De ce a respins Tribunalul arestarea lui Mihai Lucan. La dosar erau mai multe pagini de convorbiri cu „persoane cu conexiuni la vârful societăţii româneşti“
0
Tribunalul Bucureşti arată în motivarea deciziei de respingere a cererii de arestare preventivă a medicului Mihai Lucan că „e dovedită intenţia inculpatului de a-şi procura sprijin în obţinerea de date şi informaţii care să-i profite sub orice formă în ancheta penală“, dar o serie de acuzaţii care-i sunt aduse nu se verifică. Concluzia: cererea de arestare preventivă este neîntemeiată.
Tribunalul Bucureşti a motivat, zilele trecute, respingerea cererii DIICOT cu privire la arestarea preventivă a urologului clujean Mihai Lucan, acuzat de delapidarea cu 1 milion de euro a Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj (ICUTR). Medicul, fiul său - Ciprian Lucan - şi un fost manager al Institutului, Dan Fofiu-Sânpetreanu, au fost puşi sub control judiciar pentru 60 de zile. Curtea de Apel Bucureşti va judeca vineri, recursul depus de DIICOT, care insistă ca inculpaţii să fie cercetaţi în arest preventiv.
Motivarea Tribunalului
În motivarea deciziei luate de judecătoarea Monica-Claudiua Cipariu se arată că solicitarea DIICOT de arestare preventivă este neîntemeiată. Judecătoarea a analizat, pentru început, cele trei modalităţi prin care Lucan ar fi delapidat Institutul conform DIICOT.
În ceea ce priveşte acuzaţia de folosire a resurselor financiare, materiale şi umane ale laboratorului de analize din cadrul ICUTR, pentru efectuarea determinărilor anatomo-patologice în beneficiul pacienţilor clinicii aparţinând familiei Lucan, judecătoarea reţine că „aceasta se verifică integral”. Practic, DIICOT susţine că pacienţilor Lukmed li s-au făcut analize pe banii Institutului, deşi aceştia au plătit la clinica privată.
Cine era proprietarul aparatului de crioterapie
În ceea ce priveşte acuzaţia de utilizare în cadrul Lukmed a unui aparat medical performant marca GALIL, aflat în posesia Institutului, cu ajutorul căruia clinica privată a tratat, în perioada 2007-2009, 159 de pacienţi cărora le-au fost percepute sume consistente de bani cuprinse între 3000 şi 6.700 euro/intervenţie, judecătoare a concluzionat că „nu se verifică”. Este vorba despre un aparat medical utilizat în tratarea diferitelor forme de cancer prin crioterapia ţesuturilor afectate.
Primul argument adus de magistrat este că procurorul de caz nu a indicat datele minime (serie, număr, an de fabricaţie, furnizor etc.) necesare individualizării unui astfel de aparat. Apoi, se mai arată că Mihai Lucan a precizat că „aparatul este proprietatea privată a sa, fiind dobândit prin donaţie, în anul 2006 şi l-a pus la dispoziţia ICUTR în scopuri de cercetare, lucrări ştiinţifice şi efectuare de proceduri medicale pentru bolnavii care nu aveau posibilităţi materiale”. Medicul a dus în sprijinul acestei afirmaţii un înscris datat în 2006, redactat în limba engleză, prin care o firmă confirma livrarea către Mihai Lucan a aparatului în mod gratuit fără a pretinde compensaţii ori returnarea echipamentului menţionat.
În ceea ce priveşte consumabilele foarte costisitoare pentru aparat, judecătoarea a reţinut: „se induce ideea că acest aparat era mutat ilegal la clinica privată laolaltă cu consumabilele de care avea nevoie pentru a funcţiona, dar nu se demonstrează cum s-a întâmplat acest lucru”.
Diminuarea cheltuielilor
În ceea ce priveşte cea de-a treia acuzaţie adusă lui Mihai Lucan, diminuarea cuantumului cheltuielilor reale pe care Lukmed le plătea Institutului pentru spitalizarea pacienţilor care se operau la clinica privată, judecătoarea a reţinut că „aceasta se verifică parţial”. Magistratul vorbeşte aici despre „nucleul fierbinte al speţei”: „Cât de corectă/morală/legală era efectuarea intervenţiei chirurgicale principale în clinica privată aparţinând familiei Lucan, dacă aceeaşi intervenţie putea fi efectuată în cadrul Institutului?”.
În legătură cu această dilemă, Lucan a declarat Instanţei că „intra în obligaţia sa de medic a le aduce la cunoştinţă pacienţilor că au posibilitatea de a suporta intervenţia chirurgicală necesară într-o clinică privată, în alte condiţii decât cele oferite de ICUTR, dar - în final - alegerea aparţinea fiecărui pacient, mai ales că era vorba despre o sumă substanţială de achitat atunci când se opta pentru clinica privată (acelaşi inculpat estima la 10% pacienţii care se decideau pentru privat)”.
În opinia Judecătorului de drepturi şi libertăţi, „atâta vreme cât pacientul îşi exprima liber voinţa în sensul că dorea să fie operat la clinica particulară, pe spesele sale, nu poate fi identificat vreun aspect de nelegalitate ori de imoralitate.”
Despre transformarea ICUTR în sanatoriu
În ceea ce priveşte contractele prin care Institutul spitaliza cu un preţ subevaluat pacienţii Lukmed, judecătoarea susţine „chiar dacă apare exagerată susţinerea procurorului de caz cum că, din cauza celor ce preced, ICUTR s-a transformat într-o unitate de tip „sanatoriu”, s-a descalificat treptat prin prisma indicatorilor financiari medicali ai C.J.A.S., fiindu-i alocate sume de bani tot mai mici, este de reţinut un regres al acestui institut - odată ce, în aceeaşi localitate, de mai mulţi ani - funcţionau două entităţi medicale cu pretenţii”.
Judecătoarea mai reţine că „în urma verificărilor efectuate de către organele de control din cadrul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate relativ la modalitatea în care a avut loc evidenţierea în cadrul ICUTR a documentaţiei medicale pentru pacienţi care au beneficiat de servicii medicale în cadrul ICUTR şi intervenţiile chirurgicale în cadrul Lukmed, au rezultat date referitoare la modalitatea defectuoasă de întocmire a documentelor medicale în cadrul, nefiind respectate reglementările în domeniul medical.”
Este dovedită intenţia inculpatului de a-şi procura sprijin în obţinerea de date şi informaţii care să-i profite sub orice formă în ancheta penală în curs, sens în care a contactat mai multe persoane din cercul de cunoscuţi având un statul social, economic, profesional ori politic foarte ridicat, persoane cu conexiuni la vârful societăţii româneşti
Motivarea Tribunalului Bucureşti
Cum a încercat Lucan să blocheze ancheta
Judecătoarea mai arată că „dacă în referat, procurorul de caz a alocat un număr de 8 (opt) pagini pentru a descrie cele trei modalităţi de comitere a infracţiunii de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în acelaşi referat sunt ocupate mai multe pagini cu redarea unor convorbiri telefonice sau comunicări de tip SMS, în ideea de a se proba că inculpatul Mihai Lucan „încearcă să influenţeze un alt participant la comiterea infracţiunii de delapidare sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament”.
Analizând conţinutul acestora, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că „este dovedită intenţia inculpatului de a-şi procura sprijin în obţinerea de date şi informaţii care să-i profite sub orice formă în ancheta penală în curs, sens în care a contactat mai multe persoane din cercul de cunoscuţi având un statul social, economic, profesional ori politic foarte ridicat, persoane cu conexiuni la vârful societăţii româneşti”.
Concluzia judecătoarei de caz este privarea medicului Mihai Lucan „nu este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, iar o măsură preventivă mai blândă (controlul judiciar) ar fi eficientă şi oportună.”
În ce constă controlul judiciar
În cazul fiecărui inculpat, Instanţa a stabilit respectarea următoarelor obligaţii:
1. Să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
2. Să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în faţa căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinţei;
3. Să se prezinte la secţia de poliţie în a cărei rază îşi are domiciliul/reşedinţa (după caz), conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat.
4. Să nu depăşească limita teritorială a ţării, decât cu încuviinţarea prealabilă a organului judiciar care a dispus măsura;
5. Să nu se apropie de ceilalţi inculpaţi (cu excepţia celor care sunt rude/membri de familie), de suspecţi şi de martorii din prezenta cauză (evidenţiaţi în referatul cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive, după caz), şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale;
6. Să comunice periodic informaţii relevante despre mijloacele sale de existenţă;
7. Să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.
Citeşte şi
Cine l-a făcut intangibil pe Dumnezeul Lucan timp de 14 ani
Se încarcă comentariile...
