Descoperirea cercetătorilor belgieni care schimbă totul: trăsătura genetică ce îi face pe români mai rezistenţi la Covid-19
0
Cercetătorii belgieni de la Universitatea Ghent au descoperit de ce în România, şi în general, în ţările din Estul Europei este mai mică incidenţă a cazurilor grave de COVID-19, respectiv a celor soldate cu decese. Explicaţia ţine de configuraţia diferită a celulelor din căile noastre respiratorii determinată de anumite caracteristici genetice.
Impactul coronavirusului este determinat de anumite caracteristici genetice, au concluzionat cercetătorii de la Universitatea Gent. Aceştia au descoperit o legătură evidentă între o genă (ACE1) şi dezvoltarea Covid-19.
„Cercetătorii de la Universitatea din Gent (UGent) consideră că diferenţele genetice între rezidenţi explică de ce noul coronavirus face mai multe victime în unele ţări. Acest lucru ar explica, potrivit acestora, de ce ţările scandinave sau cele din Europa de Est par mai puţin afectate decât alte regiuni ale lumii”, se arată într-un articol publicat de Universitate.
Întreaga lume se confruntă cu Covid-19, dar nu toate ţările sunt afectate în acelaşi mod. În ţările scandinave, numărul morţilor este mult mai mic decât media, iar în ţările din Balcani, numărul mortilor este, de asemenea, relativ scăzut. În schimb, Covid-19 a lovit cu putere în nordul Italiei, Spaniei şi New York, în Statele Unite. Provinciile Limburg şi Hainaut din Belgia au fost, de asemenea, cel mai puternic lovite.
Prof. Joris Delanghe a susţinut: „Cercetătorii se concentrează prea mult asupra virusului pentru a explica diferenţele dintre ţări. Acesta ar fi putut suferi mutaţii sau ar putea fi mai grav sau mai puţin grav în funcţie de condiţiile dintr-o anumită ţări. Pentru a combate virusul mai eficient, ar trebui să acordăm mult mai multă atenţie persoanelor care locuiesc în aceste ţări şi modul în care aceste populaţii sunt diferite din punct de vedere genetic. “
Impactul coronavirusului este determinat de anumite caracteristici genetice, au concluzionat cercetătorii de la UGent. Au descoperit o legătură evidentă între o genă (ACE1) şi dezvoltarea Covid-19.
Harta privind numărul de persoane infectate realizată de Universitatea Johns Hopkins actualizată sâmbătă 11 aprilie. Numărul de cazuri depistate ţine şi de gradul în care este testată populaţia şi poate să ne inducă în eroare. FOTO: Universitatea Johns Hopkins
Trăsătura genetică care ne ajută în combaterea COVID-19. Până la 41% din diferenţele de contaminare între ţări pot fi explicate
Potrivit cercetătorilor, cu cât mai multe persoane au polimorfismul D (polimorfismul fiind variaţia dintre indivizii din secvenţa genică) a genei în cauză, cu atât mai puţine decese au fost înregistrate în această ţară. „În general, cu cât vă aflaţi mai în estul Europei, cu atât este mai comun polimorfismul D al genei ACE1”, spune profesorul Joris Delanghe. „În acelaşi timp, puteţi vedea că severitatea epidemiei Covid-19 scade pe măsură ce vă deplasaţi din Europa de Vest în Europa Centrală şi de Est”, spune acesta.
Până la 41% din diferenţele de contaminare între ţări pot fi explicate prin frecvenţa acestui polimorfism particular. Oamenii de ştiinţă au găsit informaţii în bazele de date ştiinţifice despre frecvenţa fiecăruia dintre aceste polimorfisme în rândul populaţiilor din 25 de ţări din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Când au comparat aceste date cu cele de la Universitatea Johns Hopkins cu privire la numărul de infecţii şi decese în aceste ţări, au găsit o asociere evidentă pentru una dintre aceste gene, gena ACE1.
Topul morţilor la mia de persoane infectate ne arată că ţările din Vestul Europei sunt în top. Cercetătorii belgieni susţin că o mare parte a explicaţiei ţine de genetică: est-europenii au o producţie scăzută a unei proteine din celulele căilor respiratorii folosită de virus să atace celula. FOTO: Universitatea Johns Hopkins
Ce rol are Gena ACE1
Relaţia găsită între apariţia acestui polimorfism şi Covid-19 nu este în totalitate neaşteptată. Cercetările anterioare au arătat că polimorfismul D al genei ACE1 este asociat cu scăderea producţiei de ACE2 (enzimă care prelucrează angiotensina). Aceasta este o proteină care se află în membrana celulară a celulelor din căile noastre respiratorii, despre care ştim că este folosită de coronavirus pentru a ataca celula. Studiile indică faptul că rolul genei ACE în această boală infecţioasă este (chiar) mai important decât se credea anterior. Prin urmare, cercetătorii depun o propunere de cercetare în această săptămână pentru a investiga apariţia polimorfismului D al genei ACE1, de asemenea, la populaţia de pacienţi cu Covid-19 din Ghent.
Punct de plecare pentru noi tratamente
Descoperirea ar trebui să facă posibilă predicţia mai precisă a evoluţiei unei epidemii de Covid-19 într-o anumită regiune sau ţară.
În plus, oamenii de ştiinţă susţin, de asemenea, că e nevoie de mai multe studii cu privire la rolul ACE în procesul bolii. ACE este deja relativ cunoscut în lumea ştiinţifică: a fost studiat amănunţit în anii 90 din cauza rolului pe care îl joacă în hipertensiunea arterială. Mai multe cunoştinţe despre rolul ACE în Covid-19 pot oferi indicii pentru dezvoltarea de noi tratamente.
Specialist în genetică avertizează: „Nu e cazul să ne imaginăm ca avem cine ştie ce ADN dacic care ne va proteja”
Florina Raicu, cadru didactic universitar la disciplina Genetică Medicală în cadrul UMF „Carol Davila”, cu doctorat în medicină în cadrul Academiei Romane şi unul în genetică moleculară la Universitatea G. D’Annunzio, Italia, explică pentru „Adevărul” de ce moştenirea genetică nu ne face mai rezistenţi, cel puţin din informaţiile existente până acum, la COVID-19.
„In opinia mea, deşi îmi doresc nespus sa greşesc, este doar o coincidenta de moment faptul ca distribuţia frecventei polimorfismului D se suprapune ACUM perfect peste datele legate de evoluţia pandemiei si mortalitatea înregistrate la nivel global. Pentru ca nu putem spune ca avem date corecte care sa ne indice care este gradul de contaminare si mortalitatea reala in acesta parte a Europei, pentru ca nici noi si posibil nici vecinii noştri nu am testat in masa de la început iar multe cazuri sunt încă in evoluţie, cazurile urmând curba clasica. Graficele si datele care au circulat pana in prezent nu indica o mortalitate mult diferita intre tari.
Teoretic, mortalitatea depinde foarte mult de momentul in care se afla epidemia, masurile timpurii luate, modul in care se fac testările, loturile de testare (se testează in focare sau in zonele ţinute sub control sau combinat), capacitatea sistemului sanitar de a salva pacienţii critici. Acestea sunt date cu siguranţa sunt insuficient raportate la noi. Aceste realităţi au fost cat de cat luate in calcul si de cercetătorii din Ghent motiv pentru care ei au reanalizat datele si au făcut chiar o corecţie legata doar de momentul de început al infecţiei din fiecare tara constatând ca existe diferenţe in gradul de contaminare care urca de la 41% la 48% ceea ce este oricum enorm”, susţine cercetătoarea.
Mesajul autorului studiului care arată că românii sunt mai rezistenţi la COVID-19: „Nu relaxaţi strategia de izolare“
Profesorul Joris Delanghe, autorul studiului care arată că est-europenii sunt mai rezistenţi la COVID-19 datorită unei mutaţii genetice, explică într-un interviu pentru „Adevărul” în ce măsură poate descoperirea făcută să stea la baza unei schimbări de strategie a guvernului în privinţa izolării populaţiei.
În concluzie, cercetătorul spune: „Cred că studiul nu trebuie utilizat ca criteriu de autorităţi pentru relaxarea strategiei guvernamentale privind restrângerea contactului social. Strategia autorităţilor ar trebui să ţină seama de multe aspecte: evoluţia infecţiei, disciplina populaţiei, capacitatea sistemului de sănătate, densitatea populaţiei, aspecte economice, ...”.
Citeşte şi
HARTĂ Situaţia răspândirii COVID-19, în România şi la nivel mondial, în timp real
Se încarcă comentariile...
