EXCLUSIV Documentul care l-ar fi „scăpat“ pe Lucan de arest conţine informaţii false. Avocatul medicului: „Este o eroare materială“
0
„Adevărul” a descoperit indicii conform cărora un document depus de Mihai Lucan la dosarul în care este acuzat de delapidarea cu 1 milion de euro a Institutului de Urologie din Cluj conţine informaţii false. Documentul, un act de donaţie, s-a numărat printre argumentele principale ale Tribunalului Bucureşti pentru respingerea cererii de arestare preventivă a medicului.
Curtea de Apel Bucureşti a decis, vineri, plasarea în arest la domiciliu a medicului Mihai Lucan, în condiţiile în care Tribunalul Bucureşti stabilise cercetarea sub control judiciar.
Unul dintre argumentele principale ale judecătorului de la Tribunal a fost că DIICOT nu a probat una dintre acuzaţiile principale aduse inculpatului: Lucan a folosit, între 2007 şi 2009, un aparat de crioterapie pentru cancerul de prostată deţinut de Institut şi consumabilele plătite de spitalul de stat pentru tratamentul a 159 de pacienţi ai Lukmed. Aceştia au plătit între 3.000 şi 6.700 de euro pentru intervenţii la clinica privată, iar spitalul de stat a fost prejudiciat cu 2,7 milioane de lei.
Elementul central al apărării a fost faptul că medicul a depus la dosar un document care atestă că aparatul i-a fost donat, în 2006, de o firmă din Cehia. Surse bine informate au explicat pentru „Adevărul” că unul dintre motivele pentru care Curtea de Apel Bucureşti a schimbat decizia Tribunalului, hotărând arestarea la domiciliu a lui Lucan, are legătură cu apariţia de informaţii suplimentare în legătură cu aparatul de crioterapie folosit de Lucan.
Două aparate de crioterapie
Biroul de Presă al DIICOT a refuzat să facă publică contestaţia instituţiei la măsura decisă de Tribunalul Bucureşti şi a refuzat să dea detalii despre noutăţile aduse în dosar, dar „Adevărul” a descoperit indicii conform cărora documentul depus de Mihai Lucan la dosar, prin care se atestă faptul că i-a fost donat un aparat de crioterapie în 2006, conţine informaţii false.
Pe de o parte, „Adevărul” l-a întrebat despre aparatul de criogenie pe Silviu Moga, actualul manager la Institutului, care a declarat că din informaţiile pe care le deţine este vorba despre două aparate.
Primul a ajuns la ICUTR în 2006, când a şi început activitatea de crioterapie pentru cancerul de prostată la Cluj. „S-au făcut câteva proceduri la Institut în 2006 şi la începutul lui 2007, apoi, din câte îmi amintesc, cam toate intervenţiile s-au făcut la privat”. Cel de-al doilea aparat a ajuns la Institut în 2012, ocazie cu care Mihai Lucan a făcut o conferinţă de presă în care a precizat că Institutul a reuşit achiziţionarea unui sistem de crioterapie eficient cu 200.000 de euro. Precizăm că în referatul DIICOT este vizat aparatul primit în 2006, având în vedere faptul că se invocă utilizarea acestuia în perioada 2007-2009 la Lukmed. Despre intervenţiile de crioterapie ale lui Lucan de după anul 2009 procurorii nu au menţionat nimic.
Actul de donaţie depus la dosar de Mihai Lucan. FOTO: Lumea Justiţiei
Actul care l-ar scăpa de o acuzaţie importantă pe Lucan
Avocaţii apărării au depus la dosar un act care, dacă este adevărat, l-ar putea scăpa de Mihai Lucan de o acuzaţie importantă.
Este vorba despre o xerocopie a unei foi A 4, scrisă în limba engleză, intitulată „Statement” şi semnată de managerul fimei MGP din Cehia. Compania este specializată în „furnizarea de materiale radioactive pentru sistemul medical”, se arată pe site-ul acesteia. Actul, datat 6 noiembrie 2007, arată că în 2006 firma a livrat, gratuit, fără a avea nevoie de compensaţii sau de returnarea produsului, un aparat „Seednet Model FP5T5” către profesorul Mihai Lucan.
Informaţii false
Actualul manager al ICUTR, Silviu Moga, a declarat pentru „Adevărul” că din informaţiile pe care le are aparatul de crioterapie „Seednet Model FP5T5”, produs de firma Galil, a ajuns la Institut în 2012 şi nu în 2006, aşa cum se arată în documentul depus de Lucan.
Cu alte cuvinte aparatul despre care Lucan a spus că l-a primit în 2006 a ajuns doar în 2012 la Institut. De unde ştie? Cele două aparate au modele diferite. „Firma producătoarea e aceeaşi, Galil, dar vorbim despre un alt model. Modelul FT5T5 a ajuns abia în 2012 la Institut. În 2006, modelele aveau altă denumire”.
O altă sursă care susţine această informaţie este un document în posesia căruia a intrat „Adevărul”: teza de doctorat a medicului Mihai Suciu, coordonată de profesorul Mihai Lucan, a cărei temă este: „Crioterapia Primară, metodă de tratament minim invaziv la cancerul de prostată”.
Suciu, care era unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Lucan, a analizat în teza de doctorat „556 pacienţi diagnosticaţi cu adenocarcinom de prostată, trataţi prin crioterapie primară, în perioada octombrie 2006 – iulie 2010 la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj-Napoca şi Clinica de Urologie Lukmed.” Medicul precizează că pacienţii au fost trataţi cu un aparat de crioterapie „Oncura 200 Golden SeedNet 2”.
Cu alte cuvinte în perioada 2006-2010, la Cluj, la ICUTR şi la Lukmed, se făceau intervenţii de crioterapie cu un aparat „Oncura 200 Golden SeedNet 2” şi nu cu un „Seednet Model FP5T5”, aşa cum a susţinut Mihai Lucan.
Avocatul lui Lucan: „O eroare materială”
Unul dintre avocaţii lui Mihai Lucan, Eugen Iordăchescu, a declarat pentru „Adevărul”: „DIICOT vorbeşte despre lucruri pe care nu le stăpâneşte. DIICOT nu face dovada că a existat un aparat de crioterapie în posesia şi proprietatea Institutului. Nu există nicio probă în acest sens. Toate aparatele de crioterapie au fost aduse de domnul Lucan”. În ceea ce priveşte documentul privind donaţia, Iordăchescu spune: „E vorba despre o eroare materială, de o literă greşită, dar asta nu are relevanţă în ceea ce priveşte actul de donaţie care din punctul nostru de vedere dovedeşte că aparatul a fost şi este în proprietatea exclusivă a lui Mihai Lucan”.
Institutul a cumpărat în 2012 un aparat de crioterapie
Declaraţia avocatului Iordăchescu conform căreia „Toate aparatele de crioterapie au fost aduse de domnul Lucan” este contrazisă de un articol care a apărut în presă în vara lui 2012, pe agenţia de presă Mediafax şi apoi preluat de alte instituţii, în care se arată: Şeful ICUTR Cluj-Napoca, dr. Mihai Lucan, a declarat, vineri, într-o conferinţă de presă, că institutul a reuşit achiziţionarea unui sistem de crioterapie eficient.
„Efortul financiar este în ideea de a oferi pacienţilor noştri alternative mai bune de tratament care să le uşureze suferinţa când se îmbolnăvesc de cancer de prostată, să le scurteze timpul şi complicaţiile spitalizării şi să-i reintegreze mai bine în societate. În Europa mai există un aparat similar la Spitalul Nordwest din Frankfurt, Germania, şi încă două în Olanda. În Europa de Est şi România nu mai este aşa ceva. Aparatul este unul foarte precis şi are un grad crescut de cost/eficienţă în sensul că procedura costă mai puţin. Aparatul costă în jur de 200.000 de euro", a spus Lucan în 2012 .
„Miza sunt consumabilele”: 3.800 de euro un kit de intervenţie
Managerul ICUTR a explicat pentru „Adevărul” că miza, din punct de vedere financiar, a tratamentului de crioterapie este preţul consumabilelor, de multe ori aparatele fiind date în folosinţă gratuită de producători. Un kit pentru o intervenţie de crioterapie costă, conform actelor depuse la dosar, 3.800 de euro.
„Există mai multe variante prin care un astfel de aparat poate ajunge la Institut. Una este cea prin care Institutul achiziţionează direct produsul. Aici trebuie să precizez că nu sunt documente care să ateste că ICUTR ar fi cumpărat un astfel de aparat. Din cate îmi amintesc în perioada respectivă, adică în 2006, s-a derulat şi un grant în colaborare cu Universitatea Tehnică şi cu Universitatea de Medicină şi Farmacie. Am văzut o declaraţie a lui Lucan în care spune că aparatul şi consumabilele au venit pe un grant. E posibil să fi fost aşa, dar atunci proprietar, după terminarea grantului, era fie Institutul, fie Universitatea de Medicină, fie Universitatea Tehnică, nicidecum o persoană fizică”, a precizat Moga.
ICUTR cumpăra consumabile, dar nu făcea intervenţii
Cealaltă modalitate prin care un astfel de aparat putea ajunge la ICUTR este, conform lui Moga: „Sistemul în care ţi se dă un aparat în comodat sau sub formă de sponsorizare, dar în această manieră mai importante sunt achiziţiile de consumabile care depăşesc de câteva ori valoarea aparatului. Indiferent de modul în care s-au desfăşurat lucrurile, Institutul trebuia să aibă un document, fie de proprietar, dacă s-a făcut prin achiziţie directă, sau un contract de donaţie/sponsorizare cu o persoană fizică sau juridică, deoarece numai în baza acestui document Institutul putea să achiziţioneze consumabilele.”
Cu alte cuvinte pentru a putea achiziţiona consumabile pentru un aparat de crioterapie trebuie să ai un act care atestă că foloseşti/deţii un astfel de aparat. „Numai aşa Institutul putea să achiziţioneze acele consumabile. Câteva mii de euro costa un kitul de intervenţie. Miza sunt consumabilele. În actele contabile ale Institutului se regăsesc achiziţii de asemenea consumabile, kituri, ace mai exact pentru că despre asta este vorba, dar nu am găsit niciun act care să ateste că Institutul deţinea un asemenea aparat”, a concluzionat Moga.
Moga a precizat că la Institut s-au efectuat proceduri de crioterapie în 2006 şi la începutul lui 2007, însă în registrele contabile ale ICUTR apar cheltuieli cu consumabile pentru aceste intervenţii până în 2008. Din 2012, ambele aparate au fost folosite în cadrul Lukmed, spune Moga.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
