Fostul copil-soldat cu doctorat în România care a ajuns Ambasador pentru Pace: „Îmi dedic viaţa să ofer copiilor cel mai mare dar posibil“
0
Charles Wratto are 36 de ani, şi-a făcut masterat şi doctoratul la Cluj, iar un centru cu filiale pe patru continente ale lumii i-a oferit tilul de Ambasador pentru Pace. Distincţia îi răsplăteşte eforturile depuse în salvarea de copii şi educarea a circa 2.000 de copii-soldaţi. Originar în Liberia, se consideră norocos că a scăpat de ororile vieţii de copil-soldat, deşi chipurile şi vorbele unora îi răsună în minte.
Centrul pentru Studii de Pace din Sri Lanka, insulă din sudul Indiei, i-a oferit lui Charles Wratto, un liberian ce a făcut masteratul şi doctoratul la Cluj, titlul de Ambasador pentru Pace. Acum lucrează la un proiect de cercetare în Franţa, însă păstrează legătura cu cei de la Centrul pentru Studiul Conflictelor din cadrul UBB Cluj.
Distincţia a fost oferită de profesorul S.L. Riyas, directorul executiv al organizaţiei din Sri Lanka cu filiale în 17 ţări de pe patru continente. Acesta recunoaşte eforturile depuse de Charles şi cei din jurul său de-a lungul anilor în salvarea a 51 de copii din zone de conflict, educarea a 500 de micuţi de şcoală primară şi instruirea a peste 2.000 de foşti copii-soldaţi într-o meserie:
„Am făcut asta în linişte, fără asistenţă guvernamentală sau publicitate media. Nu ne-am aşteptat ca efortul să ne fie recunoscut. Chiar şi aşa, mai sunt multe de făcut. La nivel global, războaiele şi insurgenţele le-au jefuit oamenilor din viaţă, au divizat comunităţile şi au desfigurat societatea în mai multe moduri. Conflictele violente nu numai că au distrus infrastructura oraşelor şi produsele agricole, dar mai mult decât atât, aceasta a dus la o creştere cu 80% a utilizării copiilor soldaţi la nivel mondial. Am făcut toate astea fără a aştepta un premiu sau o recunoaştere“.
Directorul respectivului Centru l-a contactat şi i-a spus de distincţie şi motivele pentru care consideră că o merită. Charles vede în distincţia primită drept un pas în faţă în lupta sa pentru pace şi în negocierea cu state sau liderii unor grupări pentru eliberarea copiilor răpiţi din zone de conflict.
Diploma şi medalia oferite de Centrul din Sri Lanka FOTO: Facebook Charles Wratto
Africanul crede cu tărie că „fiecare copil, indiferent de religie şi culoarea pielii, merită dreptul la viaţă şi libertate - dreptul la educaţie, şi demnitatea de a trăi şi de a creşte într-o societate paşnică şi prosperă, indiferent cât de mare sau mică“.
„Prin urmare, îmi dedic viaţa ca să ofer copiilor cel mai mare dar posibil: viaţa. Este o idee pentru care trăiesc şi un ideal pentru care aş muri în cazul în care de asta ar fi nevoie ca un copil din sfera mea de influenţă să supravieţuiască”, mărturiseşte el.
Ştie mai bine ca oricine că unii adolescenţi nu sunt aşa nocoroşi din pricina conflictelor foarte violente din comunităţile lor. Când se uită înapoi la viaţa lui de când aveam 8 ani, spune el, a realizat cât de binecuvântat este pentru că a supravieţuit ororilor celor două monstruoase războaie civile din Liberia şi Sierra Leone. Însă, acestea au lăsat urme adânci în suflet.
Mărturiile fostului copil-soldat sunt copleşitor de emoţionanţe:
„Sunt bântuit de vocile Titei şi Ritei, două orfane, care urlau «Ennae o! Ennae o!/Mama mea! Mama mea!» în timp ce soldaţii le-au violat, torturat şi le-au ordonat să-şi desfacă mai larg picioarele. Moses, un băiat de 6 ani, al cărui cap a fost zdrobit de perete, iar vulturii şi câinii se luptau pentru o bucată din creierii lui. Sunt mistuit de amintirile lui Flomo şi Mulumba, doi băieţi cu care m-am ascuns într-un mormânt, şi ale altora care au fost ucişi de soldaţii care nu şi-au dat seama că alte persoane sunt ascunse sub scheletele din mormânt. Încă văd chipul angelic şi plâns al Melvinei, o fetiţă de 3 ani, pentru care eram fratele mai mare, şi pe care am lăsat-o la un orfelinat, unde rebelii au năvălit ca nişte albine ucigaşe. Simt fiori când mă gândesc la cadavrele putrezite, multe dintre care nu aveau fie capete, fie picioare ori mâini. Şi cum ele înlocuiesc, uneori, maşinile de pe străzi, fiindcă fiecare zi înfiorătoare (n. r. din viaţa de copil-soldat) a trecut încet. Senzaţia scufundării în sânge uman..., pe care am fost forţat să-l beau sub ameninţarea morţii. (...) Din aceste motive şi altele, mi-am promis că voi lupta pentru pace în lume, una în care Tita şi Rita să poată trăi fără să fie violate până la moarte, una în care Flomo şi Mulumba să-şi îndeplinească visele şi să devină zidari şi dulgheri în loc să fie torturaţi şi ucişi de cei ce recrutau copii-soldaţi“.
Charles crede că fiecare om e unic în felul său şi „diversitatea rămâne puterea noastră, iar responsabilităţile sunt pe termen lung şi toate duc într-o singură direcţie: de a munci pentru pace, respect şi demnitate umană“.
Charles Wratto, într-o prezentare făcută la Cluj FOTO: Facebook Charles Wratto
Mai puteţi citi:
Charles Wratto este un student african la Cluj care, la cei 31 de ani, are o poveste de viaţă şocantă asemeni unui thriller: bătut şi drogat de rebelii din Liberia ca să ucidă şi obligat să-şi omoare cel mai bun prieten ca să rămână în viaţă.
Charles Wratto (34 de ani), doctorand în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, este originar din Liberia (Africa). A fost un „copil-soldat“ care, ajuns la maturitate, a lansat o campanie prin care vrea să schimbe lucrurile acasă: primul pas este ridicarea unui şcoli.
EXCLUSIV Africa nu e ca la televizor. Cum au ajuns clujenii misionari să-i uimească pe ugandezi
O mână de clujeni inimoşi merg într-un sat uitat de lume din Uganda ca să construiască o clinică şi o şcoală. Prin educaţia pe care vor să le-o ofere copiilor Africii reamintesc că lucrurile mari încep întotdeauna de la gesturile mici.
Se încarcă comentariile...
