Cum vede un profesor român de ştiinţe politice la o universitate americană criza din SUA şi bătălia pentru Casa Albă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Foto EPA EFE
Foto EPA EFE

America stă pe un butoi cu pulbere după moartea lui George Floyd, iar nemulţumirile acumulate în această perioadă ar putea cântări enorm peste doar câteva luni, când americanii îşi vor alege noul preşedinte.

Pandemia Covid-19, protestele incendiare şi criza economică din ultimele două-trei luni sunt principalele provocări cărora va trebui să le facă faţă SUA pe parcursul unui an care se va încheia cu marea bătălie pentru Casa Albă. „Adevărul” a discutat cu Andreea Maierean, profesor de ştiinţe politice la Wilkes University, în Pensylvania, despre situaţia de peste Ocean şi despre felul în care tulburările din ultima vreme ar putea influenţa alegerile.

Andreea Maierean a explicat şi care sunt cauzele profunde din spatele protestelor ce au pus pe jar America, cât de şifonat ar putea să iasă Donald Trump din această situaţie şi în ce măsură poate fi influenţată România de rezultatele scrutinului din noiembrie, din Statele Unite.  

Adevărul: Situaţia din Statele Unite continuă să fie complicată, iar revolta populară şi violenţele din străzi ţin capul de afiş în buletinele ştirilor aproape pretutindeni. Există şi o altă cauză a lor în afara morţii lui Floyd sau totul s-ar rezuma la acest aspect?

Andreea Maierean: Tensiunile rasiale din Statele Unite au o istorie lungă şi dură. Crima din Minneapolis nu este un incident izolat, ci face parte dintr-un şir de evenimente tensionate. Vă voi da doar câteva exemple şi pentru a înţelege cât de adânci sunt rădăcinile conflictului este important să ne întoarcem departe în timp. 

Vara roşie a fost o perioada de câteva luni din 1919 când ţara a fost marcată de revolte rasiale declanşate pe fondul unui şomaj ridicat. Grupuri ce credeau în supremaţia albilor s-au arătat revoltatate că persoanele de culoare concurau cu ei în mod egal pentru puţinele locuri de muncă. Au avut loc atunci peste 30 de confruntări violente în timpul cărora sute de afroamericanii au căzut victime.

În 1921, în masacrul din Tulsa, Oklahoma, un grup de albi a atacat o comunitate de negri înstăriţi dintr-un cartier cunoscut ca „Black Wall Street””. O întreagă comunitate a fost distrusă în doar câteva zile: 1.000 de clădiri au ars şi peste 300 de oameni nevinovaţi au fost ucişi.

În 1965, pe fondul segregatiei rasiale, a izbucnit o revoltă de o săptămână în cartierul Watts din Los Angeles după ce poliţia a fost violentă cu o femeie însărcinată, de culoare. Revenind mai aproape de prezent, au avut loc în ultimii ani proteste legate de uciderea abuzivă de către poliţie a unor afroamericani ca Breonna Taylor, Philando Castile sau Eric Garner.

În Statele Unite există şi o tradiţie a mişcărilor populaţiei de culoare încă dinainte de Martin Luther King. Pentru ce se ieşea în stradă pe atunci?

Doctrina „separaţi, dar egali” ce acoperea nedreptatea printr-o aparenţă de egalitate a marcat prima jumătate a secolului XX şi a adâncit diferenţele între cele două grupuri. În acea vreme, albii şi negrii nu puteau călători în acelaşi vagon de tren sau sta în aceeaşi sală de aşteptare, iar fântânile şi toaletele publice erau şi ele separate. Se foloseau chiar şi Biblii diferite pentru jurămintele în justiţie ale martorilor de culoare. Aceste nedreptăţi strigătoare la cer au dus până la urmă la formarea unei importante mişcare de rezistenţă.

Imagine indisponibilă

Andreea Maierean predă de cinci ani la Wilkes University, în Pensylvania. FOTO: Arhivă personală

Protestele au fost atunci orientate spre dreptul la vot, spre desegregarea rasială şi spre alte drepturi civice elementare pentru cetăţenii afroamericani. Au culminat cu discursul lui Martin Luther King Jr din August 28, 1963 în care acesta spunea că visează la o ţară în care oamenii să fie judecaţi după ideile şi caracterul lor, nu după culoarea pielii. Ne întoarcem acum la această idee simplă şi esenţială şi putem spune că protestele din aceste zile se înscriu în aceeaşi notă pentru că visul lui King este departe de a se fi realizat.

Doar că, de această dată, mulţi dintre cei care susţin că această revoltă nu ar avea niciun rost au vorbit despre trecutul lui George Floyd, arătând că acesta este departe de a fi un erou, aşa cum era King. Să fie, totuşi, şi alte motive dincolo de moartea unui singur om, când  de-a lungul istoriei au murit milioane de oameni fără ca cineva să iasă în stradă pentru ei?

Este important să înţelegem corect că moartea lui George Floyd a fost picătura care a umplut paharul. O putem compara cu moartea vânzătorului de fructe din Tunisia care a fost scânteia Primăverii Arabe. Cei ce sunt preocupaţi acum să îl defăimeze pe George Floyd, pierd din vedere esenţialul. Nu susţine nimeni că victima a fost un om fără păcate, dar nu despre asta este vorba. Într-un stat în care domneşte legea, George Floyd trebuia adus la judecată dacă greşise, nu omorât butal prin asfixiere. Fireşte că putem deturna în fel şi chip mesajul nedreptăţii acuzând victima, dar numai cine nu vrea nu vede unde este de fapt problema.

Va amintesc de poemul Emmei Lazarus gravat pe Statuii Libertăţii: „Veniţi aici voi cei sărmani şi oropsiţi, voi cei ce va doriţi să respiraţi liberi!” Ce contrast apăsător cu ultimele cuvinte ale lui Floyd: „Nu pot să respir!”

„America e sfâşiată ideologic“

Aţi comparat ceea ce se întâmplă în SUA cu Primăvara arabă. Credeţi că ceea ce se întâmplă în prezent peste Ocean ar putea să schimbe la fel de mult America precum a fost schimbată lumea arabă acum câţiva ani?

Îmi este foarte greu să cred într-o schimbare de profunzime. America este sfâşiată ideologic şi cele două tabere intră tot mai greu în dialog. Pentru o schimbare reală şi de durată ar fi nevoie din ambele părţi de empatie, de deschidere spre compromis şi moderaţie. Realitatea este însă că niciuna din cele două tabere nu încearcă să se pună în locul celeilalte, negocierele şi dialogurile devin tot mai dificile, iar poziţionare pragmatică spre centru a celor două mari partide este de domeniul trecutului.

SUA - TRUMP

Forţele de ordine au fost nevoite să facă faţă unei formidabile presiuni din partea străzii, inclusiv la Casa Albă

Violenţele sunt şi ele un indicator al stării de tensiune ridicată. Foarte multe proteste au rămas paşnice, dar din păcate au fost şi destule cazuri în care s-a ajuns la vandalism şi violenţă. Personal, iau în considerare şi ipoteza unor agitatori inflitraţi printre protestatari, dar probabil că principala explicaţie este starea de frustrare şi încordare fără precedent. Din păcate, această escaladare a deturnat atenţia media de la mesajul central al mişcării şi va dăuna mult cauzei.

În spatele agitatorilor s-ar putea afla şi serviciile secrete din Rusia sau China?

S-a vorbit mult şi aici, în SUA, despre asta, dar până acum nu am văzut dovezi concrete care să susţină această ipoteză.

Vorbim despre nemulţumiri şi despre schimbare, dar oare se poate spera într-o soluţionare paşnică? Şi dacă da, care ar fi până la urmă soluţiile?

Am văzut că multă lume nu înţelege cerinţele celor ce protestează paşnic. Le recomand o listă cu soluţii a unei organizaţii non-guvernamentale numită Campaign Zero. Pentru amatorii de cifre, organizaţia pune la dispoziţie şi o bază de date privind violenţa poliţiei americane. Multe din soluţiile propuse de ei au fost deja implementate cu succes în ţări europene.

Ei propun de exemplu ca poliţia să nu se mai concentreze pe crime minore şi să nu mai percheziţioneze persoane doar pentru că arată „suspect”. În anul 2014 de exemplu, poliţia Americană a ucis 287 de persoane pentru că dormeau în parcuri, arătau „suspect” sau aveau o criză specifică unei boli psihice. Aceste activităţi sunt simptome ale unor probleme grave ca lipsa unui cămin, dependenţa de droguri sau o boală psihică, iar persoanele în cauză ar trebui mai degrabă ajutate de cadre medicalele sau de asistenţii sociali. 

Aceeaşi organizaţie propune standarde mai stricte pentru folosirea metodelor ce se pot dovedi letale, purtarea de către poliţişti a unei camera video care să le înregistreze raidurile, cursuri antidiscriminare pentru poliţişti şi investigaţii independente în locul celor interne. O altă practică contestată este cea prin care li se cere poliţiştilor să aducă profit prin instituirea unor cote pentru amenzi şi arestări.

Cât de afectat e Donald Trump

În ce măsură este afectat Trump de ceea ce se întâmplă în ţară? Cât de mult s-a şubrezit poziţia sa în ultima perioadă, ţinând cont de criza care începe să-şi arate colţii şi în SUA?

Un indicator bun pentru măsurarea popularităţii preşedintelui este procentul de alegători care îi aprobă deciziile. În engleză indicatorul se numeşte „approval rating”. În acest moment, pe Donald Trump îl aprobă 41.6% din populaţie. Prin comparaţie, în acelaşi moment al mandatului, toţi ceilalţi preşedinţi recenţi care au câştigat al doilea mandat stăteau mai bine: Ronald Reagan era la 53.7%, Bill Clinton la 53.3%, George Bush fiul la 45% şi Barack Obama 47.5%

Cum arată acum ultimele sondaje electorale în SUA şi câtă acurateţe au ele?

Instituţiile care pregătesc sondajele electorale în SUA au suferit o mare lovitură de imagine după ce au prezis greşit deznodământul ultimelor alegeri prezidenţiale. Din această cauză este indicată prudenţa în interpretarea rezultatelor. Vă recomand un site în care sunt prezentate săptămânal cifrele comparate ale sondajelor credibile: fivethirtyeight.com. Conform acestei surse, în acest moment, două sondaje mari îl dau la egalitate pe Biden şi Trump, iar altele trei îl dau favorit pe Biden la o diferenţă ce variază între 7 şi 10%.

Donald Trump sustinand un discursa alaturi de Mark Esper si Mark Milley FOTO EPA-EFE

Donald Trump e convins că va câştiga al doilea mandat în fruntea celei mai puternice naţiuni

De unde ar putea în acest moment – sau mai bine spus la toamnă – să mai ia şi alte voturi Trump? Dar contracandidatul său?

Trump are un nucleu dur de susţinători care îi vor fi alături necondiţionat. În timpul alegerilor din 2016, el a declarat că „ar putea împuşca pe cineva in mijlocul bulevardului Fifth Avenue" şi tot nu ar pierde niciun vot. A avut dreptate. Pe lângă nucleul dur, va trebui totuşi să convingă şi un număr mare de indecişi şi independenţi. La celălalt pol, Joe Biden are susţinerea democraţilor moderaţi, dar va trebui să convingă şi ramură progresistă a partidului care l-ar fi dorit candidat pe Bernie Sanders.

Unde s-ar putea decide bătălia pentru Casa Albă

Unde credeţi că ar urma să se decidă bătălia dintre cei doi?

Geografic, bătălia se va da în statele indecise, statele în care balanţa a fost înclinată în ultimii ani când spre democraţi, când spre republicani. O listă scurtă cu aceste state ar include Florida, Iowa, Michigan, Minnesota, North Carolina, Ohio, Pennsylvania, Virginia, and Wisconsin.

Marea bătălie se va da, cred eu, pentru prezenţa la vot. Electoratul lui Trump se va prezenta cu siguranţă în număr mare, dar în general Trump va fi avantajat de o prezenţă scăzută la vot. Pe de altă parte, dacă alegătorii negri şi cei de origine hispanică vor ieşi în număr mare, şansele lui Trump scad.

Contează mult în ecuaţie şi cum se va desfăşura procesul de vot în noiembrie, mai ales dacă sfârşitul toamnei se va suprapune cu un al doilea val al pandemiei. Vor reuşi toţi alegătorii să îşi exercite dreptul la vot? Ce se va întâmpla cu cei care vor solicita să voteze prin corespondenţă? Lupta din tranşee a început deja. În statul Tennessee, de exemplu, s-a decis că teama de a contracta virusul la secţia de vot nu este un motiv întemeiat pentru a solicita opţiunea votului prin poştă.

Cum ar putea fi influenţată Europa, în general, şi România, în particular, de tot ceea ce se întâmplă în America şi de victoria unuia sau a altuia dintre cei doi candidaţi la Casa Albă?

O stare prelungită de instabilitate şi intrarea Americii în recesiune vor aduce consecinţe negative pentru toate ţările Uniunii Europene. Statele Unite şi Uniunea Europeană au încă o solidă relaţie bilaterală bazată pe comerţ şi investiţii. Totalul investiţiilor americane în Europa este de trei ori mai mare decât cel în Asia. În plus, investiţiile europene în America sunt de opt ori mai mari decât ceea ce UE investeşte cumulat în India şi China.

În ceea ce priveşte rezultatul alegerilor, va fi interesant de urmărit subiectul care ne interesează cel mai mult: ridicarea vizelor. În luna noiembrie a anului trecut, Polonia a obţinut acest succes diplomatic, în timp ce România a rămas din nou sub linie. Până acum, nu au fost înregistrate progrese reale în acest demers nici în administraţiile republicane, nici în cele democrate.

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite