Europa, între susţinerea Ucrainei şi marea împăcare cu Rusia. Analiza unui expert român

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ursula von der Leyen a condamnat cu fermitate politica lui Putin. FOTO Getty Images
Ursula von der Leyen a condamnat cu fermitate politica lui Putin. FOTO Getty Images

Următoarele luni sunt esenţiale pentru Ucraina nu doar pe front, ci şi în privinţa sprijinului primit din  Europa. Profesor de Ştiinţe Politice la Johns Hopkins (SUA), Veronica Anghel explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, cum va fi pusă la încercarea solidaritatea europeană şi cum acţionează Rusia în încercarea de a impune guverne pro Moscova pe continent.

Atacul Rusiei asupra Ucrainei a provocat un răspuns ferm din partea Bruxelles-ului, coordonat de Comisia Europeană, la care au aderat cu entuziasm în special statele Est-Europene. Odată cu trecerea timpului, interesul pentru ceea ce se întâmplă în Ucraina tinde să se diminueze, crede Veronica Anghel, care vorbeşte despre mai multe crize europene, care se suprapun în acest moment.

„Uniunea Europeană traversează mai multe crize în acelaşi timp care îi testează solidaritatea. În primele săptămâni ale pandemiei, Uniunea Europeană a fost lentă în preluarea controlului, dar şi-a amplificat capacitatea de a asigura o conducere unitară la scurt timp după aceea. Am asistat la o situaţie opusă în cazul războiului dintre Rusia şi Ucraina. Pandemia a arătat o Uniune Europeană mai unită, cu o solidaritate condiţionată la care publicul a răspuns pozitiv. În schimb, războiul indică o Uniune Europeană mai divizată. Observam o situaţie în care oamenii devin mai preocupaţi de costurile directe cu care se confruntă decât de evenimentele mondiale care le-au provocat”, explică experta.

În timp ce instituţiile Uniunii Europene insistă asupra păstrării unui status quo, este puţin probabil ca această strategie să fie suficientă pentru a rezista marilor provocări globale care ne aşteaptă. În acelaşi timp, angajamentul europenilor faţă de valorile europene fundamentale este la fel de volatil ca şi cel al guvernelor lor, sunt semnalele de alarmă trase de Veronica Anghel. 

Apatia motorului franco-german

„Instituţiile europene au un rol important de jucat în ambele situaţii, asigurând o coordonare centrală pentru a consolida eficacitatea politicilor. Însă instrumentele de care dispun aceste instituţii nu sunt la fel de potrivite pentru a face faţă unor crize atât de diferite şi contextelor diferite în care are loc criza. Acelaşi lucru este valabil şi pentru statele membre, care par puternice într-un context şi în faţa unei crize, dar mai slabe în alt context. Aceasta nu este o concluzie surprinzătoare. Nu toate crizele sunt la fel, iar Europa este un proiect în curs de desfăşurare”, adaugă profesoara româncă.

Comisia Europeană are meritul, spune ea, de a fi coordonat un răspuns ferm încă din primele zile ale atacului Rusiei. Şi tot Comisia Europeană a susţinut integrarea Ucrainei în Uniunea Europeană şi acordarea unui sprijin important.

veronica anghel

Veronica Anghel predă Ştiinţe Politice la cunoscuta universitatea americană Johns Hopkins. FOTO Arhivă personală

„Când Rusia a invadat Ucraina, Comisia Europeană a jucat un rol principal în coordonarea răspunsului Uniunii Europene, în special în ceea ce priveşte impunerea de sancţiuni, dar şi în furnizarea de asistenţă umanitară şi chiar de arme letale. Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, s-a proiectat în fruntea conversaţiei - vorbind cu liderii ucraineni, vizitând ţara devastată de război şi atrăgând atenţia publicului asupra importanţei asumării unui angajament ferm pentru supravieţuirea şi chiar victoria Ucrainei în conflict. Ea a avansat chiar ideea de a aduce Ucraina în Uniunea Europeană şi a redeschis astfel dezbaterea privind extinderea UE”, arată experta.

În schimb, luate separat, cele mai importante ţări din Occident au părut mai degrabă interesate să limiteze proporţiile sancţiunilor împotriva Rusiei şi să menţină anumite relaţii cu Moscova. Este mai ales cazul Germaniei, ţară care invocă dependenţa faţă de gazul Rusiei.

„Pe măsură ce războiul a avansat, acţiunile Comisiei contrastează cu evoluţiile din statele membre, în special din Franţa şi Germania. Preşedintele francez Emmanuel Macron a investit masiv într-o răsturnare de situaţie prin diplomaţie, dar care nu au înregistrat niciun progres. Cancelarul german Olaf Scholz a tergiversat iniţial dacă şi cum să răspundă cel mai bine, iar apoi - odată convins de necesitatea unei acţiuni decisive - a început să îşi submineze propriile angajamente publice prin decizii administrative contradictorii”, subliniază Veronica Anghel.

Rusia contraatacă

În paralel, Rusia acţionează pe toate canalele pentru a obţine ridicarea sancţiunilor şi pentru a-şi creşte influenţa în Europa. În ultimele săptămâni, Kremlinul pare să fi obţinut anumite succese pe acest plan. Ungaria, dar nu numai ea, s-a opus în câteva cazuri unor pachete de sancţiuni şi a zdruncinat unitatea europeană. În acelaşi timp, partide pro-ruse sunt foarte aproape să preia puterea în ţări ca Italia şi Bulgaria, ale căror guverne s-au prăbuşit, generând criză politică. 

„Alte state membre au contribuit la diviziuni. Aici, guvernul maghiar este cea mai bună ilustrare. Prim-ministrul ungar Viktor Orbàn nu numai că a refuzat să participe la boicotul progresiv al resurselor energetice ruseşti, dar a şi întârziat şi diluat cea de-a şasea rundă de sancţiuni. 

Pe măsură ce Italia se îndreaptă spre alegerile parlamentare, este posibil ca forţele naţionaliste care sunt în prezent avantajate în sondaje în Italia să facă presiuni pentru o reconciliere mai rapidă cu Rusia, chiar dacă în detrimentul Ucrainei. Ungaria si Bulgaria vor fi ţările din regiune cu care negocierile EU privind adâncirea separării UE de Rusia vor fi dificile. În Bulgaria, guvernul reformator anticorupţie a lui Kiril Petkov a fost înlăturat de o alianţă de forţe politice care doresc menţinerea status-quo-ului, de naţionalişti eurosceptici şi anti-NATO”, punctează Veronica Anghel.

În paralel, Rusia a încercat să provoace tensiuni în Balcani, în special în Kosovo şi Bosnia. Totuşi, Veronica Anghel susţine că situaţia este în acest moment controlabilă. 

De ce China refuză să acorde o susţinere totală Rusiei

În noul Concept Strategic prezentat în iunie, NATO a declarat pentru prima dată că Beijingul prezintă o  „provocare sistemica” la adresa ordinii internaţionale şi şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la parteneriatul său cu Moscova, aminteşte Veronica Anghel. Pe de altă parte, China va continua să aibă o poziţie diplomată în privinţa războiului din Ucraina şi va refuza să susţină făţiş Rusia.   

„Într-adevăr, la nivel global, Rusia şi China vor lucra pentru a slăbi bazele ordinii liberale internaţionale bazate pe regulile deja ştiute. Cu toate acestea, axa Moscova – Beijing este departe de a se materializa într-o alianţa formală de securitate. Ce urmează să vedem este că Rusia va continua să susţină ambiţiile Chinei în Asia-Pacific în speranţa de a convinge Beijingul să o susţină împotriva NATO. China este însă mult mai reţinută în situaţia Ucrainei pentru a nu antagoniza şi mai mult statele europene cu care are o relaţie de colaborare mult mai bună. Beijingul dă vina pe Washington şi NATO pentru războiul din Ucraina, dar va evita să-şi exprime sprijinul pentru acţiunile Rusiei pentru a nu îndepărta statele europene. China va urmări să separe propriile dispute cu Washington şi NATO de colaborările economice cu Europa. Beijingul nu vrea o apropiere a Europei de poziţia SUA faţă de China”, conchide Veronica Anghel.

Vă mai recomandăm şi:

Dezmăţul bugetar şi taxele mari, „atentate” la economia României

Cum poate fi rezolvată criza energetică şi care ar fi energiile viitorului. Explicaţia unui expert

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite