Cum ar trebui să procedăm când ne iese în cale un şarpe. Explicaţia specialistului: „Luat prin surprindere, omul se panichează. Şi şarpele, la fel“
0
Şerpii le stârnesc în general oamenilor stări puternice de scârbă şi frică. Sunt asociaţi invariabil cu un pericol, iar prima reacţie a românilor este să îi ucidă. Specialiştii clujeni avertizează că este o atitudine total greşită, destestatele reptile având un rol esenţial în ecosistem. Mii de şerpi îşi găsesc sfârşitul brutal, deşi în România nu sunt prea multe specii periculoase. Câteva reguli simple ne pot feri de experienţe neplăcute.
”Când omul se întâlneşte cu şarpele, acesta din urmă are, de cele mai multe ori, de pierdut”, explică Gianluca D`Amico, cercetător la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca.
În România trăiesc multe specii de reptile, iar în ultimii ani s-au mai descoperit sau redescoperit încă trei. E vorba de o specie de boa pitic, considerat dispărut, care a reapărut în zona de sud a ţării şi de vipera de fâneaţă, o subspecie unică descoperită nu departe de Cluj. La acestea se mai adaugă şi specia numită vipera lui Nikolsky, în Moldova.
”Vipera de fâneaţă este mult mai mică decât celelalte vipere şi are un venin mai slab. În caz de muşcătură, nu reprezintă un adevărat un pericol, în afară de o posibilă reacţie anafilactică. Dintre viperele europene, puţine sunt cu adevărat periculoase pentru om. Din cauza aceasta, de exemplu, în restul Europei se ajunge foarte rar la administrarea serului antiviperin, numai în cazul în care e vorba de copii sau persoane în vârstă. Serul prezintă un risc mai puternic decât veninul în sine”, atrage atenţia specialistul.
Majoritatea speciilor prezinte în ţara nostră sunt fără venin, ceea ce în limbajul de specialitate se cheamă specii constrictoare.
”Din păcate, oamenii nu fac diferenţa. Colegul meu, cercetătorul Andrei Mihalca a prins cam 2.500 de şerpi pentru studiul de doctorat şi abia dacă a fost muşcat de vreo 3-4 ori. Prima reacţie a şarpelui este să încerce să fugă. Dacă e încolţit şi nu poate scăpa, atunci, într-adevăr, poate muşca. Problema este când călcăm un şarpe sau când punem mâna pe el, atunci poate avea reacţia de a muşca”, atrage atenţia specialistul.
Şerpii devin mai agresivi şi în perioadele de împerechere.
”Sunt momente în care îşi pierd obiceiurile specifice, acelea de a fi mai retraşi şi de a fugi când se apropie omul. Atunci când îşi caută parteneri, au tendinţa de a se expune unor pericole. Atunci pot fi observaţi şerpi în plin ritual de împerechere pe drumurile de la ţară, complet nepăsători la apropierea altor animale sau a omului”, descrie D`Amico.
Câinii care amuşină prin tufişuri se întâmplă uneori să dea de şerpi şi să fie chiar muşcaţi.
”De obicei dau peste şerpi inofensivi, dar s-a mai întâmplat, şi la noi, şi în alte ţări, să fie muşcaţi de vipere. Fiind un organism mult mai mic, riscurile sunt sporite. Măsurile care se iau în aceste cazuri sunt similare celor în care sunt muşcaţi oamenii, e o urgenţă medicală care se rezolvă la cabinetul de specialitate”, recomandă acesta.
La oraş, românii ”convieţuiesc” cu specii cum ar fi şarpele alun, şarpele de casa sau cel de apă, întâlnit şi în Cluj, pe malul Someşului, despre care specialistul spune că are un comportament mai special.
”Nu este veninos, iar în cazul în care este prins secretă o substanţă cu un miros putred, care poate persista şi o săptămână. Dacă aşa nu merge, animalul mimează moartea: se întoarce cu burta în sus, se încolăceşte şi rămâne cu gura deschisă. E o reacţie de apărare care îi alungă pe prădători. Primul lucru pe care îl face e să se ascundă cât de repede”, dezvăluie cercetătorul.
Se mai întâmplă şi la noi incidente bizare, cu reptile care scapă din captivitate.
”Încep să apară şi la noi asemenea cazuri. În Italia, de pildă, se întâmplă foarte des, în marile oraşe: de la etajul de sus scapă un boa, un piton care o ia prin instalaţia de canalizare şi iese, ca în filmele horror, din WC. Creeaza panică mare. De obicei, şerpii ţinuţi în captivitate sunt constrictori (specii care se contractă, se restrâng n. r.). Nu sunt periculoşi decât dacă sunt foarte mari, ceea ce se întâlneşte foarte rar la noi. Clima caldă din ţări precum Italia sau Spania le prieşte mai mult şi pericolul este sporit, mai ales că pot supravieţui chiar în mediul natural”, relatează cercetorul.
Reacţia clujenilor este mereu aceeaşi: când dau de un şarpe, îl omoară, după care îi duc cadavrul pentru identificare, la specialişti.
”Ucid şarpele, îl pun într-un PET de suc sau de bere, şi, din pură curiozitate, vin cu el la noi, la USAMV Cluj-Napoca, ca să afle ce specie a fost. Este foarte urât, le spunem mereu că nu era nici o viperă, era un şarpe de casă. Toate speciile sunt însă protejate de lege în toată Europa. Ar fi recomandat să le facă doar o poză şi să se intereseze apoi, în nici un caz nu să îi omoare. Din păcate, nu doar în România se întâmplă aşa ceva. Prima reacţie a omului e să scape de şarpe. Şi religia ne îndeamnă la scârbă faţă de şerpi, plus că mulţi au o fobie legată de ei.
Specialiştii clujeni au fost solicitaţi recent o singură dată din cauza apariţiei unui şarpe de dimensiuni mai mari.
”Era un piton mic, piton regal, care abia poate depăşi un metru. Fusese scăpat de cineva dintr-un bloc din Cluj-Napoca şi a ajuns în beci. Când am ajuns noi, era mai speriat şarpele decât oamenii. A fost prins şi totul a fost în regulă. În rest, jandarmii ne cheamă la intervenţii în curtea blocului şi e vorba mereu de câte un şarpe de casă care nu reprezintă nici un pericol. Dacă nu se pricep să îl deosebească sau să îl prindă, ne cheamă pe noi, însă pot să spun că nu a fost niciodată un adevărat pericol“.
Pentru momentul în care vedem un şarpe, specialistul recomandă urmarea unor etape valabile, în general, pentru întâlnirea cu orice animal sălbatic.
”Dacă observăm şarpele înainte ca el să ne simtă, sau chiar dacă ne dăm seama unii de alţii în acelaşi timp, cel mai bine este să îl ocolim. Nu e greu să ieşim un pic de pe traseul iniţial, chiar şi la munte. Ne vedem apoi de drum. Şarpele nu o să ne urmărească, nu o să ne persecute, nu se va întâmpla nimic. E o problemă când coborâm în beciul blocului şi acolo găsim un şarpe. Animalul ar trebui scos de acolo, cu multă grijă. Se poate introduce într-un recipient, cu o mătură şi un făraş. Şerpii de la noi sunt de obicei mici, aşa că situaţia se poate gestiona. Dacă specia nu e periculoasă, se pot elibera în natură. O altă variantă este să fie aduşi la noi, la USAMV Cluj-Napoca, sau, cel mai simplu, să sune la Poliţie. Cel mai rău este să îi omori”, recomandă cercetătorul.
Se poate întâmpla să nu observăm şarpele la timp.
”Luat prin suprindere, omul se panichează, iar şarpele la fel. Vorbim de cei care fac climbing, care se caţără pe stânci. Viperele stau de multe ori la soare în asemenea locuri şi riscul de a ajunge cu mâna pe ele este ridicat. Sunt situaţii cu adevărat periculoase. Muşcăturile din extremităţile mai îndepărtate de inimă nu sunt atât de grave: avem tot timpul să ajungem la maşină, să sunăm la salvare şi, fără panică, putem gestiona situaţia. Dacă rana e în zona feţei sau a gâtului, e mai complicat, pentru că veninul intră în sistemul circulator mult mai rapid. Se cere apelarea Salvării cât mai rapid”, explică Gianluca D`Amico.
O măsură utilă ar fi şi achiziţionarea prealabilă de kit-uri cu accesorii utile în asemenea situaţii. Între altele, acestea conţin un fel de pompiţă cu efect de vid care se aplică în zonă rănită în primele minute de la muşcătură, cu efectul extragerii unei cantităţi de sânge cu venin.
Cum să NU procedezi dacă te muşcă o viperă
”Niciodată nu se trage sângele din rană cu gura, e o legendă nocivă că ar fi bine să procedăm aşa. Poţi să faci chiar mai rău. Oricum, niciodată nu trebuie să încercăm să prindem un şarpe, ca eroii de la televizor. Persoanele catre fac aşa ceva au o pregătire. Dacă se simte încolţit, orice şarpe muşcă. În studiile noastre de la USAMV, alaturi de cercetătorul Andrei Mihalca, am prins şerpi în Europa şi Africa, însă noi avem experienţă, putem spune că ştim ce facem”, a detaliat acesta.
Atunci când mergem la camping trebuie să verificăm mai întâi zona. Cortul nu se amplasează niciodată lângă o piatră. Dacă totuşi nu avem de ales o altă zonă, aceasta se ridică mai întâi cu un băţ şi ne uităm bine să vedem dacă dedesubt nu sunt reptile.
”Multe specii de şerpi sunt arboricole. Multe prădează pui de păsări, direct din cuib. Se poate întâmpla, aşadar, să ne cadă în cap. Nu e un atac, dar se mai întâmplă ca oamenii să fie muşcaţi în acest fel în zona capului, dar, daca suntem atenţi, putem preveni asta”, spune cercetătorul.
În privinţa şerpilor care sunt ţinuţi ca animale de companie, acesta spune că în ţările vestice aceştia sunt microcipaţi şi în acest fel monitorizaţi. Cei exotici, consideraţi periculoşi, pot şi confiscaţi şi predaţi specialiştilor.
Alături de echipa de la USAMV, Gianluca D`Amico ia parte vară de vară la adevărate expediţii de cercetare desfăşurate în Africa iar acolo trăieşte Bitis gabonica, una din cele mai mari şi mai periculoase vipere, cu colţi de peste trei centimetri.
”Eram echipaţi corespunzător, însă aveam de traversat pădurea tropicală, cu un strat de frunze şi peste genunchi. Ne-am dat seama că doar cu noroc se poate trece. Băteam cu un băţ înainte, puteam să călcăm pe vipere oricând. Din fericire, şerpii simt mult mai rapid când se apropie cineva şi pleacă. Asta e reacţia lor!”, conchide specialistul.
Vă mai recomandăm:
Un clujean de la Universitatea de Ştiinţe Agricole va coordona 100 de cercetători din 32 de ţări
Şase prădători Piranha din Amazon, în acvariile USAMV Cluj
Top 10 cei mai periculoşi şerpi
Se încarcă comentariile...
