Cum scrii serios despre o bagatelă precum meciul lui Badea
0
Am văzut comentarii de genul „domnule, nu e de râs! Omul putea să-şi rupă gâtul şi să moară”. Din fericire, Badea este bine-sănătos, după 5 minute şi-a revenit şi a plecat acasă. Acest deznodământ ne pune în faţa unui eveniment monden de tip circ. Întrebările importante sunt de ce şi cum „livrează” presa cititorilor acest circ ca şi cum ar fi „subiectul zilei”.
Am lucrat ani buni la „Clujeanul”, un săptămânal local foarte bun, care aborda, uneori, subiecte de tabloid. „Da, sunt subiecte neserioase, dar noi le tratăm foarte serios”, a zis atunci redactorul-şef, un mega-ziarist. Cum tratezi o bagatelă precum meciul lui Badea într-un mod serios?
Poţi să faci asta?
Merită să faci asta?
Da, dacă de gândeşti la audienţă - şi jurnaliştii trebuie să se gândească la click-uri până în momentul în care banii de publicitate se vor aloca în România pe alte considerente, acum, esenţiale sunt click-urile. Un astfel de subiect îţi permite să faci „tone” de click-uri cu puţin efort.
Subiect neserios sau circ
Am văzut comentarii de genul „domnule, nu e de râs! Omul putea să-şi rupă gâtul şi să moară”.
O vedetă TV – nu i-aş spune jurnalist – care moare într-un mall din Capitală după ce s-a luptat cu un campion de arte marţiale este un subiect serios.
În această situaţie era un subiect serios. Dar, din fericire, Badea este bine-sănătos, nu a avut nevoie nici măcar de îngrijiri medicale serioase. După 5 minute şi-a revenit şi a plecat acasă, cu onoarea ştirbită. Acest deznodământ, din punctul meu de vedere, ne pune în faţa unui eveniment monden de tip circ, care n-are nicio legătură cu onoarea, aşa cum spunea Mircea Dragu, psiholog şi instructor de arte marţiale din Timişoara, ci cu audienţa.
Faptul că este circ însă nu-l face mai puţin subiect pentru ziare, după cum spuneam mai sus. Cititorii vor circ şi atunci jurnaliştii le livrează circ (De ce credeţi că nu mai vedeţi prin ziare subiecte cu Arsenie Boca? Vă spun eu: nu se mai citesc).
Apoi, uitaţi-vă un pic în ce ţară trăim. Ce face o vedetă TV în timpul liber ar trebui să ne intereseze după ce am rezolvat cu spitalele, cu autostrăzile, cu sistemul de justiţie.
Cum livrăm acest circ?
Şi aici vine întrebarea de un milion de puncte: cum livrăm noi, ca jurnalişti, acest circ? Încercăm o abordare foarte serioasă, cum se făcea la Clujeanul pe vremuri – vorbind cu specialiştii din domeniu - sau „stoarcem” subiectul la maximum şi facem publice toate punctele de vedere despre acest meci, fie că acestea sunt exprimate de Becali, de Godină sau de Monica Tatoiu.
Dacă tot abordezi subiectul, cred că prima variantă este cea câştigătoare. Vorbeşti cu sportivi, vorbeşti cu medici, vorbeşti cu oameni de imagine. Analizezi subiectul din toate perspectivele relevante. Rezişti tentaţiei de a lua în seamă persoanele care ştii că fac audienţă orice ar zice. Cu riscul de a pierde nişte click-uri, îţi păstrezi o anumită demnitate jurnalistică.
Există şi a treia variantă: să nu dai deloc subiectul. Faci asta când salariile pe care le plăteşti angajaţilor nu depind de audienţă sau când ai o redacţie atât de bună încât să-ţi aducă audienţă excelentă, cu subiecte serioase, adevărate.
Meciul lui Badea şi fiul adoptiv al lui Dăncilă
Cred că între povestea fiului adoptiv al lui Dăncilă şi ştirea cu meciul lui Badea există o importantă asemănare. Scopul pentru care au fost abordate de presă a fost acelaşi: audienţa.
Atunci când astfel de subiecte sunt abordate la modul foarte serios – cum spuneam mai sus - eu cred că nu avem ce să le reproşăm jurnaliştilor. Vina pentru faptul că presa este plină de „subiecte neserioase” aparţine, în mare parte, companiilor/agenţiilor de publicitate care alocă bugetele de publicitate doar pe considerentul click-urilor.
Mai la vest un pic, contează şi concepte precum „bounce rate”-ul (rata persoanelor care intră pe articol şi, realizând că au fost păcălite cu un click bait, părăsesc rapid pagina), „attention web” (contează foarte mult şi cât timp petrece cititorul pe articolul respectiv) sau ideea că o instituţie media „vinde” un anumit tip de audienţă şi nu un număr de click-uri.
Până atunci, majoritatea ziarelor au nevoie de o anumită cantitate de „circ”, care asigură audienţa, adică banii de salarii, pentru a livra jurnalism de foarte bună calitate.
Se încarcă comentariile...
