Cum ne păcălim cu lista rezoluţiilor de Anul Nou. Un istoric al mentalităţilor din Cluj explică de ce ne propunem una şi, de fapt, ne dorim exact opusul
0În rezoluţiile de Anul Nou ale omului modern se face apel la cumpătare, la echilibru: încep o dietă, nu mai fumez, fac sport, în timp ce urările tradiţionale fac apel la belşug, la prosperitate. Diferenţa între ce ne promitem că vom face şi ce ne dorim, de fapt, să ni se întâmple în noul an este cauzată de faptul că problemele societăţii moderne vin din supraabundenţă, explică istoricul Toader Nicoară, specialist în istoria mentalităţilor.
Atât Crăciunul, cât şi Revelionul au devenit sărbători centrate pe valori materiale şi nu spirituale, din cauza filosofiei hedoniste de viaţă a lumii contemporane, care caută bunurile lumeşti, prosperitate, bani, lucruri de natură materială, susţine Toader Nicoară, istoric specializat în instoria mentalităţilor şi profesor la Universitatea Babeş-Bolyai. Rezoluţiile de Anul Nou, obicei occidental modern preluat în ultimii ani şi de români, în care oamenii îşi stabilesc obiective precum - încep o dietă, mânânc sănătos, fac sport- au la bază cumpătarea necesară găsirii echilibrului în viaţă. Pe de altă parte, urările tradiţionale de Anul Nou se referă tocmai la belşug, la prosperitate, la a obţine „mai mult”. Explicaţia acestei contradicţii este, conform istoricului, faptul că problemele societăţii moderne au la bază supraabundenţa, mâncăm prea mult, consumăm prea mult, vrem prea mult.
Ce reprezintă „Anul nou” în mentalitatea omului modern?
Cu siguranţă semnificaţia „Anului nou” s-a schimbat de-a lungul timpului, Revelionul mai ales fiind o sărbătoare modernă. Sigur că înnoirea anului era cunoscută din cele mai vechi timpuri, însă ea are acum o altă semnificaţie. Omul are nevoie de momente care să marcheze trecerea timpului, pentru că vă daţi seama ce ar fi timpul dacă nu am avea calendar, dacă nu am avea împărţirea pe cele 12 luni, apoi fiecare cu patru săptămâni şi aşa mai departe. Această împărţire vine, inevitabil, de la un fenomen astronomic, un fenomen care se află dincolo de puterea de influenţă a omului; din cele mai mai vechi timpuri, omul a marcat acest moment prin anumite repere tocmai pentru a se putea orienta în timp. Lumea modernă şi contemporană marchează Anul Nou printr-un moment de sărbătoare, care are o semnificaţie foarte pragmatică şi laică: despărţirea de anul care a fost şi intrarea în anul nou alături de fiinţele apropiate. De asemenea, finalul anului astronomic şi al anului calendaristic marchează un sfârşit de ciclu, dar şi un nou început, iar de fiecare început sunt legate, la nivelul imaginarului uman, dorinţe, planuri, obiective, împliniri. Din acest punct de vedere, fiecare dintre noi facem, formal sau informal, un soi de dare de seamă, o analiza cu plusuri şi minsururi, împliniri şi neimpliniri, ne ne gândim cu speranţă la viitor.
În timpurile cotemporane toate necazurile vin de la supraabundenţa materială, fie că vorbim despre o supraalimentaţie – şi aici nutriţioniştii ne atrag atenţia să fim temperaţi pentru că excesele produc boli şi tot fel de lucruri neplăcute, fie că vorbim despre o abundenţă obţinută prin mijloace tehnologice ce pot avea efecte perverse asupra lumii în care trăim.
Toader Nicoară, istoric
Cum s-a schimbat de-a lungul timpului semnificaţia Anului Nou?
Lumea modernă şi contemporană au investit masiv în această sărbătoare. Semnificaţia Anului Nou este astăzi mult mai consistentă decât să zicem acum o sută sau două de ani. Cred că pentru o foarte mare parte a populaţiei din trecut Anul Nou nu se marca cu atâta aplomb, cu atâta cheltuială şi cu atâta aer sărbătoresc. Iarna era dominată de două mari sărbători religioase: 25 Decembrie - naşterea Domnului şi 6 ianuarie, Boboteaza adică Botezul Domnului, iar mai târziu a început să se sărbătorească pe 1 ianuarie Sfântul Vasile. Data de 31 Decembrie nu a avut şi nu are nicio semnificaţie religioasă deosebită, fiind doar o trecere de la un an calendaristic la altul. Prin urmare, foarte mulţi oameni nu sărbătoreau în trecut în niciun fel Anul Nou. Pur şi simplu era o perioadă de odihnă între două sărbători religioase importante, mai ales în că în societăţile tradiţionale iarna nu se desfăşurau bogate activităţi lucrative. Lumea, în general, nu ieşea din casă decât pentru lucrurile absolut necesare. După alte calendare, Anul Nou începea la alte date, spre exemplu, într-o perioadă Anul Nou bisericesc începea la 15 septembrie, în alte calendare, la 1 martie, apoi anul financiar începea în septembrie sau în august, deci existau alte repere după care se făcea trecerea de la un an la altul.
Anul Nou pe glob. FOTO: AP
Preluand obiceiul american, şi românii au început să facă rezolutii pentru Noul An de genul –voi începe o dietă, voi manca sanatos, voi renunţa la fumat, voi face sport - în speranţa că acest început ne va oferi încrederea şi determinarea pentru a duce la bun sfârşit planurile pe care nu am reuşit să le îndeplinim de-a lungul anului. De ce credem că Anul Nou are această putere de a ne face să ne îndeplinim planurile?
Aceste rezoluţii se fac în raport cu această societate modernă hedonistă în care trăim. Posibilităţile materiale ale lumii contemporane sunt deosebite faţă de cele din trecut. În timpurile cotemporane toate necazurile vin de la supraabundenţa materială, fie că vorbim despre o supraalimentaţie – şi aici nutriţioniştii ne atrag atenţia să fim temperaţi pentru că excesele produc boli şi tot fel de lucruri neplăcute, fie că vorbim despre o abundenţă obţinută prin mijloace tehnologice ce pot avea efecte perverse asupra lumii în care trăim. Astfel, oamenii au nevoie de un punct de plecare şi cel mai nimerit moment pentru a ne propune asemenea angajamente, asemenea comandamente este Anul Nou, care poate schimba cel puţin ca proiecţie şi ca atitudine comportamentul nostru în raport cu noi înşine, cu obiceiurile culinare şi fizice, sau în raport cu lumea şi cu cei din jur. Pe de altă parte, însă există o contradicţie între aceste rezoluţii şi multe dintre urările tradiţionale de Anul Nou, care sunt legate de belşug, de prosperitate, de îndeplinirea unor dorinţe de „mai mult”. Aceste urări au rolul de a conjura binele, de a face să se întâmple faptele pozitive în viaţa fiecăruia. Masa de Anul Nou este bogată în speranţa că toate mesele din anul ce urmează să fie la fel de bogate. Obiceiul de a avea portofelul plin de bani de Anul Nou vine din aceeaşi proiecţie imaginară, din aceeaşi dorinţă de a ave prosperitate, de a avea resurse materiale, de a ajunge la o stare confortabilă în anul ce vine.
Anul Nou pe Glob. FOTO: AP
De ce semnificaţia unor sărbători precum Crăciunului şi Anului Nou a ajuns să fie legată mai mult de partea materială – mancare, bautură – decât de cea spirituală?
Semnificaţia tradiţională a Crăciunului e naşterea Domnului, naşterea lui Mesia, venirea fiului lui Dumnezeu ce va izbăvi lumea şi o va face să triumfe asupra morţii, nenorocirii şi necazurilor. Pentru creştini venirea lui Mesia avea, dacă putem spune aşa, rolul unei revoluţii spirituale, era semnul dat de Dumnezeu-tatăl care şi-a trimis fiul pentru a izbăvi lumea de păcate. Lumea modernă, care are o filosofie de viaţă hedonistă, căutând şi punând accentul pe bunurile lumeşti, pe prosperitate, bani, lucruri de natură materială, evident că valorizează în acest sens şi aceste evenimente cu semnificaţie spirituală; aşa s-a ajuns ca astfel de sărbători să fie marcate de distracţii, de mese îmbelşugate, de o manieră plăcută de a petrece timpul liber.
De când au început românii să serbeze Revelionul în noaptea dintre ani?
Este o chestiune ce ţine de epoca modernă, de secolul al XIX-lea. În această perioadă, elitele intelectuale şi culturale ale României au început să sărăbătorească Revelionul cu o masă îmbelşugată, băutură şi distracţie, sub influenţă franceză, termenul fiind împrumutat din limba franceză. Acest lucru s-a întâmplat iniţial în oraşe, iar apoi s-a perpetuat treptat în ţară. Azi, în epoca în care mijloacele de informare în masă dau posibilitatea lumii să se informeze, sărbătoarea e asumată de aproape toată lumea.
An nou pe glob. FOTO: AP
De unde asemănarea aceasta între modul în care se sărbătoreşte Revelionul în toate părţile lumii - artificii, petarde, şampanie?
Aceaste modalităţi de sărbătorire s-au universalizat tocmai datorită mijloacelor de comunicare care ne arată instataneu ce se întâmplă pe toate meridianele globului. Evident că peste tot în lume Anul Nou se sărbătoreşte asemănător: ieşiri în piaţa publică, artificii, petarde, şampanie. Semnificaţiile unor obiceiuri de Anul Nou vin din trecut, anume ideea de a face focuri de an nou şi de a face zgomot – petarde, înainte se trăgea puşca sau cu tunurile – îşi are originea în credinţa că în această zi spritele rele îşi fac simţită prezenţa pe Pământ. Din acest punct de vedere, focul are, în toate civilizaţiile, un rol purificator, alungă răul, lumina alungă tenebrele, spiritele rele; de asemenea zgomotul făcut de petarde are rolul de a speria spiritele malefice.
CARTE DE VIZITĂ- Toader Nicoară
Toader Nicoară este profesor doctor la Departamentul de Istorie Modernă, Arhivistică şi Etnologie din cadrul Facultăţii de Istorie şi Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ (UBB) din Cluj şi are următoarele domenii de competenţă: istorie modernă, istoria mentalităţilor şi imaginarului, antropologie istorică. A publicat 9 cărţi, 4 manuale şi 50 de lucrări de specialitate. Ţine cursuri de Istoria modernă a României, Introducere în istoria mentalităţilor colective, Moartea şi atitudinile în faţa morţii în epoca modernă, Geneza lumii moderne. Nicoară este directorul Şcolii Doctorale „Istorie. Civilizaţie. Cultură“. A fost decan al Facultăţii de Istorie şi prorector al UBB. Şi-a luat doctoratul la INALCO (Institut National des Langues et Civilisations Orientales) la Paris, având-o ca şi codirector de teză pe Catherine Durandin.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
