Cum sunt, cu adevărat, românii: nici ardelenii, nici bănăţenii nu sunt „fruncea”. Muntenii - cei mai fericiţi dintre noi, moldovenii - cei mai religioşi

Cum sunt, cu adevărat, românii: nici ardelenii, nici bănăţenii nu sunt „fruncea”. Muntenii - cei mai fericiţi dintre noi, moldovenii - cei mai religioşi

Diferenţele între românii din diverse regiuni, analiate de specialiştii clujeni. FOTO: Arhivă

Studiul „Psihologia poporului român“, realizat de specialişti din Cluj-Napoca, arată că nu există diferenţe semnificative între Transilvania, Ţara Românească şi Moldova în ceea ce priveşte munca, încrederea în oameni sau mândria naţională. Totuşi, studiul spulberă şi câteva mituri. De exemplu, bănăţenii nu sunt „fruncea” în ceea ce priveşte munca, iar ardelenii nu sunt pe departe cei mai fericiţi români.

„Există în mentalul colectiv ideea că se pot identifica diferenţe fundamentale între diversele zone ale ţării, definite prin vechile provincii româneşti. Astfel de păreri sunt adesea teoretizate în mass media şi, pornind de la acestea, se construiesc apoi adevărate teorii identitare şi psihologice, uneori, după cum vom vedea, la fel de solide precum castelele de nisip“, susţine psihologul Daniel David, în studiul „Psihologia poporului român“. 
 
Clujeanul a folosit datele obţinute de World Values Survey în perioada 2010-2014, o reţea globală de cercetători care  studiază din 1981 prin metode academice riguroase, valorile importante pentru locuitorii din aproape 100 de ţări.
 

Cât de importantă este munca 

 
Diferenţele culturale între vechile provincii româneşti, definite în sensul lor larg, sunt nesemnificative, conform studiilor amintite. „Transilvănenii (Ardeal, Banat, Crişana, Maramureş – 54%) nu par să considere munca mai importantă decât o fac moldovenii (Bucovina, Moldova – 58%) sau cei din Ţara Românească (Muntenia, Oltenia, Dobrogea – 53%); bucureştenii au chiar o proporţie de 60,8%“, detaliază David. 
 
Din Transilvania, cei mai harnici oameni ar fi, conform studiului, în zona Maramureşului (judeţele Maramureş şi Satu Mare), unde 69,5% dintre locuitori consideră că munca este importantă. În Moldova, ieşenii stau cel mai bine în ceea ce priveşte viziunea asupra muncii – 69,9%. Din Ţara Românească, în top se află Doborogea (56%), urmată de Munteania (54%) şi Oltenia (49%). Bănăţenii, adică locuitorii din Arad, Caraş Severin şi Timiş, în ciuda a ceea ce se spune despre ei, nu par să fie „fruncea“ în ceea ce priveşte muncii – doar 35,4% dintre aceştia o consideră importantă. 
 


Valorile emancipative

 
Un alt barometru important luat în calcul sunt valorile emancipative, care se referă la autonomie/independenţă, egalitate, alegerea liberă, vocea ascultată. „În general, românii din Transilvania – definită în sensul ei larg: ardelenii (0,44), bănăţenii (0,42), maramureşenii (0,38) şi românii din Crişana (0,46) – nu par să aibă mai multe valori emancipative (autonomie, egalitate, alegere liberă, vocea ascultată) decât ceilalţi români (media naţională 0,42%), iar sentimentul comunitar nu este mai puternic la aceştia decât în alte provincii româneşti“, arată psihologul.  
 
În ceea ce priveşte valorile emancipative luate pe regiuni istorice Transilvania (0,42%) este la egalitate cu Ţara Românească (0,42%), şi depăşeşte cu puţin Moldova (0,40%). Campioni la valori emancipative sunt însă bucureştenii cu 0,47%.  Din nou este doborât mitul superiorităţii bănăţenilor care se înscrie în media naţională (0,42) în ceea ce priveşte aceste valori. 
 

Cei mai fericiţi dintre români

 
Cei mai fericiţi dintre români se află în Muntenia, unde 20,2 % dintre locuitori se declară astfel. Precizăm că studiu consideră Bucureştiul o altă zonă, unde gradul de fericire al populaţiei atinge 16,4%. Bănăţenii sunt pe locul al II-lea în acest top (17,7%), fiind urmaţi de ardeleni (13,3%), maramureşeni (12,4%) şi moldoveni (8,8%). Cei mai fericiţi moldoveni se declară vasluienii (23,6%). 
 
În ceea ce priveşte mândria naţională, aceasta este de asemenea destul de echilibrat distribuită între cele trei mari provincii româneşti definite în sens larg, media naţională fiind de 43%. „Echilibrul provinciilor este aproape perfect dacă nu se includ în analiză cele două judeţe din Ardeal cu populaţie majoritar maghiară“, detaliază David în studiu. În Harghita doar 17,% dintre locuitori sunt mândri că sunt români, iar în Covasna 14,1%. Mândria naţională atinge cel mai mare grad în judeţul Maramureş (79%).
 
„Analizele statistice au arătat că nu există diferenţe semnificative  între cele trei mari regiuni în privinţa importanţei muncii, a independenţei ca valoare transmisă copiilor, a încrederii în oameni, a mândriei naţionale, a sentimentului de apartenenţă la comunitate, a valorilor emancipative sau a autonomiei autopercepute“,
 
Daniel David 
 

Concluzii la studiul World Values Survey

 
„Analizele statistice au arătat că nu există diferenţe semnificative  între cele trei mari regiuni în privinţa importanţei muncii, a independenţei ca valoare transmisă copiilor, a încrederii în oameni, a mândriei naţionale, a sentimentului de apartenenţă la comunitate, a valorilor emancipative sau a autonomiei autopercepute“, arată Daniel David în „Psihologia poporului român“ . 
 
Există unele diferenţe între regiuni în ceea ce priveşte importanţa religiei: în Moldova, 59,35% dintre locuitori consideră religia importantă, iar în Ţara Românească 50,1%, pe când în Bucureşti se ajunge la 46,8%, iar în Transilvania la 42,2%. „Acestă diferenţă nu are o semnificaţie practică. Situaţia este similară şi în cazul fericirii, unde există diferenţe între românii din Transilvania (11,95%),  şi cei din Ţara Românească (15,2%) în defavoarea transilvănenilor însă magnitudinea diferenţei este redusă“, a mai spus psihologul. 
 
El a precizat că „singura diferenţă relevantă practic/ecologic între regiuni se referă la toleranţa ca valoare transmisă copiilor; astfel, românii din Ţara Românească raportează semnificativ mai des această valoare decât cei din Moldova“. Astfel, dacă în Ţara Românească 67% dintre locuitori consideră că toleranţa este o valoare importantă pe care trebuie să o transmită copiilor, în Moldova doar 53,4% dintre cetăţeni cred asta, iar în Transilvania 64,5 %. Concluzia lui David este că „deşi nu neg posibilitatea existenţei unor diferenţe culturale cu relevanţă practică între vechile provincii româneşti, cred că profilul cultural general este suficient de reprezentativ pentru a înţelege psihologia românilor. Într adevăr, mutaţiile majore de populaţie dintr o zonă a ţării în alta şi fenomenul de globalizare par să fi dus la o uniformizare a mediului cultural românesc“. 
 
România bipolară: suntem şi Făt Frumos, şi Zmeul
 
În „Psiholoagia poporului român“, David concluzionează necesitatea unor studii aprofundate pentru a determina dacă există diferenţe importante între românii din zonele istorice ale României. Psihologul a prezentat, ieri, un astfel de studiu realizat împreună cu cercetătorul bucureştean Dragoş Iliescu.
 
Lucrarea a făcut o analiză a celor opt regiuni de dezvoltare ale României  din punctul de vedere al celor cinci trăsături importante ale personalităţii: nevrotismul (stabilitatea/felxibilitatea emoţională), extraversiunea (se referă la relaţiile interpersonale, independenţa, autonomie), deschiderea (se referă la cum este percepută schimbarea, acceptarea autorităţii, tradiţii, gandire critică, flexibilitatea în ceea ce priveşte stabilitatea), agreabilitatea (se referă la încrederea în oameni) şi conştiinciozitatea (se referă la ordine, discipina, poziţia faţă de reguli, creativitate, boemie).  
 
„Personalitatea românilor are structură bipolară, adică două profiluri diferite de personalitate. Pe de o parte, avem un profil care e caracterizat prin instabilitate emoţională scăzută, asociată cu deschiderea crescută, extraversiune, agreabilitate şi conştiinciozitate. Noi am numit acest profil factorul X plus, adică are un potenţial foarte pozitiv“, a explicat David. 
 
Al doilea tip de personalitate, X minus, are următoarea structură: „instabilitate crescută şi deschidere scăzută, agreabilitate scăzută, conştiinciozitate scăzută şi extraversiune scăzută“. Aceste două profiluri bipolare sunt distribuite relativ egal atât la nivelul României, cât şi în cele opt zonele de dezvoltare ale României, spune psihologul. „Particularitatea României între ţările studiate pe baza acestor trăsături este bipolarizarea, faptul că cele două profiluri sunt opuse, şi există un echilibrul între locuitorii care au aceste profiluri atât la nivel de regiuni de dezvoltare, cât şi la nivelul întregii ţării“, a explicat David. De exemplu, în Regiunea de Dezvoltare Nord-Vest procentul celor care au profil X plus este aproximativ egal cu al celor cu X minus, iar acest lucru este valabil pentru toate regiunile. „Fiecare regiune de dezvoltare este o Românie în miniatură din acest punct de vedere”, spune David. 
 
„Într-o lume nesigură, plină de pericole, această structură te face să fii mai puţin influenţat de acţiunea unor forţe negative asupra sistemului. Atunci, e un lucru bun. Într-o lume lipsită de pericole, cum este cea în care am intrat odată cu aderarea la UE, în care ar trebui să fim foarte dinamici, această structură bipolară care creează un element inerţial care nu ne ajută foarte mult“, 
 
Daniel David, psiholog

 

Făt-frumos şi Zmeul 

 
Cele două profiluri au primit nume metaforice: profilul X plus, mergând pe tradiţia românească, a fost denumit Făt-Frumos, iar X minus, Zmeul. Profilul X plus este mai prezent între 30 şi 50 de ani şi la oameni cu educaţie superioară, iar celălalt profil este mai frecvent între 14 şi 19 ani, situaţie explicabilă pentru că e perioada adolescenţei, şi peste 60 de ani, profilul fiind asimilat cu un nivel scăzut de educaţie (nivel gimnazial, profesional, liceal). 
 
„Trebuie să înţelegem că cele două profiluri nu sunt pozitive sau negative, ele sunt profiluri cu potenţial pozitiv sau negativ fiindcă transformarea lor în compotamente funcţionale social depinde de instituţiile socio-culturale pe care le avem. Miza nu e să schimbăm personalitatea, ci să creem instituţii socio-culturale care să folosească maximal potenţialul fiecărui profil“, a spus David. 
 

„O structură care nu ne ajută“

 
El a mai arătat că această structură bipolară are o serie de avantaje: „Într-o lume nesigură, plină de pericole, această structură te face să fii mai puţin influenţat de acţiunea unor forţe negative asupra sistemului. Atunci, e un lucru bun. Într-o lume lipsită de pericole, cum este cea în care am intrat odată cu aderarea la UE, în care ar trebui să fim foarte dinamici, această structură bipolară care creează un element inerţial care nu ne ajută foarte mult“, explică psihologul. 
 
Studiul a fost realizat pe un eşantion de 1.000 de persoane, reprezentativ la nivel naţional pe cele 8 regiuni de dezvoltare: Regiunea de dezvoltare Nord-Est (Moldova), Regiunea de dezvoltare Sud-Est (Dobrogea), Regiunea de dezvoltare Sud (Muntenia), Regiunea de dezvoltare Sud-Vest (Oltenia), Regiunea de dezvoltare Vest (Banat), Regiunea de dezvoltare Nord-Vest (Crişana); Regiunea de dezvoltare Centru (Transilvania) şi Regiunea de dezvoltare Bucureşti şi Ilfov. 
 
 
Citeşte şi
 

Cum sunt românii? Concluziile surprinzătoare ale celui mai amplu studiu despre psihologia poporului român

 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: