Cum petreceau nomenclaturiştii până când ajungeau să urineze pe mâncare, în timp ce românii de rând flămânzeau

Cum petreceau nomenclaturiştii până când ajungeau să urineze pe mâncare, în timp ce românii de rând flămânzeau

Nicu Ceauşescu la lăutari. FOTO: Historia

Anii 80 au însemnat pentru românii de rând o perioadă de care puţini îşi aduc aminte cu plăcere. Au fost cei mai dificili ani din „Epoca de Aur”, în care populaţia s-a confruntat cu lipsuri de neimaginat în ziua de azi.

Dezastrul a început să se contureze pe 16 decembrie 1981, când Nicolae Ceauşescu a anunţat că Republica Socialistă România îşi va plăti toate datoriile externe devenind astfel singura ţară din lume fără absolut nicio datorie. Opt ani mai târziu, pe 12 aprilie 1989, Ceauşescu anunţa triumfător îndeplinirea planului. Practic, România plătise în mai puţin de opt ani toate datoriile externe şi înregistra chiar un excedent de 2,5 miliarde de dolari, din banii pe care i-a împrumtat altor ţări chiar în timp ce-şi rambursa propriile credite. „România nu mai plăteşte nimănui tribut”, anunţa triumfător dictatorul de la microfonul Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
 

Foamete şi sărăcie cumplită în anii 80

 
Însă populaţia a avut de suferit enorm în toţi aceşti ani. Începând cu 1980 s-a trecut deja la raţionalizarea alimentelor de bază, iar oamenii erau nevoiţi să îndure umilinţa cozilor pentru a-şi procura mâncarea. Treptat, raţiile s-au redus tot mai mult, în condiţiile în care România exporta aproape tot ceea ce producea. În mod deliberat, oamenii au fost sacrificaţi şi nevoiţi să îndure cele mai crâncene lipsuri, cu apartamentele neîncălzite pe timpul iernii, fără gaz, curent electric şi cu frigiderele goale.
 
În tot acest timp, elitelor nu le-a lipsit absolut nimic, astfel că activiştii de partid cu funcţii importante au trăit în propria lume, departe de cea a „muritorilor de rând” şi departe de lipsurile şi sărăcia românilor.
 
Petrecerile, unele dintre ele însemnând adevărate orgii bahice, au fost descrise ulterior chiar de unii dintre cei care au participat la ele sau au fost martori. Un astfel de moment, avându-l în centru pe Nicu Ceauşescu, fiul lui Nicolae şi Elena Ceauşescu, este realatat de Ion Mihai Pacepa, în „Orizonturi Roşii”. Fost şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe a României comuniste şi consilier personal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu, Pacepa a fost ani de zile omul de încredere al dictatorului până în 1978, anul în care a fugit din ţară şi a cerut azil politic în Statele Unite.
 

Nicu Ceauşescu în acţiune

 
La petrecerea care a fost ţinută într-un salon închis publicului, la Atenee Palace, au participat, alături de Nicu Ceauşescu şi generali de securitate şi membri importanţi de partid. A fost cazul generalului Sîrbu, dar şi al lui Ion Ursu, preşedintele Consiliului Naţional al Ştiinţei şi Tehnologiei, Cornel Mihulecea, care era preşedintele Comitetului de Stat pentru Energie Nucleară, sau Gheorghe Boldur, ministru adjunct în Ministerul Construcţiilor de Maşini.
„Ospătari în sacouri şi cu mănuşi albe mişunau peste tot, aducând pahare cu cocteiluri şi sandviciuri cu caviar românesc proaspăt şi icre roşii, sărate, de Manciuria”, este cadrul schiţat de Pacepa. 
 
La un moment dat, printre activişti şi-a făcut apariţia Nicu Ceauşescu, alături de o tânără. Fiul dictatorului era beat şi pus pe harţă. „ «Salve!», a zbierat el, uitându-se de jur-împrejur prin salon. «Am venit aici numai s-o ciocănesc pe gagicuţa asta şi ce găsesc nu este altceva decât o împuţită de contrarevoluţie în care este amestecat jumătate din guvern cu cei mai mari spioni, mocirlindu-se în scursurile capitalismului», a continuat Nicu, abia putând să vorbească inteligibil şi izbucnind într-un râs nebun. «Tu aşteaptă-mă afară, fofoloancă, târfuliţă mică. Am aici de rezolvat nişte treburi de stat, a spus el, conducându-şi amanta până la uşă»”, a povestit Pacepa. Întrebat ce şi-ar dori să mănânce, fiul  «conducătorului iubit” nu s-a lăsat prea mult invitat.  «Stridii! Vreau stridii!» S-a decis Nicu, cu capul atârnându-i pe piept şi căzându-i dintr-o parte în cealaltă. Când o să crape bătrânul, o să mi te fac prim-ministru, Oprea»”, i s-a adresat unuia dintre cei prezenţi la petrecere. 
 
„ «Stridii pentru tovarăşul Nicu Ceauşescu», a comandat Oprea ospătarului, lăsând să se înţeleagă clar, pentru toată lumea, cine îşi făcuse apariţia pentru a-i onora petrecerea”, mai scrie Pacepa. Naivitatea tânărului ospătar l-a înfuriat pe Nicu Ceauşescu. Acesta a izbucnit grobian.  «Puşti căcăcios! Dispari din faţa mea. Cheamă-l pe Vintilă. Unde e dobitocul ăla?» a ţipat Nicu. Vintilă însă se întorsese deja aflându-se în salon cu o armată de ospătari care aduceau cu ei mâncarea favorită a lui Nicu Ceauşescu. Pocnind dn degete ca să fie stinse luminile, a aprins lumânările de sărbătoare. Toată lumea a aplaudat. Atunci s-a auzit un ţipăt. Am văzut că faţa Mioarei Avram era roşie ca focul, iar întregul ei trup era parcă încremenit. Mi-au trebuit câteva secunde ca să-mi dau seama că mâinile lui Nicu îşi făceau de lucru sub fusta ei”, a rememorat Pacepa. 
 

A urinat pe mâncare

 
Şi tot de stridii se leagă o altă petrecere la care a luat parte Nicu Ceauşescu. „Un chelner a venit cu o tavă de argint plină de stridii. «Pune-o aici, în mijloc, a ordonat Nicu, arătând spre masă. Sunt ceva condimente pe ele? 
 «Sunt doar proaspete şi crude, tovarăşe Nicu», a replicat chelnerul.  «Au nevoie de condimente, bă, idiotule. Asta nu-i casă de pisici, e un club VIP. Apoi s-a căţărat cu greu pe masă şi a început să urineze pe ele, atent să „condimenteze»” fiecare stridie. «Haideţi, tovarăşi. Să servim câte o stridie», i-a îndemnat pe musafiri în timp ce încerca fără succes să ia una pentru el. Le-a trebuit ceva timp lui Andrei (n.r. - Ştefan Andrei, fost ministru şi fost viceprim-ministru în guvernele ceauşiste) şi lui Pacoste ca să-l aşeze pe Nicu înapoi pe scaun.«Nimeni nu mănâncă? Cui nu-i place condimentarea mea? Nimănui? Atunci le voi spăla». Şi Nicu a început să stropească cu un sifon peste stridii şi peste noi, cei aşezaţi în jurul mesei. Andrei şi Pacoste, pe jumătate beţi, se amuzau copios. Burtitcă şi Dumnezeu, pe jumătate treji, încercu să se apere pe cât posibil”, mai scrie Pacepa.
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: