Economia României se poate „vindeca“ în trei ani. Un specialist de la Harvard explică paşii ce trebuie urmaţi

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Profesorul de la Harvard predă la Cluj-Napoca lecţii despre competitivitate. FOTO: Remus Florescu
Profesorul de la Harvard predă la Cluj-Napoca lecţii despre competitivitate. FOTO: Remus Florescu

Zbingniew Bochniarz, profesorul de la Harvard specializat pe dezvoltarea ţărilor din Europa Centrală şi de Est, spune că România poate să pornească motoarele economiei într-o perioadă care variază de la trei la cinci ani. El a răspuns provocării „Adevărul” privind măsurile pe care le-ar lua din postura de premier al ţării.

Zbingniew Bochniarz, profesor afiliat la Universitatea Harvard,  este unul dintre lectorii programului „Competitivitate şi Inovare – Firme, Clustere, Dezvoltare Economică” care are scop „şcolirea” a 29 de specialişti şi oameni de afaceri din România, conform programului creat de gurul competitivităţii moderne, profesorul Michael Porter.  Partenerul român al prestigioasei instituţii de învăţământ din SUA este Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca, unde cursurile au început în aprilie şi se vor derula până la începutul toamnei. Bochniarz este specialist în competitivitate economică şi strategii de dezvoltare sustenabilă a ţărilor post-comuniste. Bochniarz a făcut pentru “Adevărul” o analiza a stării economiei româneşti şi a dat soluţiile pentru ieşirea din criză.  “Mingea” în ceea ce priveşte repornirea economiei este în curtea Guvernului şi a Parlamentului, spune Zbingniew Bochniarz. Dacă ar fi premierul ţării, profesorul de la Harvard, specializat pe ţările din Europa Centrală şi de Est, ar avea în vedere simplificrarea sistemului de taxe, eliminarea birocraţiei, transparenţă în sistemul public şi investiţii în educaţia viitorilor oameni de afaceri şi a angajaţilor din sectorul public. 

PREMIER DE LA HARVARD 

Dacă aţi fi premierul României care ar fi măsurile pe care le-aţi lua pentru a accelera dezvoltarea economică a ţării? 

Aş încuraja Parlamentul să lucreze cu mine pentru a curăţa baza legislativă, legislaţia e prea stufoasă în România, şi pentru a elimina barierele birocratice care împiedică dezvoltarea antreprenoriatului. De asemenea, aş introduce reforma taxelor, pentru a simplifica sistemul şi pentru a mări transparenţa şi pentru a elimina corupţia. Pentru că transparenţa şi un sistem clar de instituţii este cel mai bun  leac pentru corupţie care este cancerul societăţii româneşti şi al economiei. În plus, aş investi în capitalul uman în sectorul de afaceri şi cel public, pentru că nivelul de educaţie de business şi în administraţie este foarte scăzut. Educaţia trebuie reformată pentru ca studenţii să primească o cantitate echilibrată de cunoştinţe teoretice, aptitudini practice şi atitudine. Petrecem prea mult pentru a-i pune pe studenţi să înveţe cunoştinţe care se învechesc foarte repede. Ei nu sunt învăţaţi cum să pună în practică aceste cunoştinţe. Pentru că problemele din viaţa reală sunt interdisciplinare, ei trebuie învăţaţi să lucreze împreună, să colaboreze, pentru că singura modalitate pentru a ne rezolva problemele este să colaborăm. De ce să înveţe pe de rost aşa de multe informaţii? Trebuie să li se dea şansa să aplice ceea ce au învăţat. În SUA, când pleacă din universitate, studenţii au competenţe să rezolve probleme practice. Unele universităţi din Europa se îndreaptă spre acest sistem. În concluzie,  dacă vor avea cunoştinţe şi abilităţi, vor avea libertatea, pentru că instituţiile nu le opresc iniţiativele, dacă canalele de comunicare vor fi transparente şi nu va fi corupţie, oamenii vor începe să investească şi antreprenoriatul se va dezvolta.  Astfel dezvoltarea economiei va accelera, România fiind o ţară cu resurse uriaşe. În aceste condiţii se va opri şi hemoragia de “creiere” spre alte ţări şi aducerea talentelor înapoi. 

În ce orizont de timp s-ar cunoaşte  efectele pozitive ale acestor măsuri?

Poţi “vindeca” o economie în 3-5 ani, uneori şi mai repede. Îmi amintesc din experienţa poloneză; au introdus reformele la sfârşitul lui decembrie 1989, apoi 1990 a fost un an de declin, 1991 iar declin, dar din 1992, déjà era creştere pozitivă, au început să se vadă măsurile. Dacă există consecvenţă, rezultatele se pot vedea mai repede. Ciclul economic durează 3-5 ani, dar reforma politică se poate implementa mai repede. 

Cea mai mare hemogragie de “creiere” se manifestă în domeniul medical. Ce se poate face în acest sens?

Sistemul medical e <<bolanv>> şi slab manageriat. Trebuie găsit cel mai bun mod pentru a face oamenii mai sănătoşi şi să coborâm costurile serviciilor medicale. Una dintre cele mai bune modalităţi de a face aceste lucruri sunt investiţiile în sistemul de prevenţie prin educaţie, printr-o mai dietă mai bună, prin sport, prin vaccinare şi aşa mai departe. 

Cum putem avea o economie competitivă pe piaţa liberă a Europei, când nivelul de dezolvare tehnologică şi a infrastructurii este cu ani buni în urmă faţă de alte ţări ale UE?

Românii sunt foarte cretivi, sunt foarte sus, undeva între primele 14 ţărilor din lume, în ceea ce priveşte folosirea internetului. Şi nu cred că toţi se joacă pe internet. Acesta înseamnă că au abilităţi. Dacă pot aplica aceste aptitudini pentru a sprijini antreprenoriatul, economia s-ar dezvolta. Ţara are potenţial uriaş. Dezvoltarea economică va schimba şi politicul. Dacă economia funcţionează, Guvernul e din ce în ce mai puţin important. Economia ia controlul. Nu trebuie să se aştepte mila guvernului. Regiunile pot să se dezvolte fără ajutor de la centrul, exemple în acest sens sunt Ţara Bascilor (Spania) sau Bavaria (Germania). Ţara are potenţial, dar bariele birocratice stopează dezvoltarea. 


Este colaborarea cu FMI un lucru pozitiv pentru România?


FMI a făcut nişte greşeli în trecut, dar în general, dacă ai împrumutat de la FMI, înseamnă că ai credibilitate. Fără suportul lor, fără împrumuturile lor, niciun investitor serios nu va veni, iar ratingul de ţară va scădea. În plus, pentru credite veţi plăti dobânzi mai mari. FMI e o instituţie ce dă credibilitate ţării. 

DE CE A INTRAT UE ÎN CRIZĂ 

Ce credeţi despre politica Uniunii Europene de gestionare a crizei economice prin reducerea costurilor?

Cred că problema e că UE a moştenit nişte deficienţe în trecut. Introducerea monedei euro a fost ca şi punerea căruţei înainte cailor. Pentru că nu poţi introduce moneda unică fără să ai instituţii care să controleze moneda unică. Ai nevoie de politici monetare comune şi uniune bancară, pentru că băncile produc bani. Ai nevoie de controlul strict al fluxului monetar. Grecii când au trecut la euro au început să cheltuiască foarte mult. Le-a fost uşor să obţină credite, să genereze bani. Dar au cheltuit mai mult decât au produs. Bine-înţeles că băncile private au făcut bani din aceste credite, multe dintre acestea erau bănci germane, engleze sau franceze. Dar deficienţa politicii UE a fost de vină pentru că s-a ajuns aici. Au fost angajammente în legătură cu moneda unică, dar nu şi  în legătură cu controlul monedei unice. Acest lucru a cauzat problemele. Criza s-a declanşat în UE din cauza insituţiilor şi din cauza lipsei de consecvenţă în implementarea politicilor comune.

ECONOMIA LOW COST NU ADUCE BUNĂSTARE

Spuneaţi că România nu ar trebui să fie mulţumită cu investiţiile aduse aici datorită faptului că mâna de lucru este ieftină, pentru că astfel de slujbe nu aduc bunăstare. Ce poate face România pentru a ieşi din acest cerc vicios al costurilor mici de producţie?

Există o cererea la nivel mondial pentru produse de calitate, pentru produse complexe. Pentru a putea să intre pe piaţa acestor produse, românii trebuie să se califice pentru joburi complexe, să aibă abilităţi, să facă traininguri. Germania a făcut un lucru extraordinar cu pactul lui Schroder, datorită căruia economia ţării nu e afectată de criză. Nu au fost concediaţi oamenii, nu s-a creat şomaj, dar oamenii au fost forţaţi să se specializeze în meserii noi, să deprindă noi abilităţi. Acesta e secretul, aceasta e formula succesului. Germania s-a ridicat datorită acestor măsuri. I-a trimis pe oameni înapoi la şcoală. Şomerii nu erau plătiţi pentru a fi şomeri, trebuiau să facă ceva, să meargă la trainguri, să lucreze la serviciile sociale, să meargă la interviuri pentru joburi.  

Cum se poate face acest lucru în România?

Poţi crea un program mare de recalificare şi poţi începe cu şomerii. În loc să plăteşti oamenii pentru a nu face nimic, ai putea să-i plăteşti ca să urmeze cursuri de specializare, apoi să le oferi slujbe. Ce slujbe? De exemplu, în România infrastructura de străzi şi căi  ferate este printre cele mai proaste din UE. Poţi să angajezi muncitorii slab instruiţi în aceste proiecte şi să le dai şansa să se califice, să dobândească cunoştinţe. Trebuie crescută şi competitivitatea muncitorilor. În raportul competitivităţii globale sunt  96 sau 97 de indicatori, iar la jumătate dintre aceştia românii stau foarte rău. Acolo se găseşte agenda pe care România ar trebuie s-o urmeze. Unele lucruri sunt simple, de exemplu, micşoraţi taxele, dar colectaţi mai mult. Când Slovacia a scăzut la 10-12% taxele, bugetul a crescut pentru că oamenii au început să plătească. Problema este că lipseşte o viziune conducerii. Conflictul dintre prim-ministru şi preşedinte cauzează multe probleme pentru România. E un exemplu clar că relaţia între insituţii ar trebui să fie clară în Constituţie şi celelalte legi. În topul economiilor competitive sunt Elveţia, Finlanda, Singapore, Suedia, Olanda, SUA, Germania. 

EXEMPLUL POLONEZ

Una dintre cele mai imprtante elemnte ale schimbării este mentalitatea, cum poate fi aceasta schimbată în România? 

Mentalitatea e legată de cultură, de valori. Acum în România există un tip de tranziţie între valorile vechi şi valorile noi. Din păcate, comunismul a distrus multe dintre valorile tradiţionale, a încurajat oamenii să nu respecte legea, să nu respecte proprietatea privată, a descurajat oamenii să lucreze împreună, să lucreze pentru comunitate. Se vor întoarce aceste valori, dar pas cu pas. În Polonia, de exemplu, s-a muncit foarte mult pentru schimbarea aceasta. Sindicatul <<Solidaritatea>> a avut 10 milioane de membri, care au trecut printr-un amplu proces de educaţie datorită sindicatului. Înainte de Solidaritatea, a fost o  mişcare underground pentru învăţarea abilităţilor antreprenoriale. Se poate spune că elita a pregătit populaţia pentru schimbare.  

CARTE DE VIZITĂ

Zbigniew Bochniarz este originar din Polonia, unde şi-a început cariera didactică. Din 2005, Bochniarz a devenit profesor afiliat al programului „Microeconomia Competitivităţii”, de la Harvard Business School. În 2007, Zbigniew Bochniarz, a devenit profesor de economie la Universitatea Washington. Cursurile sale s-au concetrat pe microeconomia competitivităţii, pe strategii de dezvoltare sustenabilă a economiei, a mediului şi a societăţii în timpul procesului de transformare a ţărilor post comuniste. El a înfiiinţat în SUA Centrul pentru Naţiuni în Tranziţie, care a devenit un lider mondial pentru conceprea şi livrarea de programe de asistenţă ţărilor din Europa Centrală şi de Este în domenii precum dezvoltarea sustenabilă, mediu, educaţie, reforme. Centrul are proiecte de training de milioane de euro în ţări precum Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, România, Slovacia, Ucraina.

Citeşte şi 

Studiul de 75 de ani de la Harvard dezvăluie secretele unei vieţi fericite

 

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite