EXCLUSIV Povestea româncei care l-a cucerit pe Obama. Cum a ajuns Rada Mihalcea în topul geniilor din SUA

EXCLUSIV Povestea româncei care l-a cucerit pe Obama. Cum a ajuns Rada Mihalcea în topul geniilor din SUA

Rada Flavia Mihalcea, cetăţean de onoare al Clujului  FOTO: Florina Pop

Rada Mihalcea, profesor asociat la Universitatea Michigan, din SUA, a fost inclusă în top 100 cercetători în domeniul inteligenţei artificiale din Statele Unite, distincţie primită din partea preşedintelui american Barack Obama. Recent, a devenit şi cetăţean de onoare al oraşului Cluj-Napoca.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Domeniul calculatoarelor e un loc unde poţi schimba lumea în bine, cu ajutorul unor aplicaţii, şi asta e ceva la care femeile sunt foarte bune: să schimbe lumea“, crede Rada Mihalcea (40 de ani), o cercetătoare care predă materii ce ţin de interacţiunea dintre om şi computer la Universitatea Michigan, pe locul 22 în topul instituţiilor de învăţământ superior din lume (topul QS 2013). A lucrat pentru Google, Microsoft şi Samsung pe diferite proiecte care i-au adus recunoaştere şi premii.

Clujeanca a fost distinsă cu un „Google Awards Grant“ în 2005 (grant pentru îmbunătăţirea procesării de către calculatoare a limbajului natural), în 2008 – cu un „Career Award“ (un premiu pentru carieră) din partea Fundaţiei Naţionale de Ştiinţă din SUA, iar în 2010 a fost inclusă în top 100 al cercetătorilor din SUA –  distincţie primită din partea preşedintelui SUA, Barack Obama.  În acelaşi an a luat Premiul Academiei Române, acordat pentru merite în Ştiinţă şi Tehnologie. Anterior, Rada Mihalcea a apărut în ediţia 2008-2009 a anuarului „Who's Who of American Women“, publicaţie care reuneşte cele mai importante femei din SUA, din toate domeniile.

Rada Flavia Mihalcea, prima doamnă din stânga sus a preşedintelui Barack Obama FOTO: www.cse.unt.edu

Românca şi-a adăugat recent în CV şi titlul de cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, oraşul său natal. Această distincţie, deşi păleşte în umbra listei de premii pe care o are deja, îi este cea mai dragă cercetătoarei.

Computer, de-abia în anul II de facultate

Pasiunea ei pentru informatică a început din gimnaziu, când a descoperit că poate vorbi „limba“ matematicii, şi nu s-a împiedicat de faptul că, deşi urma un liceu de informatică, nu a avut calculator acasă decât în al doilea an de facultate.

„În primul an nu aveam calculator. Mergeam la un coleg cu care sunt şi acum prietenă. Toţi colegii ne adunam la el. El era cel cu calculatorul“, mărturiseşte Rada Mihalcea.

Însă nu a lăsat nimic să o oprească în drumul său. Are două doctorate, unul în Calculatoare, la Universitatea Southern Methodist din Dallas (statul american Texas), şi altul în Linvgistică, la Universitatea Oxford, al cărei renume e mai mult pregnant. Nimic nu i-a stat în cale nici când s-a apucat de studiul limbajului maşinilor şi de crearea de programe şi aplicaţii prin care calculatorul să ajute omul.

Şi, în ciuda CV-ului care abundă în premii şi studii de specialitate de care ştie tot Google-ul, Rada Mihalcea uimeşte prin modestie şi bun-simţ.

Bazele programării se învaţă în câteva săptămâni

Venită la Cluj-Napoca să primească distincţia de cetăţean de onoare al oraşului, Rada Flavia Mihalcea, pe numele său întreg, a vorbit cu reporterul „Adevărul“ despre munca sa, despre titlul primit acasă, care o face să se simtă specială, dar şi despre cum a găsit, întâmplător şi fără să-şi propună, drumul de la Cluj spre America.

Lucrează de 17 ani în domeniul inteligenţei artificiale, al interacţiunii dintre om şi maşină şi al regăsirii de informaţii. Spune că e un domeniu care continuă să o fascineze, că descoperă oameni şi lucruri noi, dar şi că nici în ruptul capului nu l-ar numi „un domeniu al bărbaţilor“. Ea e dovada vie că nu trebuie să fii hacker ca să excelezi în IT şi că nu trebuie nici să stai zi şi noapte cu ochii-n monitor ca să fii bun în ceea ce faci.

„Prin exemplul meu vreau să încurajez alte femei să ia în considerare acest domeniu pentru o carieră. Mi se pare că Automatica şi Calculatoarele sunt specializări care li se potrivesc“, consideră cercetătoarea.

În opinia ei, hardware şi software sunt domenii sociale şi în câteva săptămâni poţi să înveţi bazele programării. Dacă vrei să fii bun e nevoie, normal, de mai mult de câteva săptămâni. „E uşor. Pare greu din cauza figurii stereotip că trebuie să exersezi zi şi noapte ca să fii bun“, adaugă ea.

Rada Flavia Mihalcea şi familia sa, la ceremonia de acordare a titlului de cetăţean de onoare al Clujului. Alături de soţ şi copii este şi fostul rector al Universităţii Tehnice unde a studiat Rada Mihalcea, Radu Munteanu FOTO: Florina Pop

Despre gândirea algoritmică

În gimnaziu a mers la olimpiadele de matematică şi a descoperit că se pricepe. În clasa a VI-a a luat premiul I pe judeţ la Olimpiada de Matematică, a ajuns la etapa naţională, iar experienţa a făcut-o să-şi dea seama că Informatica este ceea ce i se potriveşte.

„Am ales Informatica din deal (n.r. – Liceul de Informatică din cartierul Zorilor, oraşul Cluj-Napoca). Era considerat un liceu foarte bun la Informatică. Acum nu ştiu. Când l-am urmat se făceau două săptămâni şcoală şi una practică la Calculatoare. După ce am făcut patru ani intensiv calculatoare şi am investit timp, am zis să folosesc investiţia asta şi am mers la Universitatea Tehnică, la Automatică şi Calculatoare“, povesteşte Rada Mihalcea.
La liceu scria programe de calculator în scop educaţional. „Rezolvai probleme, nu implementai următorul Google. Spre exemplu, să zicem că ai cartelele tuturor studenţilor care au aplicat la universitate şi vrei să le ordonezi în funcţie de medie. Cum faci asta? Nu o faci manual, ci scrii un algoritm care îţi rezolvă automat problema asta. Un algoritm care îţi ia două minute. Iar apoi vine provocarea: poţi să scrii un algoritm care îţi ia un minut? Aşa înveţi să-ţi formezi gândirea algoritmică“, explică ea.

În America, dintr-o greşeală

În 1992 a terminat liceul. A urmat facultatea. Primul ei laptop a împlinit jumătate din vârsta ei, adică are 20 de ani. I l-au cumpărat părinţii prin 1993-1994. Era un laptop Olivetti, uriaş, care nu avea hard disk încorporat şi ca să funcţioneze trebuia să-i pună o dischetă de operare.
În ciuda sistemului greoi, cu ajutorul lui a învăţat multe. În anul V, ultimul la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, li s-au făcut adrese de mail tuturor studenţilor. Rada Mihalcea a lipsit de la acea oră. Nu mai ştie de ce. Însă când şi-a făcut şi ea adresă electronică, adresa ei a fost legată – din greşeală, crede ea – de adresele de mail ale masteranzilor.

„Aşa am ajuns să primesc un e-mail care a fost trimis masteranzilor pentru burse de doctorat în State, la Universitatea Southern Methodist din Dallas. A fost o hotărâre de la o zi la alta. Voiam să fac un master undeva în Europa, dar nu eram decisă unde. Mailul a venit în iunie, iar în august eram deja în Texas. Cei de la universitate mi-au zis că notele sunt bune şi m-au primit. Am făcut masterul şi apoi doctoratul în Texas“, povesteşte clujeanca.

Primul doctorat l-a luat în 2001, în specializarea Calculatoare, iar al doilea, în 2010, la renumita Universitate Oxford, în Lingvistică.

Rada Mihalcea este profesor asociat la Universitatea Michigan. Din toamnă începe al doilea an în care îi învaţă pe studenţi ce înseamnă „Regăsirea Informaţiilor“, „Introducere în Programare“ şi „Procesarea Limbajului Natural“.
Înainte le-a predat, timp de 11 ani, studenţilor de la Universitatea North Texas, din 2002 şi până în 2013. „Am stat 11 ani într-un loc. Am simţit nevoia de o schimbare. Universitatea din Michigan e recunoscută în lume, iar grupul de Inteligenţă Artificială e mult mai mare“, adaugă cercetătoarea.

Rada Flavia Mihalcea, alături de studenţi din State, la o întâlnire non-formală FOTO: arhivă personală

„Calculator“ şi „om“ sunt sinonime

Rada Mihalcea scrie programe prin care calculatoarele procesează, în engleză, diverse date, în funcţie de proiectul la care lucrează. Munca ei aduce informatica undeva la graniţa cu sociologia şi psihologia.
„Ce fac eu sunt Calculatoare, dar are aspecte umanistice în multe direcţii. Am colaboratori şi lucrăm pe probleme de sociologie, psihologie, istorie“, explică ea.

E şi un mod util, neinvaziv, prin care companiile pot verifica dacă noile produse lansate pe piaţă sunt sau nu pe placul oamenilor – un altfel de studiu de piaţă, din analiza comentariilor.
În unele dintre proiectele sale a analizat comentarii puse de oameni la diverse produse.
„E un program care, în mod automat, foloseşte dicţionare şi îţi găseşte, pe internet, exemple de comentarii care se ştiu a fi negative, respectiv pozitive. În program sunt modele de comentarii şi aşa calculatorul ştie cum să clasifice reacţiile în pozitive sau negative. Apoi se duce şi găseşte un nou comentariu scris şi îşi dă seama dacă e pozitiv sau negativ. Companiile sunt interesate să vadă ce zice lumea prin comentarii, să afle ce zic oamenii despre anumite produse observându-i, nu întrebându-i“, explică Rada Mihalcea.
Deşi o desparte un ocean de ţara natală, ea ţine legătura şi cu o prietenă din Cluj care i-a fost colegă în liceu şi-n facultate şi cu care lucrează la un proiect în cadrul căruia analizează cum s-au schimbat cuvintele de-a lungul anilor. Ea dă exemplul cuvântului „computer“:  „Mai demult, «computer» avea sensul predominant de o persoană care făcea calcule matematice, iar, în timp, cuvântul a ajuns să denumească o maşină, calculatorul, computerul“.

A studiat fericirea

Studiul ei preferat este despre fericire. Spune că atunci când se apucă de un proiect nu pleacă la drum cu idei preconcepute şi preferă să lase datele să vorbească. Când a analizat cum e văzută fericirea pe mii de bloguri din lume a lăsat deoparte ipoteze de genul „dragostea îţi aduce fericire“ şi „banii nu aduc fericirea“. A descoperit că oamenii până în 30-35 de ani, care deţin bloguri, pe întreg globul, percep fericirea drept ceva „neutru“, folosind acest cuvânt şi când erau bucuroşi, şi când erau trişti. A mai descoperit că populaţia de bloggeri leagă fericirea de alcool şi de ideea de nou – un nou iPhone, o slujbă nouă sau un iubit nou.

„Am adunat mii de bloguri. M-am uitat la teme care apăreau, la cuvinte care erau mai des folosite. Psihologii susţin, în dicţionare, că termenul «dragoste» are o mare încărcătură emoţională pozitivă. Noi am creat nişte «dicţionare» din datele astea măsurând cuvintele aşa cum apăreau în bloguri. La noi, cuvântul «dragoste» nu avea o puternică încărcătură pozitivă, ci una neutră. Dacă te gândeşti, dragostea apare şi în situaţii fericite, şi în situaţii mai puţin fericite – te-a lăsat iubitul, ai pierdut pe cineva drag. Deci ideea că dragostea e ceva fericit nu e validată de date“, explică Rada Mihalcea, al cărei prenume vine din slavă şi tradus în română înseamnă „fericire“.

Proiect cu Samsung

Cu gigantul Samsung a lucrat, în această primăvară, la îmbunătăţirea e-mailului. Unii oameni primesc şi 500 de mailuri pe zi, adică o cantitate uriaşă de informaţii. Cercetătoarea spune că ideea care a stat la baza colaborării a fost găsirea unei modalităţi simple prin care să se facă mai uşor accesul la e-mailuri, mai ales pe smartphone-uri, pe ecrane mici. Soluţia: în loc să vezi tot e-mailul, ţi se arată doar un sumar la fiecare e-mail, o propoziţie-două. „Asta te ajută şi te face să alegi mai uşor ce să citeşti atunci pe loc şi ce să amâni pentru mai târziu, deci îţi oferă mai multe informaţii, dar fără să te încarce prea mult“, explică Rada Mihalcea.

Rada Flavia Mihalcea, alături de studenţi din State FOTO: arhivă personală

INTERVIU „Preşedintele Obama e foarte înalt şi foarte prietenos“

„Weekend Adevărul“: În CV ai multe premii şi distincţii. Ce înseamnă pentru tine titlul de cetăţean de onoare al Clujului?

Rada Mihalcea: Sunt foarte ataşată de Cluj. Este un loc foarte special pentru că am petrecut mult timp aici. Nu spun asta altora doar aşa ca să fie, ci chiar aşa simt. Dacă oraşul acesta unde mă simt aşa de bine a considerat că însemn ceva pentru el, atunci e ceva extraordinar. Titlul înseamnă foarte mult pentru mine, mai mult decât alte premii. Aş vrea să spun că şi Clujul e oraşul meu de onoare. Ocupă un loc special în inima mea. Pentru mine, Clujul nu este doar oraşul cel mai frumos din Transilvania. Este şi oraşul în care m-am născut, la spitalul Stanca, ca o clujeancă get-beget. Este şi oraşul în care mi-am petrecut copilăria cu cheia la gât şi mâncând prăjituri «Broscuţa» de la cofetăria Carpaţi. Este locul unde am descoperit plăcerea de a învăţa şi de unde am pornit cu gândul să văd toată lumea. Este oraşul ce devine tot mai frumos pe măsură ce trece timpul. Prinde o energie molipsitoare. E oraşul unde simt nevoia să mă întorc. Şi este un loc pe care, deşi au trecut 17 ani de când am plecat, continui să-l numesc acasă.

Povesteşte-ne despre momentul întâlnirii cu preşedintele american Barack Obama.

E ceva special. Îţi rămâne în minte că te-ai întâlnit cu preşedintele SUA. Şi ca să fiu un om de ştiinţă cu datele exacte: nu am primit premiul din mâna preşedintelui. Festivitatea a fost organizată de Casa Albă, iar premiile au fost acordate din mâna reprezentantului de Ştiinţe al Casei Albe. Întâlnirea cu preşedintele a fost scurtă, după ceremonie, într-un cadru restrâns. Ne-am grupat pentru poze, iar în centru, unde urma să stea el erau multe femei. Îmi aduc aminte că preşedintele a remarcat că printre cercetătorii premiaţi sunt multe femei. El a zis – nu reproduc ad litteram – că se bucură că sunt multe doamne şi că speră ca şi fiicele sale să ajungă aşa de departe. A mai spus câteva cuvinte despre importanţa domeniului, a premiului, a dat mâna cu noi, a zis o glumă, a făcut poze şi apoi a plecat. Preşedintele Obama e foarte înalt şi foarte prietenos. Asta cumva te frapează pentru că nu te aştepţi de la preşedintele SUA să fie aşa sociabil.

În afară de pasiunea ta pentru calculatoare şi fascinaţia pentru Lingvistică, care sunt hobby-urile tale?

Îmi place să citesc, să întâlnesc oameni noi, să călătoresc. Asta mi-am dorit de când eram mică, să umblu. Spre exemplu, anul acesta am fost, în vară, în Islanda şi în Italia. Minunat! Am fost în foarte multe ţări. Una care mi-a plăcut foarte mult a fost India. Înainte să merg acolo, un prieten mi-a zis: ori o să iubeşti India, ori o s-o urăşti. La mine a fost prima variantă. Are o aşa energie...

Prenumele tău, Rada, e rar întâlnit, vine din slavă şi înseamnă „fericire“. Este Rada Flavia Mihalcea un om fericit?

Da, este (râde). Sunt un om fericit şi un om împlinit, mai ales când mă uit la cei doi copii ai mei...

Mai puteţi citi:

EXCLUSIV România şi cele 365 motive ca să îţi iubeşti ţara

Turism la firul ierbii. Asta are de gând să facă Călin Precup, un clujean, sociolog de profesie şi fotograf în timpul liber. Ideea sa se numeşte „Proiect 365 România“ şi timp de 365 de zile, împărţite „frăţeşte“, cum zice el, în doi ani, va vizita cu trenul, autobuzul sau pe jos 365 de destinaţii din ţară care sunt prea puţin ştiute. După ce le va afla poveştile le va pune într-un album, pe care vrea să-l ducă în şcoli.  

Sophia şi arta. Povestea fetiţei care-şi desenează propriul viitor de la nici 6 ani  

O fetiţă de nici 6 ani şi-a lansat primul ei album de artă la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj. Micuţa artistă a avute deja două expoziţii în Canada, prima fiind la vârsta de 3 ani şi 8 luni.    

EXCLUSIV Cristi Popescu, noul lider al studenţilor: „Dacă aş fi ministrul Educaţiei pentru o zi mi-aş da demisia“  

Studenţii şi-au ales, săptămâna trecută, la Cluj, un nou lider. El este Cristi Popescu, un moţ din Abrud, student la Ştiinţe Politice în Bucureşti. Crede că lipsa studenţilor de la vot ar trebui să ridice un mare semn de întrebare pentru societatea românească deoarece ei reprezintă viitorul ţării. Şi mai crede că miniştrii Educaţiei, cei din ultimii 5 ani, ar „pica“ la multe materii, în special la Consultarea Studenţilor.

EXCLUSIV Ardeleni în Marele Război. Moţul care l-a trădat pe Împărat a fost decorat de Rege şi a văzut America 

Un ţăran din judeţul Alba are o poveste asemănătoare cu cea din romanul lui Liviu Rebreanu, „Pădurea spânzuraţilor“: a luptat pentru Imperiul Habsburgic în Primul Război Mondial şi a dezertat, dar nu a fost prins, ca în carte. A fost decorat de Carol al II-lea şi a plecat peste Ocean în speranţa unui trai mai bun. După 100 de ani, istoria sa a fost descoperită de un strănepot, cu prilejul organizării unei expoziţii.

FOTO Transilvania de peste Atlantic. Povestea celei de-a 14 colonii americane  

În secolul al XVIII-lea a existat, timp de 18 luni, o colonie în Statele Unite ale Americii care a purtat numele de Transylvania. Deşi nu a fost recunoscută de Congres şi nu a existat ca stat, totuşi ea nu a dispărut. În 2013 există în SUA un comitat Transylvania (parte a statului Carolina de Nord), o universitate cu acest nume şi, an de an, povestea coloniei este rememorată sub forma unei scenete.

EXCLUSIV Soartă ca-n filme. Ţăranul din Ardeal călit în războaie, ucis de taurul comunal  

Lukács Ferenc, un ţăran din Secuime, a avut o poveste de viaţă scrisă, parcă, după un scenariu de film. Născut în 1892, bărbatul a luptat în Primul Război Mondial de partea austro-ungarilor, a căzut prizonier la ruşi, a susţinut cauza bolşevicilor, a supravieţuit celui de-Al Doilea Război Mondial care a nimicit lumea şi, paradoxal, la 72 de ani, a fost ucis de taurul comunal.

Rada Flavia Mihalcea, cetăţean de onoare al Clujului  FOTO: Primăria Cluj-Napoca

Imagini din aceeasi galerie
  • Rada Flavia Mihalcea, 
cetăţean de onoare al Clujului  FOTO: Primăria Cluj-Napoca
  • Festivitatea  FOTO: Florina Pop
  • Festivitatea  FOTO: Florina Pop
  • Festivitatea  FOTO: Florina Pop
  • Rada Flavia Mihalcea primeşte flori de la fostul rector al UTCN, Radu Munteanu, în cadrul ceremoniei în care i s-a acordat doamnei titlul de cetăţean de onoare al Clujului  FOTO: Primăria Cluj-Napoca
  • Rada Flavia Mihalcea, 
cetăţean de onoare al Clujului  FOTO: Primăria Cluj-Napoca
  • Festivitatea  FOTO: Florina Pop
  • Festivitatea  FOTO: Florina Pop
  • Rada Flavia Mihalcea, 
cetăţean de onoare al Clujului  FOTO: Florina Pop
  • Festivitatea  FOTO: Florina Pop
  • Festivitatea  FOTO: Florina Pop
  • Rada Flavia Mihalcea, 
cetăţean de onoare al Clujului  FOTO: Primăria Cluj-Napoca
  • Rada Flavia Mihalcea, 
cetăţean de onoare al Clujului  FOTO: Primăria Cluj-Napoca
  • Familia a participat la festivitatea în care i s-a acordat Radei Flavia Mihalcea titlul de 
cetăţean de onoare al Clujului  FOTO: Primăria Cluj-Napoca
  • Familia Radei Flavia Mihalcea, 
cetăţean de onoare al Clujului  FOTO: Florina Pop
  • Rada Flavia Mihalcea şi familia sa. Imagine din Cluj, august 2014, după ce a primit titlul de cetăţean de onoare al municipiului Cluj.Napoca   FOTO: arhivă personală
  • Rada Flavia Mihalcea cu fratele său şi cei doi copilaşi  FOTO: arhivă personală
  • Rada Flavia Mihalcea cu studenţii săi din America  FOTO: arhivă personală
  • Rada Flavia Mihalcea cu studenţii săi din America  FOTO: arhivă personală
  • Rada Flavia Mihalcea cu studenţii săi din America  FOTO: arhivă personală
  • Rada Flavia Mihalcea cu studenţii săi din America  FOTO: arhivă personală
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările