Elveţianul care strânge zeci de mii de euro pentru copiii orfani din România. „De 1 decembrie, când e ziua mea, sărbătoresc şi Ziua Naţională“
0
Michel Corradini are dublă cetăţenie, elveţiană şi italiană, iar începând din 2015, organizează în fiecare an campanii pentru ajutorarea copiilor de la Casa „Sfântul Iosif“ din Odorheiu Secuiesc. În acelaşi an, el a înfiinţat în Elveţia organizaţia „Aide pour enfants“ – Ape, prin care strânge fonduri pentru copiii din România.
An de an, Michel şi prietenii săi pleacă spre Odorheiu Secuiesc cu motocicletele şi cu bicicletele, pentru a dona banii strânşi şi pentru a-i revedea pe micuţii de la orfelinat
Michel Corradini s-a născut în urmă cu 64 de ani la Piateda, în Italia, pe 1 decembrie. Mulţi ani mai târziu, după ce şi-a cunoscut soţia chiar în România, prima zi calendaristică de iarnă are o dublă însemnătate pentru Michel, care sărbătoreşte în acelaşi timp propria aniversare şi Ziua Naţională a României.
„Mi-am cunoscut soţia chiar în România, cândva în 1991. Atunci am venit prima dată în ţară cu un convoi de ajutoare, prin Opération Villages roumains (n.r. – o asociaţie fondată la Bruxelles în 1988, menită să operască sistematizarea satelor româneşti). Diana este româncă, originară din Gurghiu, din apropierea Reghinului, iar pe atunci era aproape un copil. M-am îndrăgostit de ea, am reuşit să o cuceresc, iar zece ani mai târziu, mi-a acceptat cererea în căsătorie. Din 2008 avem şi un băieţel, pe Marco. El vorbeşte perfect limba română şi este mândru de originile sale, iar în fiecare an vine cu noi în ţară“, îşi începe povestea românească Michel.
„A fost de-ajuns să mă uit în ochii lor“
Dar legăturile sale cu România nu se opresc aici. Elveţianul cu origini italiene se implică activ în ajutorarea copiilor români, iar în 2015 a fondat în Elveţia asociaţia „Aide pour enfants“ – Ape. A luat această decizie în urma unei discuţii cu soacra sa, care i-a povestit despre copiii abandonaţi din România şi în mod special de la Casa „Sfântul Iosif“ din Odorheiu Secuiesc
.
„M-a impresionat foarte mult situaţia acestor copii. Auzisem şi înainte multe despre ei, dar ceea ce am aflat de la soacra mea m-a convins că trebuie să mă implic. M-au impresionat felul în care este gestionată casa de copii, fără să beneficieze de absolut niciun ajutor din partea statului român, dar şi modul în care cele 12 măicuţe educă aceşti copii şi se zbat să facă orice ca să le ofere o şansă. Şi m-a impresionat şi dragostea cu care au grijă de micuţi. Iar atunci când am ajuns prima dată acolo, a fost de-ajuns să mă uit în ochii lor. Am văzut cât de fericiţi erau că-i ajută cineva şi cât de bucuroşi sunt să-şi facă noi prieteni“, povesteşte Michel.
Corradini deţine o mică afacere în Neuchatel, un atelier unde repară maşini, iar în paralel, vinde automobile rulate. „Câştig bine, am destui bani pentru a-i asigura familiei mele un trai confortabil, dar vreau să-i ajut şi pe cei care nu au această şansă. Şi, da, mi-aş dori să câştig şi mai mult, ca să pot să ajut mai mult“, adaugă elveţianul.
Cei mai mulţi bani, pentru încălzirea casei
Organizaţia înfiinţată de Corradini strânge fonduri pentru copiii de la Casa „Sfântul Iosif“ în fiecare an. Numai cheltuielile pentru încălzirea imobilului în care sunt găzduiţi micuţii depăşesc 20.000 de euro în fiecare an. „Reuşim să strângem aceşti bani în Elveţia, organizăm diferite manifestări şi evenimente pe tot parcursul anului. Cunosc destul de multă lume în Elveţia, aşa că e relativ uşor să-i conving pe oameni să se implice. Cei mai mulţi bani merg spre încălzirea casei de copii, iar atunci când reuşim să avem un excedent de fonduri, le investim şi în alte necesităţi. De exemplu, am investit în clădire, în uşi, ferestre, în centrala termică, iar lista poate continua.“
Ecou în presa elveţiană
Campaniile iniţiale de Michel Corradini şi de prietenii săi au avut ecou în Elveţia. „Sunt persoane de toate tipurile şi din toate categoriile sociale care vin şi contribuie cu bani sau cu diverse produse. Asociaţia noastră a fost mediatizată în Elveţia, au apărut ştiri despre noi la TV şi în ziare, aşa că am ajuns cunoscuţi, iar oamenii ne caută pentru că vor să se implice. O parte din bani vin şi de la sponsori, alţii din organizarea unor gale. Plus că anual organizăm o campanie mai specială. Suntem un grup de prieteni şi de cunoştinţe care ne luăm motocicletele, bicicletele sau maşinile şi pornim spre România, într-un demers care i-a sensibilizat pe foarte mulţi elveţieni“, explică Michel.
Drum de 2.000 de kilometri cu un „Piaggio“ vechi
Elveţianul originar din Italia a făcut primul drum Elveţia-România în 2015, pe un Piaggio Ape Calessino, un model vechi de vehicul cu trei roţi care are la bază un scooter, fabricat în Italia. „Cei care mă cunosc au zâmbit când m-au văzut plecând la drum. Să vezi un bărbat de 1,94 m şi solid pornind la un drum aşa de lung cu un asemenea vehicul e nostim. Dar eu mi-am atins scopul, pentru că s-a vorbit despre mine şi aşa a aflat şi presa pentru prima dată de aceste campanii pentru copii“, mai spune Corradini.
Iniţiativa sa a avut un succes peste aşteptări. Un an mai târziu, în 2016, nu mai puţin de 41 de elveţieni porneau spre România pentru a-i ajuta pe micuţii care până atunci nu aveau niciun sprijin.
„Atunci am pornit spre România cu 21 de motociclete, un microbuz şi trei bicilete. Am fost în total 41 de oameni. Alături de noi a fost şi un fost ciclist foarte cunoscut în Elveţia, Cristophe Otz, care a venit cu ideea de a face un voiaj cu bicicleta. Cristophe a găsit alţi doi biciclişti care ne-au însoţit până în ţară, Thierry Salomon şi André Sunier. Aventura noastră nebună a început pe 30 iunie, iar în 12 iulie ajungeam în România“, povesteşte preşedintele Ape.
În acest an, Michel intenţionează să pornească din nou spre România, împreună cu prietenii săi, cu bicicletele, undeva la începutul lunii august. Este un moment aşteptat şi de soţia sa, Diana, dar şi de micuţul Marco,
fiul lor.
Dublă sărbătoare de 1 decembrie în familia Corradini
„Diana se implică foarte mult în campaniile noastre, la fel şi Marco, atât cât poate un copil. De fiecare dată arde de nerăbdare să ajungem în România. Marco simte şi vorbeşte româneşte cu mama lui. Eu înţeleg destul de bine limba română, dar nu reuşesc să o vorbesc. Însă de 1 decembrie, atunci când e ziua mea, sărbătoresc şi Ziua Naţională a României. La fel ca Italia, care e ţara mea natală, şi Elveţia, patria care m-a adoptat, România e în inima mea“, e declaraţia de dragoste făcută de Michel.
Un singur lucru detestă atunci când vine vorba de ţara soţiei sale. „Am o mulţime de prieteni români, iubesc cordialitatea şi felul lor de a fi, îmi plac mult românii. Nu iubesc, în schimb, aroganţa noilor îmbogăţiţi din România, oameni obtuzi şi egoişti cărora nu le pasă de ceilalţi. Sunt nişte oameni mici, nesemnificativi, care nu au înţeles nimic din viaţa lor“, punctează Corradini.
Se încarcă comentariile...
