Durerea mocnită din ochii copiilor refugiaţilor. Poveste de voluntar român în Grecia: „Când îmi luam o îngheţată mă simţeam atât de vinovată“
0Mâine pleacă spre Grecia un transport cu haine groase şi aeroterme adunate de inimoşii de la asociaţia Life Education for All şi Volunteer for Life pentru copii refugiaţilro sirieni din Grecia. Campania umanitară a fost iniţiată al începutul lunii după aflarea veştii că 18 copii au murit din cauza frigului. Iniţiatoarea campaniei, clujeanca Oana Mîndruţ ne-a povestit, despre cum a marcat-o experienţa de voluntar în taberele de refugiaţi sirieni.
Voluntariatul este un limbaj universal care nu ţine cont de bariere statale sau lingvistice, este mesajul pe care-l transmite, printre rânduri clujeanca Oana Mîndruţ. Peste câteva zile vor ajunge haine de iarnă şi aeroterme în taberele refugiaţilor sirieni din Kalochori şi Nea Kavala din Grecia, unde Oana a făcut voluntariat vara asta, vreme de două săptămâni.
Ne povesteşte că sunt zeci de tabere în jurul oraşului Salonic. Kalochori e o tabără la vreo 18 kilometri de acest oraş. E un pic mai mică şi mai bine organizată, acolo trăiesc vreo 500 de oameni într-o hală dezafectată. Hala le-a protejat locuinţele improvizate de furia inundaţiilor. Nu la fel de norocoşi au fost refugiaţii de lângă Nea Kavala, unde corturile de la ONU sunt pe câmp şi sunt „casă“ pentru circa 3.500 de oameni.
Imagini din taberele de refugiaţi sirieni din Grecia FOTO: Facebook Oana Mîndruţ/Asociaţia Life Education for All/Volunteer for Life
Oana a stat două săptămâni în Grecia după ce s-a interesat pe grupurile de voluntari. A plecat în iulie împreună cu un alt voluntar pe nume Ionuţ Ursu. Au dus cu ei tot felul de rechizite, cărţi în arabă de la Ambasada Libanului. Când au ajuns în tabără, copii învăţau pe ciment, iar cortul menit să fie şcoală era dintr-un fel de nailon. Au cumpărat tablă şi nişte paleţi pe care i-au transformat în scaune şi măsuţe, iar acoperişul l-au făcut, cu ajutor, din fibră de sticlă. „Să semene a şcoală“, zice Oana. Le-au luat şi mingi de joacă şi alte obiecte care să aducă puţină bucurie în vieţile prichindeilor.
Ea a făcut ore de engleză cu cei mici care aveau vârste de grădiniţă şi clasele I-II. „Aşa ar fi trebuit să fie dacă erau la şcoală“, adaugă Oana. Stătea în Salonic. „Ajungeam pe la 9 şi jumătate în tabără. Schimbam două autobuze ca să ajung acolo, şi mergeam pe jos până la tabără. Stăteam până la 7-8“, povesteşte voluntarul.
Imagini din taberele de refugiaţi sirieni din Grecia FOTO: Facebook Oana Mîndruţ/Asociaţia Life Education for All/Volunteer for Life
„Dacă nu puteai să ai pentru toată lumea nu puteai să duci nimic“
Făcea o oră de engleză cu cei mici, iar apoi se jucau: „În momentul în care plecam de acolo şi îmi luam o îngheţată mă simţeam atât de vinovată pentru că eu pot să fac chestia asta şi copiii ăia nu. Nici nu puteam să le duc pentru că erau nişte reguli foarte stricte. Dacă nu puteai să ai pentru toată lumea nu puteai să duci nimic“.
Se aştepta ca limba să fie o barieră, dar nu a fost. „Cred că au simţit că suntem oameni buni şi s-au legat extraordinar de noi. Când am plecat ni se rupea sufletul că trebuia să-i lăsăm“, mărturiseşte ea.
S-a apropiat de trei familii. „Una dintre fete avea 17 ani, Lava, m-a impresionat foarte tare prin povestea ei: a văzut-o pe mama ei murind în război. Era cu tatăl ei în tabăra de refugiaţi. Tatăl fusese poliţist în Siria, înainte de război. Fata avea nişte probleme emoţionale evidente. Nu vroia să mănânce, iar noaptea avea tot felul de halucinaţii“, povesteşte voluntarul din Cluj. Şefa taberei, o americancă, a dus-o la medic şi i-a scris că avea început de schizofrenie.
O altă familie de care s-a legat emoţional a impresionat-o prin căldura de care dădeau dovadă: când trecea pe lângă cortul lor, o salutau şi o serveau cu ceai. „Nu puteai să-i refuzi. Era un afront cu ei“, adaugă Oana.
Ea şi Ionuţ Ursu au luat interviuri refugiaţilor şi au aflat lucruri care i-au cutremurat. Refugiaţii care au reuşit să fugă au vândut absolut tot acolo. Unii aveau diverse afaceri. Şi au plătit călăuze care să-i aducă în Grecia, iar acestea erau mână-n mână cu turcii. Bărcile ce îi aduceau în Europa erau încărcate mult mai mult. „Exact ce vezi şi la televizor. Nu-şi puteau lua decât un bagaj mic pe care, în unele dăţi, îl aruncau în apă pentru că se dezechilibra barca. N-au venit cu nimic la ei. Iar ce spune lumea: uite, ce bine îmbrăcaţi sunt! Dar acele haine sunt din ajutoarele primite de la ţări“, completează Oana. I-a întrebat pe unii refugiaţi dacă s-ar întoarce în Siria după ce se termină războiul.
Imagini din taberele de refugiaţi sirieni din Grecia FOTO: Facebook Oana Mîndruţ/Asociaţia Life Education for All/Volunteer for Life
O ţară sigură
Unii nu mai vor să ia asta în calcul drept opţiune:
„M-au întrebat cum e în România, ţară pe care nici nu au luat-o ca variantă. Toată lumea ştia de Germania, de ţările nordice. Familiile cu care ne-am împrietenit spuneau că nici nu e important unde merg, ci important e să fie o ţară sigură ca să poată să-şi trimite copiii la şcoală şi să nu mai fie ameninţaţi de război. Şi să aibă strictul necesar“.
Despre experienţa din Grecia, clujeanca povesteşte că avea sentimentul că oricât ar face nu e suficient, că nu poate să-i ajute pe acei oameni. „Foarte greu m-am despărţit de copii. Şi ei de mine. Ei săptămânal îmi trimit mesaje şi fotografii. Acum, la jumătate de an distanţă, am făcut campania asta pentru că am ţinut legătura cu ei şi ne-au zis că au murit 18 copilaşi de frig. Am zis că aşa ceva nu există...“.
Regretă că unii înţeleg tare greu conceptul de a ajuta pe cei în nevoie.
„Pe nişte terorişti cum spun ei. Pentru unii, toţi arabii, musulmanii, sunt terorişti. Lumea nu înţelege că acela care face un gest de genul ăsta cu siguranţă a ajutat şi în România. Nimeni nu se duce de nebun să-i ajute pe alţii şi să nu ajute aici. Noi am făcut foarte multe pentru copii de aici“, încheie voluntarul.
Imagini din taberele de refugiaţi sirieni din Grecia FOTO: Facebook Oana Mîndruţ/Asociaţia Life Education for All/Volunteer for Life
Mai puteţi citi:
Mai mulţi clujeni inimoşi s-au mobilizat şi au adunat haine groase pentru copiii refugiaţilor sirieni din Grecia. Iniţiativa aparţine Oanei Mîndruţ şi s-a lăsat nu cu sprijin cum ne-am fi aşteptat, dimpotrivă cu jigniri pe Facebook şi cu un limbaj ce lasă de dorit într-un oraş cu pretenţii precum Clujul. Sociologii justifică agresivitatea din postări prin argumente ce ţin şi de faptul că tăcerea nu mai e o valoare în vremurile noastre.
Românii au avut mereu o neîncredere faţă de străini, moştenire a secolelor sub stăpânire străină, iar acum manifestă aceeaşi reticenţă şi faţă de refugiaţi. Însă aceştia, explică Călin Felezeu, vicepreşedintele Institutului de Turcologie şi Studii Central-Asiatice din cadrul UBB, văd în Europa acel loc civilizat, unde le va fi bine. O percepţie asemănătoare au avut şi migratorii care au cucerit Roma, în urmă cu sute de ani, adaugă istoricul.
Miile de refugiaţi arabi care au luat calea Europei sunt „leacul” de întinerire a populaţiei de pe bătrânul continent. Concluzia îi aparţine istoricului clujean Ioan Bolovan, şeful Comisiei internaţionale de Demografie Istorică. Pe de altă parte, România, care suferă de „boala” a îmbătrânirii populaţiei ca şi alte state europene, pare a nu fi nici în viitorul apropiat ţinta imigranţilor, din cauza sărăciei şi a politicilor sociale proaste.
Se încarcă comentariile...
