania, ziua se bea în exces, pentru că se bea tot timpul la camping. Bei mai mult decât ai nevoie. Este şi mai ieftin pentru că poţi să aduci băutura cu tine”.
„Atmosfera e drăguţă, pentru că oamenii sunt calmi, nu fac excese, au venit aici să se relaxeze şi să se bucure de muzică, nu să facă pe grozavii cum se întâmplă în Germania”, spune Tamina. Crede că ar fi bine să se găsească mai multă apă ieftină, deoarece e foarte cald: „în festival este 6 lei pe când la magazin (magazinul din incinta festivalului) este 70 de bani”. Spune că a avut un buget de 100 de lei pe zi, „dar n-am reuşit pentru că e foarte cald şi nu pot bea doar apă.” Bugetul de festival este mult sub 500 de euro, spun fetele. Viaţa la camping este zgomotoasă: „auzi toate cele 5 scene” şi „din cauză că e pe un deal, ajungă să aluneci în cort”, spune Olivia.
Răzvan a venit cu prietena din Bucureşti.
„Bucureştiul a pierdut valul acesta de festivaluri”
„Nu am plătit 500 de euro pe cazare ca-n în glumele alea: vine Electric Castle şi Untold, pregăteşte-te să-ţi dai tot salariul pe cazare.”, spune bărbosul Răzvan (23 de ani), care a venit din Bucureşti alături de prietena sa. Au găsit cazare la un hotel decent, la un preţ rezonabil. Stau la coadă la autocarele care merg spre Bonţida: „Alaltăieri (joi-nr) am plecat la 2 din festival şi am ajuns la 5 în Cluj. Am avut timp să reflectăm asupra vieţii”. Tânărul care lucrează în marketing nu se grăbeşte să critice organizatorii: „Chestia cu transportul e deranjată, dar înţeleg că EC are un furnizor extern care aduce autocare. Eşti tentat să spui că e vina organizatorilor, dar sunt o multitudine de factori care duc la asta, inclusiv infrastructura”. Preţurile i se pare OK, „am venit aici pentru experienţă, nu ne-am aşteptat să fie ieftin”, iar despre lineup, numai de bine: „E mai fresh, mai în prezent, mai mainstream cumva”. Cu toate că a făcut jumătate de zi pe drum cu trenul, spune că nu îl tentează festivalurile de lângă Bucureşti sau noile festivaluri apărute ca ciupercile după ploaie în toată ţara: „Nu prea mai sunt atât de multe festivaluri lângă Bucureşti. Bucureştiul a cam pierdut din valul acesta al festivalurilor”.
Citeşte şi
FOTO VIDEO Toţi oamenii Electric Castle sau cum au ajuns surorile Yun şi Yin din Malaezia în Bonţida
Se încarcă comentariile...
