Cum se contrazic experţii în privinţa Covid-19. „Tratamentul-minune“ ar face mai mult rău decât bine în unele cazuri

Specialiştii nu s-au pus încă de acord în privinţa unor tratamente eficiente contra Covid-19. FOTO gov.ro

Noul coronavirus i-a luat prin surprindere pe specialişti, astfel că importanţi virusologi, epidemiologi şi experţi în sănătate publică au ajuns să se contrazică în tot ceea ce ţine de pandemia Covid-19. La şase luni de la primele cazuri înregistrate oficial în China, experţii au încă mai multe întrebări decât certitudini în privinţa SARS-CoV-2.

Oficial, primele cazuri de Covid-19 au fost înregistrate anul trecut, pe 12 decembrie, în oraşul chinezesc Wuhan. S-a vorbit de un grup de persoane internate cu pneumonie de cauză necunoscută, iar ulterior cazurile au fost legate de una dintre marile pieţe din zonă. Şase luni mai târziu, experţii nu au reuşit să lămurească pe deplin nici măcar sursa noului coronavirus, iar despre un vaccin sau măcar de un tratament eficient nici nu poate fi vorba.

În ce priveşte originile SARS-CoV-2, savanţi de prim rang şi-au exprimat convingerea că virusul ar fi fabricat în laborator. Este şi cazul francezului Luc Montagnier, laureat al  Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în 2008, împreună cu Françoise Barré-Sinoussi, pentru descoperirea virusului imunodeficienţei umane. Într-un interviu publicat pe site-ul pourquoidocteur.fr, el a afirmat că foarte probabil, acest virus ar fi fost realizat în laboratorul din Wuhan, oraşul în care au fost înregistrate primele cazuri de COVID-19. Afirmaţiile sale au fost contrazise de alţi specialişti, inclusiv din Franţa.

Anterior, prestigioasa revistă franceză Nature publica, în luna martie, rezultatele unui studiu semnat de cinci oameni de ştiinţă din SUA, Marea Britanie şi Australia, care au susţinut că este vorba de un virus natural, fără a fi produs într-un laborator. Printre oamenii de ştiinţă care sunt de aceeaşi părere se mai numără Emma Hodcroft, epidemiolog molecular la Universitatea din Basel, şi Shan-Lu Liu de la Ohio State University.

Chiar şi aşa, noul coronavirus a fost intens politizat, iar SUA şi China şi-au adus reciproc acuzaţii grele. Asta în timp ce specialiştii Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii au afirmat, la rândul lor, că virusul nu a fost „fabricat” în laborator.

Când a apărut de fapt SARS-CoV-2?

Dacă apariţia şi mai ales sursa SARS-CoV-2 au dat naştere unor controverse aparte în lumea academică, dar şi pe plan politic, nici rezultatele  cercetărilor ulterioare nu au fost scutite de discuţii contradictorii.

O nouă ipoteză a prins contur după ce mai mulţi experţi au venit cu date care ar putea susţine ideea că SARS-CoV-2 a apărut în Europa poate chiar înainte de primele cazuri înregistrate în China. Astfel de informaţii au apărut din ţări ca Franţa şi Italia.

Recent, doctorul Yves Cohen, şeful departamentelor ATI de la spitalele Avicenne şi Jean Verdier din suburbiile nordice ale Parisului, a declarat pentru BFM TV că oamenii de ştiinţă au retestat probe de la 24 de pacienţi trataţi în decembrie şi ianuarie care au ieşit negative la gripă.

„Din cei 24, am avut unul care a fost pozitiv pentru Covid-19 din 27 decembrie”, a declarat el pentru canalul de ştiri.  Informaţiile sale contrazic datele oficiale conform cărora primele cazuri de Covid-19 au fost înregistrate în Franţa pe 24 ianuarie, relatează The Guardian. De asemenea, ziarele italiene au scris despre „o misterioasă pneumonie” care a făcut victime încă de acum mai bine de un an în spitalele din Peninsulă şi care nu au putut fi explicate nici atunci. 

Controverse şi în privinţa modului de transmitere a bolii

În ce priveşte răspândirea bolii, cei mai mulţi oameni de ştiinţă au căzut de acord că transmiterea este preponderent pe cale aeriană. Oficial, bolnavii pot infecta alte persoane prin picături de lichid eliminate prin tuse, strănut, dar şi în timp ce vorbesc. Totodată, unii cercetători au susţinut că virusul poate fi contractat şi prin simplul fapt că cineva poate să atingă un obiect atins anterior de un bolnav. Evident, şi aici au apărut primele controverse. Profesorul Hendrik Streeck, directorul Institutului de Virusologie de la Spitalul Universitar din Bonn şi o somitate în Europa, spune că noul coronavirus nu se transmite atât de uşor precum se crede.

Streeck spune că virusul nu a putut fi găsit pe clanţele uşilor sau pe blana animalelor de companie.

„Nu există niciun risc semnificativ de a contracta boala atunci când mergeţi la cumpărături. Focarele grave au apărut după ce oamenii au stat împreună o perioadă mai lungă de timp, de exemplu, petrecerile après-ski de la Ischgl, Austria”, a declarat Hendrik Streeck, potrivit RTL.

Profesorul spune că nu a găsit virusuri „vii” pe suprafeţe: „Când am luat probe de pe mânerele de la uşă, telefoane sau toalete, nu a fost posibil să cultivăm virusul în laborator”, a afirmat germanul.

Asta în timp ce au existat specialişti care au mers până acolo încât au recomandat spălarea verdeţurilor şi a fructelor luate din piaţă cu detergent.

Faptul că înfecţia COVID-19 este una „cu picături”, care nu poate fi transmisă prin aer, a fost subliniat anterior de virologul Christian Drosten. Acesta a spus într-un interviu că noul coronavirus este extrem de sensibil la uscare, aşa că singurul mod de a-l contracta este prin „inhalarea picăturilor”.

Ping-pong cu „tratamentul minune“

Printre medicamentele folosite în prezent la tratamentul Covid-19 se numără şi antiviralul Remdesivir, promovat intens de Anthony Fauci, imunologul care conduce Institutul Naţional de Alergii şi Boli Infecţioase din SUA.

Remdesivir este un medicament antiviral care vizează mecanisme de replicare a virusurilor pentru a le opri reproducerea. Intersesant este că acest antiviral a fost dezvoltat pentru a trata Ebola, un alt virus, dar nu şi-a dovedit eficienţa şi nu a fost aprobat.

În schimb, a fost aprobat recent în SUA pentru tratamentul Covid-19. Rezultatele preliminare, publicate acum o săptămână, într-un studiu realizat de Institutul Naţional pentru Alergie şi Boli Infecţioase din SUA par să demonstreze că pacienţii care au primit medicamentul s-au recuperat cu mult mai repede, în 11 zile, comparativ cu 15 zile pentru cei care nu l-au luat. De asemenea, se susţine că rata de deces ar fi mai mică, 8%, comparativ cu 11%, dar aceasta nu este semnificativă statistic.

Numai că, numeroase publicaţii au semnalat că în realitate Remdisevir nu ar fi nici pe departe atât de eficient. Mai mult, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a postat pe pagina sa oficială de internet, pentru ca apoi să retragă imediat, rezultatele unui studiu care ar demonstra ineficienţa medicamentului. Potrivit Financial Times, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a încercat să se scuze, iar reprezentanţii săi au afirmat că studiul a fost publicat din greşeală, înainte ca şi cercetătorii implicaţi în el să-şi fi dat acordul. Totodată, reprezentanţii companiei producătoare, Gilead Sciences, au declarat că eşantionul pe care s-a realizat studiul este prea mic pentru a fi reprezentativ.

„Medicamentul se pare că a avut efecte secundare semnificative, înrăutăţind starea unor pacienţi, astfel că medicii au trebuit să întrerupă tratamentul pentru 18 dintre ei”,  se arată în articolul publicat de Financial Times.

Acest lucru nu a oprit Administraţia pentru Alimente şi Medicamente din SUA să autorizeze, începând de săptămâna trecută, în procedură de urgenţă, utilizarea Remdesivir pentru tratarea pacienţilor infectaţi cu SARS-CoV-2. Următoarea ţară care a autorizat Remdesivirul este Japonia, iar numeroase alte state, inclusiv România, urmează să o facă. De altfel, Remdesivir se află printre schemele de tratament utilizate în mai multe spitale din România.