Fabuloasa poveste de succes a românului Mihai Radu: a clădit de la zero o carieră impresionată în arhitectură în SUA. La început a dormit patru luni într-un dulap

Mihai Radu şi-a construit de la zero o carieră impresionantă în Statele Unite. FOTO Arhivă personală

Mihai Radu a emigrat în SUA, în urmă cu patru decenii, cu gândul de a avea o carieră de succes în arhitectură. A făcut numeroase sacrificii şi a muncit din greu pentru a-şi vedea visul cu ochii. A reuşit: a colaborat chiar cu marele arhitect chinez I.M. Pei. După ce a lucrat la proiecte uriaşe, şi-a deschis propria firmă de talie internaţională.

Mihai Radu (61 de ani) şi-a început marea aventură în 1981, pe vremea când era doar un puşti, student în anul trei la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti. În cea mai cruntă perioadă a comunismului, tânărul Mihai Radu a luat o decizie ce urma să-i schimbe radical viaţa şi cariera: să-şi încerce şansa în Occident. 

A obţinut cu greu o viză pentru Italia, mai ales că părinţii lui nu se numărau printre preferaţii regimului, din contră. „În România, nu era uşor să primeşti o viză. De fapt, orice era greu pe atunci. Eram student şi ştiam că pentru a avea şanse mai mari să o primesc ar fi trebuit să fiu membru UTC sau să am o funcţie în partid. Dar nu voiam să am de-a face cu comuniştii. Familia mea nu era în graţiile lor, iar părinţii mei nu erau membri de partid. Bunicul a fost ofiţer în armata regală şi a fost ucis de comunişti la Aiud, iar ai mei n-ar fi acceptat să devină comunişti. Am găsit soluţia salvatoare: m-am făcut vicepreşedinte la facultate, la sport. Am aplicat pentru viză şi, având nişte pile, aşa cum se făcea totul în România acelor ani, până la urmă mi-au dat o viză de turist pentru câteva săptămâni“, rememorează arhitectul.

Patru luni într-un dulap

Începutul a fost anevoios. Ajuns la Roma, a fost nevoit să doarmă vreme de patru luni într-un dulap, iar singurul sprijin financiar l-a primit de la o fundaţie. 

„Cum am ajuns în Italia m-am dus la Fundaţia Tolstoi, care mi-a fost sponsor o bună perioadă. Fără sponsor, dacă nu aveai familie în America, nu puteai emigra. Doamna Ruta, o româncă din Roma, închiria camere şi avea şi un dulap enorm de haine, chiar la intrare, pe care l-a transformat într-un dulap cu pat pentru mine. În el am dormit câteva luni! Era bine pentru mine, eram singur, nu trebuia să împart un dormitor cu altcineva, iar preţul era modic. Această doamnă a ajutat mulţi români“, povesteşte arhitectul.

A proiectat clădiri din New York până în L.A.

Sacrificiile n-au fost în zadar. În cele din urmă, a obţinut viza pentru Statele Unite ale Americii. Ajuns în New York, şi-a continuat studiile în arhitectură şi a absolvit prestigiosul Institut Pratt. 

La scurt timp, un prieten i-a aranjat un interviu de angajare şi nu mică i-a fost mirarea când a ajuns în faţa unuia dintre cei mai mari arhitecţi ai lumii, Ieoh Ming Pei. Arhitectul american de origine chineză, care a murit în 2019, la vârsta de 102 ani, a câştigat, în 1983, premiul Pritzker, echivalentul Nobelului în arhitectură. El este celebru şi pentru că a creionat piramida de sticlă din faţa muzeului Luvru.

Tânărul român l-a cucerit pe Pei cu priceperea sa şi a fost mâna lui dreaptă vreme de şase ani. În tot acest timp, Mihai Radu a lucrat la proiecte de mare anvergură în Statele Unite, pentru clienţi cu greutate, între care s-au aflat: Banca Mondială, ONU, New York City, Convention Center şi Coca-Cola.

A lucrat la proiectele unor clădiri de pe ambele coaste ale Americii, din New York la Los Angeles. Dar a ţintit şi dincolo de America şi a colaborat la crearea celebrei piramide de la Muzeul Luvru, din Franţa, la sediul unui colos media francez, Canal+, şi în Londra, la Spitalfields Market. „De-a lungul anilor, în Statele Unite, am lucrat pentru I.M. Pei & Partners, Swanke Hayden Connell şi Richard Meier Architect. După ce am petrecut 15 ani la aceste companii, mi-am deschis propria firmă. Acum am birouri în New York, Bucureşti şi, de câţiva ani, şi în Germania, la Dresda. Firma noastră a realizat proiecte în SUA, Europa, America de Sud şi Africa“, explică Mihai Radu. 

Luvru este cel mai important proiect la care am lucrat, unde am învăţat ce înseamnă arhitectura, în adevăratul sens al cuvântului. Dar proiectul de care mă simt cel mai apropiat sentimental este United Nations Economic Council for Africa, în Addis Abeba, Etiopia, pentru că a fost primul contract pe care l-am obţinut printr-o competiţie. Mihai Radu - arhitect

Problemele marilor oraşe româneşti

Mihai Radu a analizat cu atenţie arhitectura ţării natale şi mărturiseşte că îi place în mod deosebit cea a oraşelor din Transilvania , dar o apreciază şi pe cea din Capitală.

„Bucureştiul e un oraş frumos şi plin de şarm prin definiţie. E adevărat, comuniştii au distrus ţesutul urban, în special în zona centrală, unde au plantat Casa Poporului şi bulevarde care merg from nowhere to nowhere (n.r. – de nicăieri spre nicăieri). Eu cred că Bucureştiul e un oraş care s-a dezvoltat încontinuu, aşa că există atât aspecte pozitive, cât şi negative. Partea pozitivă este că poţi vedea, din când în când, arhitectură de valoare, făcută de tineri arhitecţi dăruiţi meseriei. Din păcate, nu toţi clienţii le apreciază entuziasmul, iar ei nu-şi cunosc încă valoarea reală. Partea rea este că, fiind atâtea interese financiare şi reguli peste reguli, arhitectura de calitate nu este încurajată. Eu sunt foarte optimist în cazul Bucureştiului. În timp, îşi va găsi din nou un balans architectural. Îi dau nota 7, pentru că încă sunt prea multe cartiere cu clădiri neinspirate. Sibiu primeşte un 9. E un oraş care s-a dezvoltat excelent, cu mult bun gust, la fel şi Braşov. Alte oraşe în care găseşti arhitectură de calitate sunt Cluj-Napoca şi Oradea“, a comentat arhitectul.

Deşi încearcă să vadă jumătatea plină a paharului, admite faptul că oraşele româneşti se confruntă cu reale probleme, multe dintre ele cauzate, în viziunea sa, de birocraţie şi de legislaţia care i se pare mult prea rigidă.

„De pildă, în New York nu există un arhitect şef, comisii, atâtea avize ca în România. Sistemul este atât de arhaic încât îţi ia tot atât timp să iei o aprobare cât îţi ia să construieşti clădirea. Următoarele lucruri le-aş schimba: sistemul PUZ (n.r. – Planul Urbanistic Zonal) şi PUD (n.r. – Planul Urbanistic de Detaliu) să fie desfiinţat şi înlocuit de un Plan Urbanistic General (PUG) foarte bine făcut şi documentat, întocmit exclusiv de personal specializat, care să existe la fiecare primărie. Personalul respectiv să studieze şi să fie în temă cu evoluţia oraşului şi să poată schimba documentaţia în funcţie de necesităţile oraşului. PUZ-ul 

făcut de indivizi cu calificări îndoielnice să fie total eliminat. Mai există o mare problemă ce ţine de obţinerea a zeci de avize, care nu sunt concomitente şi pentru care aştepţi o veşnicie. Ar fi bine să se creeze un sistem unic, iar proiectantul să depună toată documentaţia într-un singur loc, în timp ce primăriile să se ocupe de avizări“, susţine Mihai Radu.