Dragoste şi ulei de măsline. Afacerea superbă pornită dintr-o idilă începută cu ajutorul Google Translate între un grec şi o româncă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Andreea şi Charalampo s-au cunoscut la un festival de dansuri populare. FOTO: Arhivă personală
Andreea şi Charalampo s-au cunoscut la un festival de dansuri populare. FOTO: Arhivă personală

Despre importanţa şi autenticitatea relaţiei dintre producătorii locali şi clienţi nu poate vorbi mai bine decât una dintre părţile implicate: românca Andreea Koronios, împreună cu soţul ei, grecul Charalampos Koronios, a înfiinţat propriul brand de producere a uleiului de măsline chiar la începutul pandemiei.

Andreea şi Charalampos s-au cunoscut la un festival internaţional de dansuri populare de la Cluj. Dragostea, se pare, nu a cunoscut bariera limbii, şi cei doi s-au căsătorit. Darul de nuntă a fost unul de nepreţuit: însăşi moştenirea greacă a mirelui. 

Naşul lor de cununie, din Grecia, le-a oferit în ziua marelui eveniment câteva canistre cu ulei de măsline – care, după ce a fost împărţit cu rudele şi prietenii, le-a fost sursa ideii pentru o viaţă. Cum familia lui Charalampos Koronios deţinea o livadă de circa 1.500 de măslini în sudul Peninsulei Peloponez, la Marea Ionică, cei doi soţi s-au gândit că ar putea să folosească măslinele pentru a produce ulei, pe care să-l aducă în România. 

Livada, aflată în proprietatea familiei de peste 50 de ani, se numea Zaliari, aşa că, în cinstea pământului fertil al Greciei, acesta a devenit şi numele uleiului produs de familia greco-română.

Andreea Koronios povesteşte pentru „Weekend Adevărul“ cum a luat naştere, în doar un an, mica afacere de familie şi ce înseamnă, mai exact, tot procesul de fabricare a uleiului de măsline. Tot ea oferă şi câteva sfaturi pentru alegerea unui produs bun, care să nu fie contrafăcut, şi prezintă, totodată, beneficiile relaţiei directe dintre producătorul local şi client. 


„Weekend Adevărul“: Aţi lansat compania în criza pandemică, când foarte multe companii îşi închideau porţile şi trimiteau oamenii în şomaj. Nu v-a fost frică? 


Andreea Koronios: Sincer, nu m-am gândit la asta, pentru că am oferit serviciul de livrare la domiciliu încă dinaintea pandemiei, iar cine ne-a gustat produsele a devenit client fidel. Avantajul nostru, dacă mă pot exprima aşa, e distanţa scurtă dintre livadă şi consumatorul final. Adică noi suntem cei care au grijă de măslini, noi îi adunăm, noi presăm şi noi îmbuteliem. Bineînţeles că avem colaboratori atât pe partea de presare, cât şi pentru îmbuteliere, însă oraşul în care suntem e atât de mic încât toată lumea se cunoaşte cu toată lumea şi practic colaboratorii aceştia sunt ca parte din familie. Feedback-ul primit mereu de la clienţi e că „Aşa ulei am mai gustat în vacanţa din Grecia, când am luat de la poarta unui bătrân“, adică tot de la omul care efectiv face uleiul. Calitatea a fost atuul nostru.


Cum a mers afacerea familiei în anul pandemiei? Care a fost cea mai mare provocare pentru dumneavoastră în această perioadă? 


Când am tot văzut la ştiri că acest virus se propagă tot mai mult şi că ne apropiem de lockdown, ne-am gândit rapid cum stăm cu stocul şi să facem ceva să aducem cât mai repede un alt transport, pentru că nu aveam de unde să ştim care e cererea sau cât vom fi închişi. Coincidenţa a făcut ca exact în acea perioadă să aducem şi primele măsline murate şi am anunţat asta înainte să punem la punct detaliile logistice. Am avut extraordinar de multe cereri, neaşteptat de multe, atât pentru ulei, cât şi pentru măsline. Transportul a fost întârziat din cauza situaţiei mondiale. Apoi, când a ajuns maşina, am constatat că de fapt nu era marfa noastră. Deci am mai avut de aşteptat încă vreo săptămână, timp în care comenzile tot veneau. Am adunat un backlog destul de mare şi am cam intrat puţin în panică. În vremea aceea, eu făceam livrările la domiciliu şi, sincer, deja nu ştiam cum să mă împart, însă Dumnezeu mi-a trimis un om în cale, Vlad, care fusese lovit şi el de pandemie şi nu mai putea lucra ca până atunci, aşa că m-a ajutat cu acest proces de livrare. Dacă nu era el, nu cred că făceam faţă cererilor şi nu reuşeam să ies la liman cu toate.


Câţi angajaţi aveţi? 


Nu avem angajaţi. Nici măcar eu nu sunt angajată în firmă, sunt doar administrator, însă eu fac absolut tot. Eu vorbesc cu clienţii, eu ţin paginile de socializare – Facebook şi Instagram –, eu pregătesc comenzile. Şi când vorbim despre pregătit comenzi, pentru cele livrate în afara Clujului înseamnă ambalarea în folie cu bule a fiecărui produs, aşezat în cutii astfel încât să nu se întâmple nimic cu ele până la destinaţie, scos AWB-uri şi facturat. Până de curând, fiecare client primea mesaj personalizat cu toate detaliile comenzii lui, însă acum nu mai reuşesc să ţin pasul cu asta. Am avut ajutor însă, cum este Vlad, care m-a ajutat cu livrările, şi Isabela, prietena şi fina mea, care făcea formularele de comandă ca să îmi uşureze munca. Acum ea este cea care mă ajută la livrări şi merge la întâlnirile ROA Cluj.


Aţi lucrat 10 ani în domeniul HoReCa, în Italia. Povestiţi-ne puţin despre experienţa aceasta şi lucrurile pe care le-aţi învăţat acolo. V-au folosit în afacerea demarată?


Am lucrat în Italia 10 ani, cei mai frumoşi ani le zic eu, pentru că au fost anii tinereţii. Acolo am învăţat să am răbdare multă cu oamenii, am învăţat sau mai bine zis m-am călit la ore multe de muncă, în picioare, căldură, toate într-un ritm alert. Rezistenţa la comunicarea cu oamenii mă ajută în afacerea de acum, însă aceasta nu ştiu dacă vine neapărat din experienţa din Italia sau datorită studiilor – eu am terminat Facultatea de Psihologie – sau pur şi simplu datorită faptului că mă comport cu oamenii aşa cum aş vrea să se comporte alţii cu mine. Suntem

oameni şi nu avem voie să uităm asta. Nu avem voie să uităm să fim buni şi corecţi unii cu alţii.

cluj zaliari . foto arhiva personala

O familie frumoasă. FOTO: Arhivă personală 

O relaţie sustenabilă


Sunteţi cofondatoarea grupului ROA. Spuneţi-ne mai multe despre acesta. Cum a apărut ideea şi unde a ajuns acum grupul? 


ROA Cluj (Roade Online Ardeleneşti) este pentru mine acum o a doua natură, parcă. ROA se bazează pe principiul finlandez REKO – consum responsabil. Thomas Snellman este cel care l-a inventat pentru a facilita relaţia dintre producători şi consumatori. Cred că a sesizat o necesitate de ambele părţi – a producătorului de a vinde, la un preţ corect, produsele la care munceşte, care să îi permită sustenabilitatea micii afaceri, şi a consumatorului, de a găsi uşor produse de înaltă calitate la un preţ rezonabil, în proximitatea casei şi fără intermediari. Suntem în prezent aproximativ 25 de producători, iar membri în grupul de Facebook sunt peste 10.000. Ne bucurăm foarte mult când vedem că deja am creat o comunitate frumoasă, în care clienţii revin săptămânal. Am devenit motiv pentru plimbarea de marţi sau joi, iar acest lucru ne bucură enorm. Sunt foarte încântată pentru că datorită ROA am cunoscut oamenii din spatele brandului cu care am legat prietenii şi colaborări.

Aşadar, ROA a fost de ajutor în criza de anul trecut.

În pandemie, toţi micii producători care nu mai aveau piaţă de desfacere din cauza închiderii HoReCa şi a prudenţei oamenilor în a cheltui au fost nevoiţi să găsească o alternativă pentru a nu-şi pierde slujba şi veniturile. Aşa că tot mai mulţi au oferit livrări la domiciliu. Lucru care a funcţionat o perioadă, până când comenzile au crescut atât de mult încât, efectiv, unii dintre ei nu mai făceau faţă, mai ales că pandemia nu dă semne de retragere. Aşa că acest model e benefic de ambele părţi: producătorul are mai mult timp să muncească în ferma lui, iar consumatorul nu mai plăteşte livrarea la domiciliu pentru diferitele produse pentru că le găseşte într-un singur loc.

Garanţia calităţii


De ce este important să consumăm de la producătorii locali?


E important să consumăm de la producătorii locali pentru că avem garanţia unui produs de calitate. Niciun om care munceşte pământul, creşte găinile, mulge vaca de lapte cu propriile mâini nu îşi va bate joc de produsul de care se îngrijeşte. Scurtând lanţul producător-consumator, banii daţi pe un produs ştim că se duc direct în mica afacere care, în timp şi cu susţinere, poate să crească. Există şi avantajul discuţiei faţă-n faţă cu producătorul, care îţi poate răspunde la întrebări, aşadar, poţi afla, dacă vrei, lucruri pe care din magazin nu le afli. De exemplu, în cazul nostru, de câte ori le spun clienţilor că noi avem livada de măslini în Grecia şi că noi îngrijim măslinii, îi culegem şi facem ulei, efectiv li se schimbă mimica feţei. Toţi sunt foarte surprinşi şi curioşi.

Au început consumatorii români să pună mai mult accent pe calitatea produselor pe care le cumpără? 

Da, clar. Lăsând la o parte pandemia, din cauza căreia sunt foarte mulţi oameni care au rămas fără job, şi incertitudinea legată de când vor reveni lucrurile la normal, totul ne face să fim mai precauţi cu cheltuielile. În plus, am observat din propria experienţă, că atunci când nu avem copii, avem nişte obiceiuri alimentare mai haotice, nesănătoase, însă de îndată ce apar copiii, parcă ni se trezeşte dorinţa de a mânca mai sănătos. Atunci începem să căutam surse de produse curate şi gustoase – produse cu cât mai puţini aditivi şi conservanţi, produse adevărate.

Scurtând lanţul producător-consumator, banii daţi pe un produs ştim că se duc direct în mica afacere care, în timp şi cu susţinere, poate să crească. Există şi avantajul discuţiei faţă-n faţă cu producătorul, care îţi poate răspunde la întrebări, aşadar, poţi afla, dacă vrei, lucruri pe care din magazin nu le afli.
cluj zaliari

Livada de măslini din Peloponez este o moştenire de familie a grecului. FOTO: Arhivă personală

„Grecii sunt foarte mândri de ei ca popor şi de munca lor“


Cum vă împărţiţi viaţa între România şi Grecia? 


Mergem în Grecia de câte ori e necesar pentru muncile câmpului, de asemenea, Paştele îl facem acolo, de regulă. Iar vara, bineînţeles, este o plăcere să mergi acolo. Tot procesul prelucrării măslinelor se termină la sfârşit de octombrie sau începutul lui noiembrie, aşadar, atunci este ultima perioadă din an când mergem. În 2020 am stat o lună şi jumătate, de exemplu. Pandemia ne-a dat de furcă şi am întârziat mult lucrările.

Acum cunoaşteţi bine şi cultura greacă. Spuneţi-ne, ce au românii de învăţat de la greci? Dar grecii de la români? 


Românii au de învăţat de la greci mândria şi respectul faţă de naţiunea lor. Nu ştiu dacă m-am exprimat chiar corect, însă grecii sunt foarte mândri de ei ca popor şi de munca lor. Ei fac cea mai bună mâncare, cel mai bun ulei – ei sunt cei mai buni în tot. Grecii sunt foarte naţionalişti şi ţin foarte mult la obiceiuri, tradiţii şi dansuri. De asemenea, noi suntem campioni la a ne săpa singuri groapa, ne blamăm atât de mult. Noi, românii, suntem buni atât în ceea ce facem, cât şi în ceea ce suntem ca oameni, însă parcă am uitat asta. Musai să ne amintim. Grecii de la români trebuie să înveţe să fie mai săritori, în sensul împărţirii îndatoririlor în familie. La greci, bărbaţii sunt parcă răsfăţaţi. Nu fac nimic în afară de munca la câmp sau job, iar femeile le fac pe toate. La noi, am impresia că nu e aşa şi mă lupt cu soţul meu să-i explic asta. 

Cum alegem cel mai bun ulei de măsline


Cum arată o zi la cules de măsline?


Când e vremea recoltei, ne adunăm cu toţii, cu mic, cu mare, în casa părintească din Filiatra, în Grecia, şi în fiecare dimineaţă, la ora 07.00, suntem pregătiţi de mers la cules. Fiind atât de mulţi măslini, avem nevoie şi de ajutor, aşa că luăm oameni la lucru. Ziua de cules se termină în jur de ora 16.00, când sacii cu măsline sunt duşi la fabrică pentru a fi presate. Uleiul nostru provine de la măsline culese în aceeaşi zi, nu lăsăm să treacă mai mult de 24 de ore între cules şi presat, acest lucru influenţând calitatea uleiului şi aciditatea. Uleiul proaspăt presat are culoarea verde, aproape fosforescent. Are un gust de iarbă proaspăt tăiată, după ploaie. Nu ştiu să explic în cuvinte senzaţiile şi gusturile simţite când deguşti un ulei proaspăt stors, dar e ca şi cum ai bea lapte direct de la sursă, atunci muls. Nu va mai avea acelaşi gust niciodată.

cluj zaliari

Familia face tot, de la culesul măslinelor până la îmbutelierea uleiului. 



Uleiul de măsline este unul dintre cele mai falsificate produse. Povestiţi-ne cum putem să ne dăm seama ce fel de ulei consumăm. Sunt „ponturi“ pentru a alege cel mai bun ulei? 


Da, am auzit şi eu asta de la un client care, foarte senin, m-a întrebat ce conţine uleiul nostru de măsline. Eu, surprinsă de întrebare şi cu o naivitate de copil, îi spun omului că măsline, adică măsline presate. În secunda a doua, a venit omul să ridice comanda de la sediu, şi de îndată ce i-am dat sticla a deschis şi a gustat. Eram şocată de-a dreptul. Apoi, mi-a povestit cum în uleiul de măsline se pune ulei de ricin, de cocos sau alt tip de uleiuri incolore şi inodore ca să fie înmulţit. Am rămas fără cuvinte – habar nu aveam de toate astea. Un ulei bun, calitativ, e acela care miroase a vară. Acela care are în gustul lui soarele. Vă veţi întreba cum se poate găsi, că nu putem deschide sticla în magazin. Ce pot să vă mai spun este că, înainte să ajungă în magazin, uleiul acela de la producător trece prin mai mulţi intermediari, deci nicidecum nu va avea calitatea pe care primul a dat-o. Am aflat cu altă mare surprindere că unele branduri de ulei de măsline au chiar scris pe etichetă că produsul este un ulei de amestec care provine din ţările Uniunii Europene şi din afara ei. Nimeni nu citeşte însă, sau dacă citim, nu ştim ce înseamnă. Practic, se adună uleiurile de la mai mulţi producători din Uniunea Europeană sau din afara graniţelor sale, se amestecă şi se îmbuteliază. De ce e asta greşit? Pentru că uleiul, ca orice alt produs, să luăm de exemplu laptele, poartă amprenta hranei pe care măslinul/vaca le primesc. Aşadar, un ulei bun e acela care îşi schimbă starea la frig – deşi, am înţeles că dacă are ulei de cocos în componenţă face la fel. Dacă însă cunoaştem sursa, producătorul, atunci avem garanţia calităţii. Nu contează că provine din Grecia, Spania, Italia, dacă e luat de la poarta fabricii sau de la producător, atunci e musai să fie bun.

Care credeţi că este cea mai importantă lecţie pe care aţi învăţat-o din pandemie?

Cât de importantă şi de frumoasă e libertatea. Şi cum am avut-o fără să ştim să o apreciem. Umanitatea, asta e o lecţie pe care, indiferent de situaţia mondială, nu trebuie s-o uităm.

Uleiul nostru provine de la măsline culese în aceeaşi zi, nu lăsăm să treacă mai mult de 24 de ore între cules şi presat, acest lucru influenţând calitatea uleiului şi aciditatea. Uleiul proaspăt presat are culoarea verde, aproape fosforescent. Are un gust de iarbă proaspăt tăiată, după ploaie.

    

Vă mai recomandăm 

Poveştile de succes ale studenţilor români în străinătate încep la RIUF

 

Coordonatoarea proiectului „Lucruri care dor“ pentru cei 5 milioane de români ce muncesc în străinătate: „Mai bine să dea banii de cadouri pe bilete de avion“

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite