Deţinuţii-pictori din Cluj. 11 puşcăriaşi expun la Turnul Croitorilor
0
Picturile a 11 deţinuţi din judeţul Cluj vor fi expuse de luni, 8 aprilie, de la ora 15.00, la Bastionul Croitorilor. Evenimentul este organizat de Peniteciarul Gherla, Primăria Cluj-Napoca, artiştii plastici Iurie Cojocaru şi Dănuţ Tonea şi cu scriitorul Dorin Mureşan
Centrul de Cultură Urbană Turnul Croitorilor va fi, în perioada 8- 21 aprilie, gazda lucrărilor artistice ale 11 persoane private de libertate, în cadrul expoziţiei de pictură „Suferinţă şi speranţă”, al cărei vernisaj va avea loc luni, 8 aprilie, la ora 15.00.
Curioşii vor putea vedea peste 30 de lucrări în ulei pe pânză ale deţinuţilor clujeni închişi pentru diverse pedepse. Vizitatorii vor mai putea vedea pe toată durata expoziţiei un montaj video care îi va prezenta pe artişti în cadrul atelierului de creaţie.
La vernisajul de luni, doritorii vor putea achiziţiona cataloage de prezentare ale artiştilor şi ale lucrărilor acestora.
Lucrările au fost făcute în cadrul programului educaţional „Catharsis - Identitate prin creaţie“.
Expoziţia este organizată de către Penitenciarul Gherla, Primăria Cluj-Napoca, artiştii plastici Iurie Cojocaru şi Dănuţ Tonea precum şi scriitorul Dorin Mureşan.
Puşcăriaş ajuns la Vatican
Tot în Penitenciarul din Gherla, la o activitatea de pictură şi-a descoperit vocaţia clujeanul Alexandru Hărănguş. Acesta a avut, în perioada când a fost închis, lucrări la expoziţii internaţionale din Viena şi Berlin. Două dintre picturile sale au ajuns la Vatican.
Alexandru Hărănguş are 59 de ani, a locuit în Dej şi a fost eliberat în urmă cu trei ani. Clujeanul a fost închis împreună cu soţia sa timp de zece ani în Penitenciarul Gherla, pentru tâlhărie. Instanţa le-a dat 15 ani, însă au ieşit condiţionat pentru bună purtare.
Clujeanul a povestit, într-o activitate la Fabrica de Pensule din Cluj-napoca, după ce a ieşit din închisoare, că îi este recunoscător celui care l-a învăţat ce e pictura, un alt deţinut, fost profesor de grafică.
„Mai mult desenam decât pictam şi parcă evadam din locul acela. Treptat, când am văzut că reuşesc să pictez tablouri, simţeam că ele sunt ca şi copii mei. Când terminam un tablou şi îl dădeam la protocol la penitenciar, parcă mă despărţeam de un copil de-al meu şi parcă îmi doream să ajungă undeva într-o casă bună, unde să nu fie praf. Îi doream tot binele din lume tabloului“, mărturiseşte Hărănguş.
Se încarcă comentariile...
