Deţinut politic la Penitenciarul Aiud: „Un procuror n-avea acolo nicio putere de decizie. Miza scandalului Lazăr este alta“

Radu Filipescu, fost deţinut politic FOTO Eduard Enea

Radu Filipescu (64 de ani), deţinut politic şi coleg de penitenciar cu Iulius Filip, a declarat pentru „Adevărul” că nu a auzit de procurorul Augustin Lazăr în perioada în care a fost încarcerat la Aiud. În plus, Filipescu crede că deciziile privind eliberarea deţinuţilor erau luate de Securitatea de la Bucureşti care se consulta cu Gheorghe Lazăr, ofiţerul de contrainformaţii al Securităţii în penitenciar.

În contextul scandalului de presă care l-a implicat pe actualul procuror general al României, Augustin Lazăr, dar şi pe Iulius Filip, disident anticomunist, jurnaliştii „Adevărul“ vă prezintă poziţia lui Radu Filipescu, un alt disident comunist condamnat la 10 ani de închisoare în penitenciare precum Rahova, Jilava şi Aiud.

Coleg de penitenciar cu Iulius Filip

Iulius Filip îl menţionează pe Radu Filipescu drept „coleg” de penitenciar la Aiud.
 

„Acolo nu se dădea voie deţinuţilor la nici un fel de act de clemenţă. Nu aveai pat, masă, cearceaf, pătură, îmbrăcăminte, nu aveai lumină şi nici apă. Erai ca un animal pus la conservare. Această restricţie, sau exterminare, sau moarte lentă am descris-o în carte“ Colegul Radu Filipescu a trecut şi el pe acolo. Eu am făcut vreo 500 şi ceva de zile de «restrictivă»”, a spus Filip, în cadrul unei dezbateri organizate de „Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului“ care a avut loc la 29 mai 2002 la Memorialul Sighet.

Adevărul: Iulius Filip a vorbit despre dumneavoastră ca despre „colegul Radu Filipescu”. Aţi fost coleg de celulă cu dânsul?

Radu Filipescu:

Am fost închişi în aceeaşi perioadă şi ne ştim bine. Vorbeam cu el când ieşeam la aer. Nu am fost coleg de celulă, dar deţinuţii politici de la Aiud erau cumva grupaţi în celule şi comunicam unii cu alţii. Eu am ajuns la Aiud mai târziu faţă de el şi am fost eliberat mai devreme. Eu am fost eliberat în '86 şi fusesem arestat în '83. El a fost arestat în '81 şi a stat, parcă, până în 1987. Pe mine m-au eliberat nu că aşa prevedea legea, ci pentru că am avut o mare susţinere din partea familiei şi din străinătate. Eliberarea mea mai devreme a avut de a face cu organizaţiile internaţionale pentru drepturile omului. 

Aţi auzit pe timpul încarcerării dumneavoastră la Aiud despre Augustin Lazăr? 

Nu am auzit să se vorbească despre el. Important era Gheorghe Lazăr, CI-istul. CI-ist vine de la contrainformaţii, el fiind reprezentantul Securităţii în penitenciar şi cel responsabil de situaţia deţinuţilor politici. Nu am auzit de Augustin Lazăr. Miza scandalului de acum este atacul la Augustin Lazăr. 

Aseară, la Antena 3 a fost prezentat un fost deţinut Munteanu, care vorbea despre Lazăr, dar părerea mea este că era vorba despre Gheorghe Lazăr, CI-stul. Domnul Munteanu avea legitimaţie de deţinut politic eliberată în 2019, acum vreo o lună. În fine, nu-mi permit să contrazic fără să am mai multe elemente. Ce pot să spun este că eu şi cu alţi foşti deţinuţi cu care am vorbit nu am auzit de Augustin Lazăr şi cred că se face această confuzie în mod voit. 

Care credeţi că este miza scandalului legat de Augustin Lazăr?

Miza mare e clar că se doreşte vulnerabilizarea poziţiei lui Augustin Lazăr în ceea ce priveşte lupta anticorupţie. Din ce informaţii au apărut până acum, părerea mea este că acest episod, în momentul şi în contextul ăsta, nu este normal să fie folosit pentru vulnerabilizarea lui. E clar că scandalul a apărut cu altă miza şi nu cu „Vai de mine, ce s-a întâmplat acum 30-40 de ani!”.   

Eu cred că un procuror de la Aiud nu avea nicio putere de decizie. Dacă ar fi făcut altceva, ar fi fost la categoria eroi. Eu nu cred că a fost nici erou, dar nici torţionar. Dacă el n-a fost dedicat pentru penitenciar şi ajungea acolo prin rotaţie, cum am înţeles că se practica, e greu să fi avut efect ceea ce făcea el. Chiar dacă dacă s-ar fi pronunţat împotriva eliberării deţinuţilor, cred că n-ar fi avut niciun efect.

Cine credeţi că decidea eliberarea din închisoare în astfel de cazuri?

Eu vă zic că, la nivelul nostru, vorbesc despre cazuri ce apăreau la Europa liberă, când ajungeai să fii cunoscut, te apăra vreun ambasador sau o organizaţie pentru drepturile omului, decizia ajungea la Iulian Vlad (fost şef al Securităţii - n.r.) şi chiar la Ceauşescu. Cred, de exemplu, că eliberarea mea a ajuns la aceste niveluri, pentru că situaţia mea fusese foarte mediatizată. Pentru a nu se complica situaţia, s-a decis la acest nivel să fiu eliberat. Cred că decizia se lua ierarhic în funcţie de importanţa deţinutului, iar în cazul lui Filip decizia era clar luată la Bucureşti, la Securitate şi un cuvânt de spus avea şi Gheorghe Lazăr, ofiţerul de contrainformaţii din penitenciar.

Cei doi Lazăr

În timp ce-şi ispăşea pedeapsa, în 1986, Iulius Filip a adresat o scrisoare deschisă către „comisia de propuneri“, adică către comisia care propunea eliberările condiţionate. Epistola a fost redactată după o săptămână după apariţia lui în faţa comisiei. Acest document, aflat în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, a fost făcut publică de către istoricii de la Centrul de Consultanţă Istorică, pe baza consultării dosarului penal al lui Iulius Filip.

În scrisoare, Iulius Filip vorbeşte de sg. maj. Lazăr. Acesta este, spun cercetătorii de la Centrul de Consultanţă Istorică, ofiterul de caz de la Aiud, care se numea Gheorghe Lazăr. Practic, el s-a ocupat de supravegherea informativă a lui Iulius Filip, ordonând toate măsurile luate împotriva lui.

Nu numai că Filip nu a fost eliberat, dar a fost aspru pedepsit, după trimiterea scrisorii. Conform unui raport din penitenciar se specifică faptul că deţinutul era ţinut în lanţuri la picioare şi la mâini avea cătuşe. 

La vremea respectivă, scrie luju.ro, Augustin Lazăr era procuror la Procuratura Locală Alba Iulia şi preşedinte al Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiţionată din Penitenciarul Aiud. Luju susţine că el a fost cel care a refuzat de două ori să-l elibereze pe disidentul Filip. 

„Executarea pedepsei a început la 14 decembrie 1981, data expirării fiind 13 aprilie 1987. În această perioada, Iulius Filip a încercat însă de două ori să fie liberat condiţionat. Astfel, în 9 iulie 1985, situaţia lui Iulius Filip a fost discutată în cadrul Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiţionată a Penitenciarului Aiud. Comisia era formată din lt. colonel Vasile Rus (comandant al Penitenciarului Aiud), lt. major Petru Silaghi (locţiitor pentru pază şi regim al Penitenciarului Aiud - ofiţer prim-serviciu), pmc Gheorghe Liga (şeful compartimentului prestări servicii a Penitenciarului Aiud), cpt. Cornel Burz (educator al Penitenciarului Aiud), pmc Ioan Emanoil (şeful evidenţei condamnaţilor din Penitenciarul Aiud) şi era condusă de procurorul Augustin Lazăr. Comisia a stabilit că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiţionate, Iulius Filip trebuia să execute 2/3 din pedeapsa, adică 1299 de zile, iar în cazul în care ar fi muncit, 325 de zile considerate că fiind executate pe baza muncii prestate şi 974 de zile efectiv executate. Comisia a constatat că Iulius Filip executase deja 1.304 zile, de la 14 decembrie 1981 până la 9 iulie 1985, fără să fi fost folosit la muncă pe motiv de boală. Aşadar, dizidentul anticomunist îndeplinea toate condiţiile pentru liberarea condiţionată.

Cu toate acestea, Iulius Filip nu a fost lăsat liber, întrucât comisia a decis că Filip nu a dat dovezi temeinice de îndreptare şi că a continuat acţiunile subversive împotriva orânduirii socialiste, a regimului comunist şi a Republicii Socialiste România“, mai susţine site-ul www.luju.ro.

În anul 1986, în cadrul Conferinţei de la Madrid, trimisul României a fost întrebat despre soarta deţinuţilor politici, iar acesta neagă existenţa lor. Atunci, i s-a înmânat în plenul adunării lista cu numele acestora. Ca reacţie, aflăm din Raportul www.procesulcomunismului.ro, Nicolae Ceauşescu a dat o amnistie pentru toţi deţinuţii din Romania, conform căreia pedeapsa se reducea cu o treime. Iulius Filip a stat închis 5 ani şi 4 luni, adică până în 1987.

Cine cere demisia procurorului general Augustin Lazăr

După dezvăluirile din presă, purtătorul de cuvânt al PSD, deputatul Lia Olguţa Vasilescu, i-a solicitat procurorului general al României, Augustin Lazăr, să îşi dea demisia imediat şi să îşi ceară scuze public "pentru că a ocupat această înaltă funcţie din sistemul judiciar românesc, deşi a întreprins acţiuni de poliţie politică în timpul regimului comunist". 

"După dezvăluirile privind trecutul său, fiecare zi în care Augustin Lazăr ocupă funcţia de procuror general al României este o încălcare gravă a valorilor democratice şi o ofensă de netolerat pentru toţi dizidenţii din timpul regimului comunist şi pentru toţi ce care au luptat la Revoluţie. Îi cer deci să plece imediat din funcţie şi să îşi ceară scuze faţă de cei pe care i-a făcut să sufere în timpul comunismului", a susţinut Vasilescu.

Ea a adăugat că, dacă Augustin Lazăr va refuza să îşi dea demisia, atunci preşedintele Klaus Iohannis va trebui să acţioneze imediat în sensul revocării sale din funcţie.

Şi fostul preşedinte Traian Băsescu a declarat, într-o emisiune la TVR, că Augustin Lazăr trebuie să demisioneze din funcţia de procuror general al României. „Eu, vă mărturisesc, când a venit l-am simpatizat fără să-l cunosc, ştiind că e procurorul care a adus brăţările dacice, dar evenimentul ăsta nu se potriveşte cu mine. Aş fi un caraghios să spun să rămână, când eu am condamnat comunismul şi instrumentele comunismului. Sunt capitole întregi despre ce făceau procurorii“, a spus şi fostul şef al statului. 

Şi Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului, i-a cerut preşedintelui Klaus Iohannis, într-o scrisoare deschisă, să semneze urgent revocarea din funcţie a procurorului general Augustin Lazăr, susţinând că nu se poate tolera ca „procurorii oneşti ai României să fie conduşi de un complice al regimului securisto-comunist”.

Augustin Lazăr: „Comisia nu dispunea eliberarea deţinuţilor, ci doar verifica îndeplinirea criteriilor tehnice pentru eliberare“

Procurorul general Augustin Lazăr a precizat că între 1985-1986 a fost procuror criminalist la Procuratura Alba Iulia şi a îndeplinit, periodic, atribuţii privind Comisia de propuneri pentru liberare din cadrul Penitenciarului Aiud, care examina situaţia condamnaţilor ce îndeplineau fracţia de pedeapsă pentru liberare condiţionată. El subliniază că această comisie nu dispunea eliberarea deţinuţilor, ci doar verifica îndeplinirea criteriilor tehnice pentru eliberare.

"Contrar afirmaţiilor lansate de unele instituţii de presă, rolul acestei comisii nu era de a dispune punerea în libertate a unor condamnaţi, acesta fiind exclusiv atributul instanţei de judecată, ci de a verifica îndeplinirea criteriilor tehnice prevăzute de art. 59-60 din Codul penal din 1969: îndeplinirea unei fracţii minime obligatorii din pedeapsa ce se executa şi inexistenţa rapoartelor de sancţionare disciplinară", arată Lazăr.

El adaugă că pedepsele cu închisoarea se executau în temeiul mandatelor de executare emise în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare, iar procesele-verbale ale Comisiei pentru liberare condiţionată se trimiteau instanţei de judecată competente a hotărî, persoanele condamnate putându-se adresa instanţei de judecată şi în cazul unor constatări negative ale Comisiei.

"Având în vedere perioada lungă de timp care a trecut, precum şi imposibilitatea consultării unor documente originale (în special a hotărârii judecătoreşti emise în cauza respectivă) care să probeze situaţia evocată, precizez că nu pot confirma aspecte concrete referitoare la persoana despre care se face referire în articolele de presă", mai spune Augustin Lazăr.

"Este o grosolănie să spui că procurorul închidea sau deschidea pe cineva în penitenciar, că modifica mandatul de executare a pedepsei la care umbla doar judecătorul. Printre cele 50-60 de dosare, era posibil să fie şi o persoană ca domnul Filip şi condiţiile erau verificate în acelaşi mod la toate persoanele, indiferent de ce condamnare aveau. Procurorul nu avea contact cu condamnatul din penitenciar, iar comisia era la grefa penitenciarului. Îmi exprim regretul pentru drama acestui om despre care acum am auzit, pe care nu l-am cunoscut. Se vede că a suferit nevinovat. El avea o condamnare dată de un tribunal militar şi se afla la Aiud în executarea unei pedepse", a declarat Augustin Lazăr, la Realitatea Tv.

"Regret că drama acestui om, un disident politic care a crezut în convingerile sale şi a fost un om de onoare, a fost folosită de oameni interesaţi, pentru a ataca Justiţia, Ministerul Public, procurorul general. Aceste acte se ştie că erau cunoscute şi desecretizate de ani de zile, dar nu au fost scoase decât acum, când e nevoie să satisfacă interesele celor care au un interes major în procedurile judiciare şi pentru care se obţine cu dificultate un aviz de urmărire penală, persoane interesate de postul de procuror general", a mai spus Augustin Lazăr.

Citeşte şi

Cine este Iulius Filip, disidentul implicat într-un scandal uriaş care îl vizează pe procurorul general Augustin Lazăr

INTERVIU Radu Filipescu, fost disident anticomunist şi deţinut politic: „Când m-au eliberat, n-a fost aşa mare bucurie cum a fost la Revoluţie“