FOTO Înviere la o biserică veche, aproape de graniţa a trei judeţe: Cluj, Mureş şi Bistriţa-Năsăud
0
La câţiva kilometri de locul unde Clujul se întâlneşte cu Mureşul şi cu Bistriţa-Năsăud se află un sat cu vreo 60 de suflete. Pe unul dintre dealurile veghează de aproape 200 de ani o biserică.
O mână de oameni, mai toţi bătrâni, înconjoară biserica unde şi-au botezat copii, cândva, demult. Cu câte o lumânare în mână cântă ”Hristos a Înviat, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. După ce trec de trei ori de cele două Răstigniri de beton din faţa bisericii, preotul rosteşte o rugăciune, oamenii îşi pun lumânările aprinse în locul special amenajat pentru ele şi intră toţi în biserică.
Micul lăcaş, unde în noaptea de Înviere nu erau mai mulţi de vreo 50 de oameni, a fost ridicată în vremea anului 1836, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril.
Înăuntru, pe pereţi, sfinţi din icoane mari, de lemn, se uită la oamenii care cântă. Nu sunt picturi, doar icoane cu sfinţi şi bătrâni care se roagă. Bărbaţii în faţă, femeile în spate. Aşa e rânduiala de când se ştiu.
Spre finalul slujbei, preotul sfinţeşte coşurile şi sacoşele cu pască, ouă şi cozonaci. Le urează sărbători liniştite şi îi cheamă la miruit şi la luat Paştile - vin şi pâine, sfinţite, ce reprezintă simbolic trupul lui Hristos.
Slujbe de Înviere unde au avut loc în toată ţara, şi în Cluj-Napoca (foto mai jos), unde procesiunea a fost similară celei din mica biserică din Brăteni, judeţul Bistriţa-Năsăud, aflată la câţiva kilometri de locul unde se întâlnesc trei judeţe din Ardeal.
Mai puteţi citi:
„Schimbarea e cel mai greu de făcut“, spune preotul clujean Dorel Gălan. „Pentru că obişnuinţa e a doua natură a omului“, continuă el citând o maximă din latină. Ştie că e uşor să vorbeşti despre schimbare, că adevărata provocare vine când îl faci pe om să şi meargă pe drumul ei, să îl convingi să treacă de la gând la faptă.
Se încarcă comentariile...
