De ce refugiaţii s-ar integra mai bine în România decât în Germania. Trăsăturile psihologice care ne fac „fraţi”: spiritul de turmă şi credinţa într-un lider-tătuc

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Spiritul de turmă, neîncrederea în străini, credinţa că salvarea va veni de la un lider puternic şi dorinţa de a trăi precum europenii din Vest sunt trăsăturile caracteristice ale refugiaţilor din ţările arabe, care îi apropie foarte mult de cele ale românilor.

Această compatibilitate, care reiese din studiile unui psiholog olandez făcute pe 76 de popoare europene, dar şi arabe, arată că integrarea actualilor imigranţi în România ar fi mai uşoară decât în ţările din Vest, aşa cum susţine psihologul clujean Daniel David.

Specialistul a analizat profilul psihocultural al locuitorilor din ţările arabe (Siria, Afganistan, Irak), zone de unde provin majoritatea refugiaţilor, aşa cum a fost determinat în studiile recente realizate de un celebru psiholog olandez, Geert Hofstede, şi de colaboratorii acestora G.J. Minkov şi Evert vand de Vliert, care au analizat profilul psihologic a 76 de popoare. Trăsăturile psihologice ale locuitorilor din ţările arabe au fost comparate cu cele ale românilor, aşa cum au fost ele enunţate în studiul publicat, în vara aceasta, de Daniel David (foto jos), după zece ani de cercetări. 

image

„După Hofstede şi colaboratorii lui, culturile cu o concetrare mare a puterii (printre care românii şi arabii-nr) acceptă uşor ierarhiile, considerându-le normale, fără ale pune sub semnul întrebării şi fără a cere multe justificări pentru existenţa lor. (...) În general, o concentrare crescută a puterii este asociată cu corupţia şi distribuţia mai inegală a resurselor naţionale”, explică 

Daniel David, psiholog.

Românii şi refugiaţii

Daniel David a indentificat cinci trăsături psihologice ale refugiaţilor din ţările arabe care sunt similare cu cele ale românilor.  „Refugiaţii din ţările arabe au un nivel crescut de heterocomparaţie, adică sunt foarte hotărâţi să fie aşa cum sunt  cei pe care i-au ales voluntar ca etalon”, spune David.


Pe de altă parte, ţările şi culturile vestice au un nivel scăzut de heterocomparaţie, aici predominând autocomparaţia – aceştia se definesc în raport cu ei înşişi şi nu cu alte popoare. Fenomenul s-a produs şi la noi după Revoluţie, când românii au început să viziteze ţările dezvoltate din Vest şi şi-au stabilt ca obiectiv să aibă un nivel de trai asemănător cu al germanilor, francezilor sau englezilor. Această trăsătură este legată la români şi de un nivel crescut de competitivitate - 7,26 (pe o scală de la 1 la 10, 1 – însemnând „competiţia e rea” şi 10 – „competiţia e bună”). Nivelul de competitivitate al românilor este superior unor ţări precum SUA (6,56), Germania (6,27) sau Marea Britanie (5,92), arată Daniel David. „Atenţie însă competivititatea, ca motivaţie, fără cunoştinţe şi disciplină, nu duce la eficienţă”, spune clujeanul. 

image

Salvarea vine de la un lider puternic

O altă trăsătură similară este „nivelul crescut de concentrare a puterii asta însemnând că ordinea se exprimă prin faptul că cei puţini îi conduc pe cei mulţi. Soluţia va fi căutată nu în instituţii (exemplu- comisii/consilii), ci în persoane-lider cum ar fi Angela Merkel”, spune David. Conform studiilor făcute de Hofstede, tările/culturile nordice, Canada şi SUA au o concetrare scăzută a puterii, în timp ce ţările/culturile latine, cele africane şi cele din lumea arabă au în general un nivel mare de concetrare a puternii.

„După Hofstede şi colaboratorii lui, culturile cu o concetrare mare a puterii acceptă uşor ierarhiile, considerându-le normale, fără ale pune sub semnul întrebării şi fără a cere multe justificări pentru existenţa lor. Ţările/culturile cu o distribuire mare a puterii acceptă ierarhiile mai mult ca forme de organizare socială convenabilă, care trebuie să se bazeze însă pe consultare permanentă şi democraţie. În general, o concentrare crescută a puterii este asociată cu corupţia şi distribuţia mai inegală a resurselor naţionale”, spune David. 

„O trăsătură similară a românilor şi arabilor este nivelul crescut de colectivism. Asta înseamnă că indivizii se văd parte a unui grup şi individul trebuie tratat împreună cu grupul său. Soluţia pe care o acceptă cel mai uşor este pentru grup, nu individuală”, spune Daniel David, psiholog. 

Spirit de turmă

O altă trăsătură similară este nivelul crescut de colectivism, de spirit gregar sau „spirit de turmă” cum îl numea psihologul Constantin Rădulescu-Motru. „Asta înseamnă că indivizii se văd parte a unui grup şi individul trebuie tratat împreună cu grupul său. Soluţia pe care o acceptă cel mai uşor este pentru grup, nu individuală”, explică David. Între ţările Uniunii Europene, pe lângă România, doar Portugalia, Grecia şi Bulgaria mai au profil colectivist.

„Dacă autonomii au mai multă încredere în valori cum ar fi asertivitatea, exprimarea liberă, autonomia, libertatea, spiritul critic, colectiviştii sunt mai nesiguri, ei aleg să exprime interesele unor grupuri, încearcă să nu iasă din front. Un colectivist se defineşte prin grupul de apartenenţă şi nu prin el însuşi”, a precizat psihologul. Studiile au demonstrat că societăţile colectiviste au un nivel mai scăzut de satisfacţie a vieţii, un nivel economic mai slab şi sunt mai puţin democratice.

„Românii au o cultură colectivistă, fără a fi însă un colectivism extrem/puternic. Valori ca tradiţia şi conformismul, care caracterizează şi o cultură colectivistă, vin la români din nevoia istorică de securitate. Aşadar, este foarte posibil ca şi colectivismul să aibă această sursă, care ar putea fi explicată istoric (insecuritatea constantă a românilor de-a lungul istoriei, ei au fost aflaţi adesea sub dominaţia altor ţări şi la periferia imperiilor, locul unde adesea aveau loc confruntările între imperii). Probabil că acest colectivism a fost întărit şi de perioada comunistă”, a mai spus psihologul. 


Nivelul ridicat de evitare a incertitudinii este o altă caracteristică similară a celor două profiluri psihologice. „Asta înseamnă o toleranţă foarte scăzută faţă de neclarităţile viitorului, faţă de incertitudinile care îi blochează atingerea obiectivelor”, explică David. Aceast dezechilibru a fost explicat la români de cercetătorul clujean astfel:

„Lipsa de cooperare nu ne permite să ne folosim potenţialul intelectual şi creativ, ceea ce generează performanţe sub nivelul său. Acest lucru duce atât la exagerarea pozitivului – orice realizare este amplificată, pe un fond de emoţionalitate crescută, cât şi la exagerarea negativului – din frustrarea faptului că nu reuşim să ne deblocăm potenţialul, pe un fond de competitivitate nedublată de disciplină/autodisciplină”. 

image
„Ca speculaţie, spun că s-ar putea ca masculinitatea să fie mai bine reprezentată în populaţia de imigranţi decât în ţările/culturile de origine, deoarece masculinitatea este asociată adesea cu asumarea riscului, astfel încât este posibil ca indivizii care şi-au asumat riscul emigrării să fie dintre cei cu masculinitate mai ridicată”, mai explică Daniel David. 

Masculinitate sau feminitate

O caracteristică a refugiaţilor este „echilibrul între masculinitate (ex. asertivitate/succes) şi feminitate (ex. consens), cu o uşoară tendinţă spre masculinitate”.  O cultură masculină promovează asertivitatea, eroismul, realizarea socială, succesul şi recompensa materială. Pe de altă parte, o cultură feminină este consensuală, adică bazată pe cooperare, modestie, calitatea vieţii şi grija faţă de cei slabi. „În modelul elaborat de Hofstede şi colaboratorii săi (2010), România are un scor de 42  (între 0 – feminitate – şi 100 – masculinitate), ceea ce o poziţionează ca o ţară/cultură caracterizată de feminitate, fără ca aceasta să fie însă accentuată”, arată psihologul.

În ceea ce priveşte masculinitatea/feminitatea, asemănarea dintre români şi locuitorii din ţările arabe, este doar parţială susţine David: „Nivelul de masculinitate culturală există (la refugiaţi-nr), dar, fiind balansat de un nivel destul de ridicat de feminitate culturală, reacţia la frustrare este rareori una violentă, populaţia de acest tip reacţionând mai ales prin asumarea şi exprimarea rolului de victimă în care a fost pusă. Ca speculaţie, spun că s-ar putea ca masculinitatea să fie mai bine reprezentată în populaţia de imigranţi decât în ţările/culturile de origine, deoarece masculinitatea este asociată adesea cu asumarea riscului, astfel încât este posibil ca indivizii care şi-au asumat riscul emigrării să fie dintre cei cu masculinitate mai ridicată.”

image

Cum vor fi integraţi refugiaţii în Germania?

Gestionarea problemei refugiaţilor care au asaltat Europa trebuie făcută folosind informaţiile furnizate de  psihologia interculturală, este de părere Daniel David. „Integrarea depinde de cât de compatibile sunt profilurile psihologice ale emigranţilor şi ale populaţiei din ţările unde vor să se stabilească. Insatisfacţia şi frustrarea sunt cu atât mai mari cu cât este mai mare discrepanţa între ceea ce se aşteaptă imigranţii, în baza profilului lor psihocultural, şi ceea ce li se oferă, în baza profilului psihocultural al ţărilor în care emigrează”, spune cercetătorul clujean.

Cu alte cuvinte, Daniel David crede că integrarea emigranţilor din ţările arabe în ţări precum Germania sau Franţa se va face mai dificil din cauza diferenţelor psihologice majore. „Observăm că în ţările din Vest emigranţii de origine arabă s-au concetrat în anumite cartiere unde şi-au format comunităţi puternice, fiind într-o oarecare măsură, izolaţi de societăţile în care trăiesc”, explică David. 

 „Profilul psihologic al refugiaţilor este foarte asemănător cu profilul nostru, fapt care face ca integrarea acestora să nu fie o problemă în România. Cred că integrarea s-ar face mai uşor în România faţă de ţările din Vestul Europei precum Franţa, Germania, Anglia, cu condiţia să trecem peste neîncrederea faţă de străini”, mai spune specialistul clujean. 
image

România poate intregra mai uşor emigranţii

Când sunt întrebaţi dacă ar avea o problemă ca refugiaţii să se mute chiar în oraşul lor, doar 5 din 10 români sunt de acord ca aceştia să vină în România, iar 44% dintre respondenţi spun un „nu” categoric, conform unui studiu IRES realizat la începutul lunii septembrie. Daniel David crede că această percepţie faţă de refugiaţi nu este motivată de situaţia economică a României sau de diferenţele culturale şi religioase.

„Nu cred că această reticenţă este o situaţie punctuală şi se referă doar la aceşti refugiaţi. Este vorba despre o caracteristică psiho-culturală a noastră de a avea o neîcredere crescută faţă străini. În studiile  realizate atât în 1998, cât şi în 2012 şi 2015 nivelul de neîncredere al românilor faţă de străini este foarte mare”, explică psihologul. El precizează că nivelul de neîncredere faţă de străini nu poate fi calculat ca o valoare absolută, ci în comparaţie cu alte popoare. „Nivelul de neîncredere faţă de străini al românilor este mare dacă îl raportăm la locuitorii Europei de Vest care sunt mai deschişi, mai încrezător faţă de străini decât noi”, a mai spus David.

Cu toate că atât românii, cât şi refugiaţii, având un profil psihologic colectivist, sunt reticenţi faţă de străini, David crede că o integrare a acestora în România ar fi mai facilă decât în ţările din Vest. De ce? „Profilul psihologic al refugiaţilor este foarte asemănător cu profilul nostru, fapt care face ca integrarea acestora să nu fie o problemă în România. Cred că integrarea s-ar face mai uşor în România faţă de ţările din Vestul Europei precum Franţa, Germania, Anglia, cu condiţia să trecem peste neîncrederea faţă de străini”, spune specialistul.

El crede că neîncrederea românilor faţă de străini poate fi eliminată „dacă se ia o decizie la nivel politic şi se hotărăşte că trebuie să integrăm un anumit număr de emigranţi, acest lucru se va întâmpla. Odată puşi acolo, ei se vor integra pentru că profilul lor psihologic este foarte apropiat de al nostru”. Un argument în acest sens este faptul că în România nu există cartiere locuite majoritar de arabi la fel ca în Franţa sau Germania. „Putem observa că în România arabii s-au integrat mai bine, nu avem astfel de cartiere dedicate lor. E adevărat, pe de altă parte, că nu sunt aşa de numeroşi precum în ţările din Vest”, a susţinut David. 

„UE trebuie să seteze imediat clar/explicit cadrul realist în care aceşti imigranţi îşi pot fixa propriile obiectivele. Pot aspira doar la statutul de azilant? Dar la cel de cetăţean? Ce se întâmplă cu ei după încheierea războiului (sau dacă asta are vreo consecinţă asupra statutului lor în UE)?”, susţine psihologul din Cluj. 

Cum ar trebuie să gestioneze UE criza refugiaţilor

Daniel David susţine că UE trebuie să-şi adapteze atitudinea faţă de refugiaţi în funcţie de profilul psihologic al acestora. „UE trebuie să seteze imediat clar/explicit cadrul realist în care aceşti imigranţi îşi pot fixa propriile obiectivele. Pot aspira doar la statutul de azilant? Dar la cel de cetăţean? Ce se întâmplă cu ei după încheierea războiului (sau dacă asta are vreo consecinţă asupra statutului lor în UE)?”, spune psihologul. Autorităţile europene trebuie „să stabilească imediat clar/explicit şi rapid regulile după care vor fi trataţi refugaţii, ştiind cât de ridicată este evitarea incertitudinii la o astfel de populaţie”.

De asemenea, „rezolvarea problemei trebuie să fie pentru grup, nu pentru individ. Europa occidentală are ca nucleu individul autonom. Această paradigmă nu se aplică acestei populaţii şi politicile UE faţă de acest tip de imigranţi trebuie să considere profilul lor colectivist”, mai spune psihologul.În final, el precizează că pentru a fi receptat cu încredere, mesajul de răspuns al UE trebuie transmis şi de persoane-lideri, cum ar fi Angela Merkel, nu doar de instituţii.

Cine este psihologul Geert Hofstede 

Geert Hofstede (87 de ani) este un psiholog olandez, fost angajat IBM  şi profesor emerit de Antropologie Organizaţională şi Management Internaţional la Universitatea din Maastricht. El este cunoscut pentru cercetările sale de pionierat privind psihologia interculturală. Lucrarea sa cea mai importantă a fost dezvoltarea teoriei dimensiunilor culturale. Cele cinci dimensiuni sunt puterea, individualismul , evitarea incertitudinii, masculinitatea şi orientarea pe termen lung. În cartea semnată alături de G.J. Minkov  (Cultures and organizations: Software of the mind -2010 – Culturi şi organizaţii: Softul minţii), el analizează trăsăturile psihoculturale ale populaţiei din 76 de ţări. 

Cine este psihologul Daniel David

Daniel David (n. 23 noiembrie 1972, Satu Mare) este profesor universitar şi directorul fondator al Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj, preşedintele International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health, al Colegiului Psihologilor din România, filiala Cluj (2004-2012) şi al Asociaţiei de Psihoterapii Cognitive şi Comportamentale din România (2000-2011). În prezent (2009-) este profesor asociat (adjunct professor) şi la prestigioasa instituţie medicală Icahn School of  Medicine at Mount Sinai, New York, SUA şi directorul programului de cercetare al Albert Ellis Institute, New York, SUA.

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite