Duelul judiciar, metoda sângeroasă prin care se făcea dreptate în Clujul medieval. Lupta se dădea între asasini plătiţi

Duelul judiciar, metoda sângeroasă prin care se făcea dreptate în Clujul medieval. Lupta se dădea între asasini plătiţi

Duel judiciar din Evul Mediu: cine câştiga avea dreptate. FOTO: www.medievalists.net

Clujul Medieval a fost, spre deosebire de celelalte oraşe ale Transilvaniei, deschis aşezării nobililor, comercianţilor sau meşteşugarilor, dar şi unui mare număr de aventurieri din toate categoriile sociale şi din toate neamurile. Dacă cel mai mare conflict a fost cel între familia Stark şi nemurile lui Petru, clujenii nu erau străini de angajarea unor asasini pentru eliminarea adversarilor şi nici de folosirea acestora în duelurile judiciare.

Ştiri pe aceeaşi temă

“Clujul a fost, probabil, cel mai agitat şi mai turbulent dintre oraşele Transilvaniei medievale. În momentul transformării sale în oraş regal, Clujul era foarte diferit de celelalte localităţi transilvănene care dispuneau de un statut urban. În timp ce populaţia majorităţii oraşelor transilvănene era alcătuită cu precădere din colonişti germani, fiind, în general, una paşnică şi omogenă, Clujul a fost deschis aşezării nobililor, comercianţilor sau meşteşugarilor, dar şi unui mare număr de aventurieri din toate categoriile sociale şi din toate neamurile.

Prezenţa tuturor acestora i-a oferit Clujului, în timp, o strălucire greu de egalat printre oraşele Transilvaniei medievale”, explică istoricul clujean Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, în volumul “Legendele Clujului”. Există şi un revers la medaliei: s-au creat premisele apariţiei unor situaţii tensionate care au degenerat, adeseori, în confruntări armate violente.
 

Lupta familei Stark 

 
Unul dintre cele mai îndelungate şi sângeroase conflicte interne s-a consumat în anii 1327-1338, el opunând două dintre cele mai puternice “partide” patriciene din oraş: pe de o parte, aceea a neamurilor lui Petru, fiul lui Felician şi Bartolomeu, fiul lui Henning, iar pe de alta, aceea a neamurilor comitelui Stark, explică istoricul. Pentru aplanarea conflictului a fost nevoie de intervenţia, în 1327, a voievodului Toma Szecsenyi. Pacea a ţinut circa zece ani. În Duminica Floriilor a anului 1338, Petru şi Bartolomeu, împreună cu partizanii lor, s-au năpustit cu armele asupra reprezentanţilor partidei adverse şi i-au tăiat în bucăţi, în piaţa centrală a oraşului (actuala Piaţă a Muzeului), pe doi dintre oamenii comitelui Stark. “Luptele au continuat pe străzile oraşului, fiind soldate cu numeroase victime. În cele din urmă, patricienii turbulenţi, împreună cu susţinătorii lor, au fost nevoiţi să părăsească pe ascuns Clujul. Dorinţa lor de răzbunare a fost însă mai puternică decât prudenţa. Astfel, la 6 noiembrie 1338, Petru şi Bartolomeu au revenit în oraş pe ascuns, au incendiat şi au jefuit casele partizanilor comitelui Stark şi i-au ucis pe cei doi fii ai acestuia. Părăsind oraşul cu o pradă bogată, Petru şi Bartolomeu s-au sustras urmăririi autorităţilor regale vreme de încă doi ani”, explică Sălăgean.

Petru şi Bartolomeu şi-au constituit, în acest timp, o mică armată de aventurieri. În primăvara anului 1340, insurgenţii au încercat să cucerească Clujul şi să-i nimicească familia Stark. Clujenii au apelat la ajutorul vicevoievodului Petru al Transilvaniei. Armata acestuia, împreună cu ajutoarele din partea familiei Stark şi a susţinătorilor acestora, au pornit o luptă crâncenă la porţile oraşului cu atacatorii. Victoria a fost necruţătoare, iar aventurierii au fost masacraţi. 
 

Legătura dintre Statuia Sf. Gheorghe omând balaurul şi o răzbunare medievală

 
„Evenimentele sângeroase nu au încetat să îşi facă, periodic, apariţia în viaţa internă a oraşului de pe Someş. Unul dintre acestea s-a consumat la sfârşitul anului 1359, când nobilul Mykula de Dezmir, împreună cu iobagul său Mihail, l-au atacat şi l-au ucis, în plin centrul Clujului, pe un nobil local pe nume Paul. Cu toate că fapta fusese săvârşită în public, iar vinovăţia lui Mykula era neîndoielnică, acesta a fost obligat, potrivit legislaţiei epocii, doar la plata unei despăgubiri de 29 de mărci de argint către văduva şi fratele celui ucis”, povesteşte Sălăgean. 

Trei ani mai târziu, la 8 decembrie 1362, un număr aproximativ 30 de orăşeni din Cluj au atacat mănăstirea benedictină de la Cluj-Mănăştur, cu scopul de a-l captura şi a-l ucide pe un anume Paul, nobil de Suceag, un mai vechi inamic al lor. În ciuda faptului că i s-a oferit protecţie în mănăstire, Paul de Suceag a fost decapitat, după ce clujenii au pătruns în interiorul  mănăstirii, au spart uşa sălii de mese şi pe aceea a reşedinţei abatelui, unde l-au găsit. În raportul judelui nobiliar care reflectă acest eveniment este descris cu lux de amânunte armamentului folosit, cu această ocazie, de clujeni: aceştia erau “echipaţi asemeni cavalerilor”, cu suliţe şi lănci, cu scuturi, cămăşi de zale, platoşe şi mănuşi de fier.

“Unul dintre participanţii la atacul mănăstirii, Martinus perator, este, foarte probabil, nimeni altul decât cunoscutul sculptor Martin din Cluj, acela care, împreună cu fratele său Gheorghe, a realizat celebra statuie a Sf. Gheorghe ucigând balaurul. Echipamentul călăreţului reprezentat ca Sf. Gheorghe era, fără îndoială, inspirat din acela folosit de clujeni în confruntările armate ale epocii”, a mai spus istoricul. 
 

Ucigaşi plătiţi şi dueluri juridicare 

 
În 1360, un aventurier instalat de regele Carol Robert în stăpânirea unor domenii din imediata apropiere a Clujului, pe numele său Deme, a intrat în conflict cu locuitorii satului Chinteni din cauza repetatelor sale abuzuri şi persecuţii la care îi supunea. Pentru a scăpa de el, chinteoanii au angajat doi luptători plătiţi, Ştefan de Silivaş şi Ştefan, fiul lui Petru, care l-au provocat la luptă pe Deme şi l-au omorât în ziua de 6 decembrie, de Sfântul Nicolae. Autorităţile epocii i-au găsit vinovaţi pe locuitoriii din Chinteni, care au fost condamnaţi să plătească o despăgubire consistentă familiei aventurierului.
 
Duelurile judiciare constituiau o formă de reglementare a unor cauze civile sau penale. Organizate în faţa regelui sau a reginei, a judelui curţii regale sau a congregaţiei nobiliare, acestea presupuneau, de obicei, angajarea unor luptători plătiţi. În 1306, voievodului Ladislau Kan şi congregaţia voievodatului au fost martorii unuia dintre cele mai cunoscute dueluri judiciare desfăşurate în Transilvania. Evenimentul s-a ptetrecut la Turda, şi a pornit de la o dispută referitoare la stăpânirea satului Pâglişa (jud. Cluj). Cele două părţi au fost Ladislau Borşa şi pe puternicii nobili de Dăbâca. Ambele tabere au angajat luptători profesionişti, dar victoria a aparţinut lui Ladislau Borşa, care a obţinut stăpânirea asupra satului menţionat.
 

Citeşte şi

Familia Stark a trăit cu adevărat la Cluj, în Evul Mediu. Asemănările uluitoare cu celebra casă Stark din „Game of Thrones“

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: