EXCLUSIV Şeful poliţiei anti-plagiat, despre ordonanţa „pontală“: „Haiducul-premier îndoaie şi dezdoaie legea de câte ori doreşte“

EXCLUSIV Şeful poliţiei anti-plagiat, despre ordonanţa „pontală“: „Haiducul-premier îndoaie şi dezdoaie legea de câte ori doreşte“

Profesorul Dorin Isoc. FOTO: MEDIAFAX

Dorin Isoc, un profesor din Cluj care a înfiinţat site-ul „poliţiei anti-plagiat“, spune că fenomenul plagiatului poate fi prevenit prin acţiunile societăţii civile. Universitarul îl critică dur pe Victor Ponta.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Societatea românească crede în acest moment că există doi jucători în această ţară: guvernul susţinut de partide şi fraierii. Unul este făcut să dicteze «inteligent» soluţiile, iar ceilalţi sunt făcuţi să tacă şi să facă. Noi am ales să le arătăm că în orice societate civilizată există întotdeauna  o a treia putere, mult mai puternică şi mult mai de temut: aşa-numită «societate civil㻓, spune Dorin Isoc, profesor la Universitatea Tehnică Cluj-Napoca (UTCN).
Acesta a înfiinţat Asociaţia GRAUR în martie 2004 împreună cu dascăli ai UTCN, iar în februarie 2012 a pus bazele plagiate.ro (Indexul operelor plagiate), site ce cuprinde o „listă a ruşinii“ cu lucrări plagiate din toată ţara.

Profesorul clujean este primul care a reacţionat public legat de ordonanţa lui Victor Ponta de renunţare la doctorat. Pe 2 ianuarie a dat publicităţii acea scrisoare adresată intelectualilor cărora le cere să ia atitudine şi să dezaprobe Ordonanţa 94/2014. În acea scrisoare dă şi o cifră estimativă a plagiatelor din România ultimilor 25 de ani: peste 10.000 de lucrări.

Dorin Isoc a acordat un interviu pentru „Adevărul“ în care vorbeşte despre cum poate fi prevenit plagiatul, cum acesta nu trebuie politizat şi cum România nu are nevoie de o lege anti-plagiat.

Ce este plagiatul pentru dumneavoastră?

„Ca profesor şi consilier în proprietate intelectuală spun că lupta contra plagiatului este un motiv pentru a demonstra că se poate construi societatea civilă, că oamenii au demnitate şi doresc să li se respecte demnitatea, că printre oameni sunt şi din-aceia care doresc în mod dezinteresat binele semenilor lor.

Pentru mine, prevenirea plagiatului este o mare experienţă umană, o mare provocare pe care sunt mândru că am abordat-o şi că o conduc spre un rezultat dorit. Mândria mea ca om este cu atât mai mare cu cât corul cârtitorilor şi al pesimiştilor de meserie care m-au înconjurat mereu a fost unul foarte consistent.

De ce plagiază românii?

Din ignoranţă. Nicio şcoală nu i-a învăţat respectul pentru proprietate, pentru munca altuia. Nicio şcoală nu le-a dat oferit exemplele respectului pentru creaţie şi creator. Pe lângă ignoranţă încape oricând şi nesimţirea.

Astfel, ignoranţii şi nesimţiţii s-au trezit la un loc. Şi asta cu documente în regulă. Unora le convine, altora nu, dar nimeni nu mai poate face nimic. Odată ce ai scris, nu mai poţi retrage. Ruşinea îi face apoi pe cei mai mulţi să creadă că există vreo cale prin care numele lor să nu ajungă în Indexul Operelor Plagiate în România (n.r. site-ul creat de Dorin Isoc) sau în orice loc unde se vorbeşte despre plagiat. Nimic mai greşit! Orice persoană care a plagiat poate ajunge oricând în Index fiindcă nimeni nu se grăbeşte şi plagiatul nu dispare, nu se perimează şi nu se prescrie. El există şi aşteaptă un cititor atent care-l poate identifica în raport cu o operă scrisă anterioară.

Aţi scris trei cărţi pe tema plagiatului. Cum poate fi prevenit plagiatul?

Prevenţia şi numai prevenţia este soluţia. Prevenţia se face prin cunoaştere. Odată cu prevenţia plagiatului se schimbă şi atitudinea faţă de muncă. Românii trebuie să muncească în condiţii de integritate. Acest lucru înseamnă  responsabilitate, respect faţă de creativitate, respect pentru ceea ce mintea ta nu poate sau nu a anticipat. Viitorul va duce la reducerea numărului de plagiate.

Ce prevăd legislaţiile din marile ţări - SUA, Anglia, Franţa, Germania - despre plagiat?

Plagiatul nu este subiectul unei legi în niciuna din ţările civilizate. E o faptă prin care se încalcă etica muncii. E vorba despre munca de creaţie, despre încălcarea dreptului de proprietate. Nici o şcoală nu tolerează aceste încălcări. Există studii în care se arată că încălcările vin mai ales din partea unor studenţi din lumea a treia care ajuns în ţări civilizate. România este un caz de excepţie. Aici plagiatul a ajuns o conduită încurajată, sau cel puţin tolerată, de profesori în lumea universitară. Se ştie cu certitudine că sunt das­căli care oferă lucrări de licenţă din anii anteriori pe care studenţii absolvenţi sunt invitaţi să le folosească inclusiv prin copiere, adică plagiatul cel mai vulgar posibil.

Dacă în ţările civilizate eşti aspru pedepsit pentru plagiat, în România, în multe uni­ver­sităţi, cine nu plagiază este catalog drept „fraier”.

V-aţi gândit să scrieţi un proiect de lege anti-plagiat?

România nu are nevoie de o lege anti-plagiat. Printr-o astfel de lege, România ar ajunge, din nou, un unicat excepţional al lumii. Însă, România are nevoie de arme specifice şi mult mai tari.

Indexul Operelor Plagiate în România este o astfel de armă. Aici apar operele plagiate ca să ştie orice român ce nu trebuie citat şi ce este otrăvit şi apoi tot aici se găsesc numele acelor persoane care au plagiat. Orice persoană care accesează Indexul va şti ce operă trebuie evitată şi ce autor trebuie privit cu neîncredere. Noi găsim că este suficientă atitudinea civică pentru stârpirea unui fenomen social.

Pe 2 ianuarie aţi dat publicităţii o scrisoare deschisă adresată intelectualilor români cărora le cereţi să ia atitudine privind OUG 94 aprobată în 29 decembrie 2014. Cum credeţi că va schimba scrisoarea lucrurile?

Societatea românească crede în acest moment că există doi jucători în această ţară: guvernul susţinut de partide şi fraierii. Unul este făcut să dicteze „inteligent” soluţiile, iar ceilalţi sunt făcuţi să tacă şi să facă. Noi am ales să le arătăm că în orice societate civilizată există întotdeauna  o a treia putere mult mai puternică şi mult mai de temut. Este aşa-numită „societate civilă”. „Civil” vine de la faptul că membrii ei sunt civili, adică nu se supun disciplinei tembele de partid. Societatea civilă poate să susţină şi să lupte azi pentru o idee care îţi place, iar mâine poate susţine o idee care nu-ţi place. Societatea civilă nu are datorii faţă de un electorat, nu are alegeri şi campanii electorale, nu doreşte funcţii. Societatea civilă se bate pentru principii. Cum se vor schimba lucrurile? Faptele dovedesc că am avut dreptate. Rectorii au început să vorbească şi ies la iveală lucruri incredibile: Legea Educaţiei a fost fabricată de oameni din Parlament care nu au ştiut niciodată ce este şcoala, educaţia, cercetarea.

Multe din prevederile Legii Educaţiei ne-au scos din lumea civilizată. Legea Educaţiei a fost construită pentru alte vremuri şi pentru persoane.

Copiii noştri şi dezvoltarea societăţii nu au contat şi nu contează. Singurul lucru care contează este ca unii profesori să aibă lefuri mari. Munca şi dăruirea dascălului sunt pentru ei lucruri necunoscute, sunt pentru fraieri. În mod practic, Ministerul Educaţiei este un mare sindicat care doar cere şi nu oferă nimic. Să nu uităm că şi miniştrii educaţiei sunt membrii de sindicat!

Motivul pentru care aţi ales data de 2 ianuarie 2015 ca să faceţi publică scrisoarea e un răspuns la faptul că OUG a fost aprobată pe 29 decembrie 2014, zi în care oamenii nu sunt foarte atenţi la ce decizii se iau în Guvern?

Cine sunt Dorin Isoc şi GRAUR?

Asociaţia GRAUR a luat fiinţă în martie 2004 din iniţiativa unor dascăli ai Uni­versităţii Tehnice din Cluj-Napoca. Scopul declarat al asociaţiei a fost să devină un reprezentant real al societăţii civile. Asociaţia lucrează cu voluntari care se ocupă de acţiuni şi activităţi planificate sau dezvoltate. O preocupare a GRAUR este din anul 2006 plagiatul şi integritatea în lumea academică. Vizibilitatea asociaţiei nu este preo­cuparea noastră. Considerăm că importante sunt acţiunile noastre, modul lor de do­cumentare, susţinere şi efectele obţinute.

Cum a apărut plagiate.ro?

Indexul operelor plagiate a apărut în 6 februarie 2012. În spatele site-ului se află o poveste reală care este bine să fie cunoscută. Intrase în vigoare legea educaţiei care prevedea o abordare draconică pentru plagiat. Ministru al educaţiei era dl. Daniel Funeriu. Un consilier personal al acestuia m-a sunat personal pentru că ştia că din 2006 am abordat primele cazuri de plagiat din lumea academică pe site-ul asociaţiei  graur@graur.org. În discuţia avută mi s-a solicitat nişte cazuri documentate de plagiat care ar fi urmat să fie analizate de proaspătul înfiinţatul Consiliu Naţional de Etică. I-am oferit bucuros primele cazuri. Peste câteva zile consilierul mă suna şi-mi spunea că minis­trul a fost foarte încântat şi că, dacă mai am, să-i mai furnizez o serie de exemple.

Am pregătit documentele, dar ceva mă împiedica să le expediez. Consilierul personal a revenit telefonic şi mi-a solicitat să mă grăbesc. I-am răspuns că totul este pregătit dar că îmi lipseşte ceva, am zis eu voinţa de a le expedia. M-a lăsat în pace şi mi-a promis că va reveni. Nu ştiam ce anume mă făcea să nu doresc să expediez acele documentaţii de plagiate.

A revenit şi foarte încântat a reluat ideea că ministrul a fost foarte încântat de primele cazuri expediate de mine.

In acel moment al înţeles de unde venea lipsa mea de entuziasm. Un ministru nu poate fi încântat decât în momentul în care îşi vede un adversar lovit. Atunci am înţeles un mare adevăr: plagiatul nu trebuie politizat şi combaterea fenomenului plagiatului nu poate fi realizată decât de societatea civilă. Spre deosebire de oamenii politici şi partide, societatea civilă nu are angajamente decât în faţa propriei conştiinţe şi a propriilor idealuri şi principii.

Soluţia apărea simplu. Era nevoie de un mijloc care să fie al societăţii civile, care să nu fie supus de alegeri şi de campanii politice şi care „să se vadă bine”. Soluţia a fost www.plagiate.ro.

Consilierul a rămas fără soluţie iar societatea românească s-a ales cu un mijloc eficient de apărare: Indexul Operelor Plagiate în România!

Cazurile publicate ne-au permis o analiză temeinică şi aşa s-au născut articole şi trei cărţi publicate şi destinate prevenirii şi combaterii plagiatului. Aceste studii au arătat că, fără nici o îndoială, plagiatul este legat organic de corupţie. Ne-am trezit în acest fel aruncaţi în mod direct în mijlocul luptei anti-corupţie.

 

Principiile şi reacţiile nu au calendar. Principiile şi bunăstarea societăţii nu au vacanţă. În momentul doi după emiterea ordonanţei pontale, rectorii trebuiau să reacţioneze. Academicienii trebuiau să vadă cu înţeleptciunea lor încălcarea autonomiei universitare. Pentru ei nu există vacanţă. În ţară a fost linişte. Liniştea morţii şi indiferenţei. Priviţi cu atenţie la momentele în care universităţile, rectorii iau atitudine. Este incredibil: este oare chiar aşa de dificil de sesizat că libertatea de creaţie, libertatea de expresie sunt încălcate odată cu încălcarea autonomiei universitare? Noi nu am putut să tăcem!

Printre comentariile la textul despre scrisoarea deschisă pe adevarul.ro, un cititor întreba dacă nu ar trebui sancţionată şi Universitatea Bucureşti. Ce părere aveţi?

Tema este una foarte delicată. Aş aborda-o pornind de la mult dorita lege anti-plagiat. Dacă ar fi vorba despre lege, un judecător, ajutat de poliţie şi de parchet, ar identifica plagiatorul şi poate universitatea căreia acesta îi aparţine ar intra vinovat de drept. Cum suntem adepţii intervenţiei societăţii pentru vindecarea bolilor proprii, am gândit că intervenţia indirectă este una mult mai utilă. Astfel am definit ca „agenţi favorizatori” ai faptei de plagiat pe toate persoanele şi instituţiile care, prin lipsă de acţiune sau acţiune incompetentă, permit apariţia operei plagiate. Universităţile mai au încă un punct vulnerabil. Este vorba de doctorii honoris causa prin care aceste instituţii încearcă să câştige credibilitate şi notorietate. Noi îi numim „garanţi de integritate”. În momentul apariţiei  unui caz de plagiat atât agenţii favorizatori, cât şi garanţii de integritate sunt anunţaţi pentru a cunoaşte şi a lua măsurile pe care ei le pot determina. Prin această intervenţie civică, presiunea asupra Universităţii este maximă şi se adaugă publicării în Indexul Operelor Plagiate în România unde se publică şi măsurile pe care Universitatea le ia. În lumina reflectoarelor universităţile vor fi mult mai sensibile şi mai cooperante cu nevoile de integritate ale societăţii româneşti.

Tot în scrisoare spuneaţi că aţi demarat o campanie naţională întitulată „Şcoala fără plagiat, viitor fără corupţie”. În ce constă această campanie şi cum o puneţi în practică?

Campania „Şcoala fără plagiat, viitor fără corupţie” a început prin lansarea a două noi cărţi dedicate plagiatului: “Indexul Operelor Plagiate”, scris împreună cu fiul meu, Tudor, şi “Prevenitorul de plagiat” ca autor unic. Campania va pune baza educaţiei pentru prevenirea plagiatului şi a corupţiei şi presupune acţiuni în circa 3.000 de şcoli ale României. Campania este cu finanţare exclusiv publică şi este menită să arate tuturor care poate fi puterea societăţii civile. Lumea, şi mai ales tinerii, au nevoie de modele!

Poate fi considerată acea OUG „poarta“ legală prin care se evită pedepsirea plagiatului?

Această „ordonanţă pontală“ este o încălcare crasă a legii, forma supremă de dispreţ a unui guvern faţă de propriul electorat. Această ordonanţă pontală este forma cea mai cretină de a da naştere unui haiduc. România mai are un haiduc. După haiducul miner, după haiducul latifundiar, haiducul concursurilor de adunat bani pentru partid, România a mai colectat unul: haiducul-premier care îndoaie şi dezdoaie legea în aşa fel încât el să treacă peste ea ori de câte ori doreşte. Şi nu numai că face ce doreşte, dar rămâne atât de imaculat cât doreşte, orice ar fi făcut. Şi chiar când toată lumea vede că e laie, el demonstrează prin mânuirea unei legi cu o gaşcă de mameluci-miniştri că este, de fapt, bucălaie.

Cum aţi califica/interpreta gestul premierului de a renunţa la titlul de doctorat după luni bune după ce a fost acuzat şi „achitat“ de Universitatea Bucureşti? De ce credeţi că alţi premieri, miniştri şi oameni politici europeni şi-au dat demisiile după ce s-au iscat scandaluri naţionale legat de lucrările lor de doctorat, iar Victor Ponta nu a făcut aceasta?

Răspunsul este unul simplu: plagiatul lui Ponta s-a petrecut în România şi România nu este Germania, sau Franţa, Statele Unite sau chiar Ungaria. România nu este nici măcar Malaiezia. Spre a nu fi acuzat de lipsă de patriotism şi de „denigrarea” scumpei noastre ţări este bine de menţionat că alături de ea se află în situaţie similară Serbia! Cu alte cuvinte, nu suntem singuri, dar nici nu ne putem mândri cu compania în care ne aflăm cu voia noastră!“.

Mai puteţi citi:

„Poliţia anti-plagiat“ atacă ordonanţa lui Ponta de renunţare la doctorat

Scrisoarea dură a unor clujeni, despre „Ponta copy-paste“: „Plagiatul nu este guturaiul unor indivizi afectaţi de  grandomanie, ci e cancer“

FOTO VIDEO Site-ul care identifică lucrările copiate, creat de un clujean. Dorin Isoc: „România are cel puţin 40 de şcoli de plagiat”

Ce zice Înalta Curte despre concedierea unui profesor universitar din Cluj: „În Evul Mediu, orice îndrăzneală de a gândi diferit era considerată o erezie“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: