Cum i-a învins un student pe torţionarii de la Piteşti: „A rezistat trei zile şi trei nopţi, că ne şi înspăimântam când ne gândeam”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Celulă din penitenciarul de la Piteşti. FOTO: epitesti.ro
Celulă din penitenciarul de la Piteşti. FOTO: epitesti.ro

Una dintre cele mai odioase metode de reeducare a studenţilor practicate la penitenciarul Piteşti în perioada comunistă l-a făcut pe unul dintre condamnaţi să devină simbolul rezistenţei fizice şi morale. După trei zile şi trei nopţi în care a îndurat supliciul, Aurel Pandurescu a căzut pe ciment, fiind la un pas de moarte.

Dumitru Bordeianu era student la Medicină când a fost arestat în 12 iunie 1948, împreună cu fratele sau, închis la Galata şi Suceava, unde a fost torturat în timpul anchetei şi i s-au creat probe că ar fi fost legionar şi membru al unei organizaţii teroriste. A trecut pe la Suceava şi Piteşti, unde a fost bătut chiar de prietenul sau, Virgil Bordeianu, într-un mod bestial şi pus să-l bata pe prietenul lui, Gelu Gheorghiu, şi pe seful lui, Costache Oprisan. După eliberare, în 1964, a plecat în Australia şi a scris cartea „Mărturisiri din mlaştină disperării", în care povesteşte momentele teribile prin care a trecut. 

Unul dintre cele mai impresionante momente povestite în carte se referă la una dintre metodele de „reeducare” preferate de torţionarii de la penitenciarul Piteşti: 

„Într-o bună zi, când Zaharia s-a întors de la Ţurcanu, şi-a început ritualul, ca de obicei, prin antreul muzical care prevestea iminenţa torturii. Aducea de astă dată o nouă metodă, care presupunea atât condiţie fizică, cât şi un antrenament îndelungat.

Iată procedeul utilizat. Cel torturat era dezbrăcat în pielea goală şi descălţat. De reţinut faptul că era iarnă şi în cameră era frig. Hainele, rufele şi încăltămintea erau legate la un loc în cămaşă, iar bocceaua trebuia făcută în aşa fel încât să poată sta pe cap. Torturatul trebuia să se urce pe tineta de necesităţi. Cu bocceaua pe cap şi mâinile ridicate, trebuia să stea într-un picior. Avea voie să schimbe piciorul când nu mai putea rezista. Singura relaxare era atunci când cineva trebuia să se servească de tinetă. Cel de pe tinetă se dădea jos şi apoi se urca din nou. Ne mai destindeam şi atunci când se servea masa.

cluj pitesti tortura

Metode de tortură la Piteşti. FOTO: epitesti.ro


În starea de epuizare fizică şi sufletească în care ne aflam, unii dintre noi consideram că această metodă se putea suporta pentru a scăpa de cealaltă metodă, a şederii fixe pe prici şi prin care trebuiau să treacă toţi. Finalul era întotdeauna o cruntă bătaie, luându-se ca pretext faptul că n-ai vrut să stai un timp mai îndelungat.

Cine are impresia că era uşor, să încerce şi apoi să mărturisească cât timp a rezistat. Uşor de vorbit, mai greu de făptuit. Majoritatea dintre noi nu au putut-o suporta mai mult de o zi. Au fost cazuri când a durat o zi şi o noapte. Eu eram atât de slăbit, că n-am putut să o duc nici măcar jumătate de zi; mi-a întepenit corpul şi am căzut pe capacul tinetei. Drept pedeapsă că am căzut, am luat o bătaie care m-a adus în simţiri. Mi se părea că plutesc într-un basm.

Un camarad, Aurel Pandurescu, a îndurat această poziţie timp de trei zile şi trei nopţi. Dimineaţa ne sculam şi-l vedeam pe Pandurescu în aceeaşi poziţie de cu seară şi ne înspăimântam, punându-ne întrebarea de unde avea resurse că să poată suporta atâta timp acest supliciu. Totuşi, după trei zile şi trei nopţi a căzut şi el că un buştean de pe tinetă. Norocul lui că a căzut între tinetă şi prici, amortizând puţin lovitura, căci, de ar fi căzut cu fata pe ciment, putea muri pe loc. În momentul când Pandurescu a căzut, nu era decât Măgirescu în cameră, Zaharia lipsea. Şi atunci am observat pe faţa lui Măgirescu o schimbare. I-a cerut lui Tudose să-l consulte pe cel căzut. Acesta a recomandat să i se facă frecţii pe tot corpul; picioarele, de la genunchi în jos, erau cianozate.

cluj pitesti tortura

Cameră de tortură de la Piteşti. FOTO. epitesti.ro

După ce Pandurescu şi-a revenit din leşin, spre seară, şi-a luat bocceaua şi, aşa gol, a vrut să se suie din nou pe tinetă. Zaharia nefiind în cameră, Măgirescu a avut curajul să-i spună lui Pandurescu să să se îmbrace şi să stea lungit pe prici la locul lui. Nemişcat, Pandurescu a dormit o zi şi o noapte, fără să fie bătut şi fără să mănânce. Iar Zaharia, probabil la sfatul lui Măgirescu, l-a lăsat în pace în tot acest timp.

Cazul lui Pandurescu a rămas pentru noi toţi simbolul rezistenţei fizice şi morale, iar în urma torturii acesteia i-a rămas o poreclă: „bătrânul fachir”.

De aici se poate vedea că oamenii sunt foarte deosebiţi, chiar şi numai din punct de vedere fizic. Încercările de le Piteşti şi Gherla au infirmat însă multe păreri preconcepute. De unde să fi izvorât atâta tărie şi răbdare? Din carne şi din oase?

Se apropia Crăciunul şi Anul Nou şi nu stiu ce mă făcea să cred că se apropia şi pentru noi venirea unor încercări degradante legate de Naşterea Domnului.”

dumitri bordeianu pitesti. foto arhiva personala

Cine a fost Dumitru Bordeianu 

Dumitru Bordeianu era student la Medicina în Iaşi când a fost arestat pe 12 iunie 1948, împreună cu fratele sau, Alexandru, închis la Galata şi Suceava, unde a fost torturat în timpul anchetei de comisarii Blehan şi Danielevici şi i s-au creat probe că ar fi fost legionar şi membru al unei organizaţii teroriste. 

Supus la chinuri îngrozitoare, într-un lot cuprinzând 123 de tineri, judecat de Tribunalul Militar Iaşi (preşedinte fiind col. Ion Gheorghe) într-un simulacru de proces, fară să aibă posibilitatea să se apere, este condamnat la 15 ani de munca silnica (sentinţă din 23 februarie 1949) - se arată în volumum „Victimele terorii comuniste. Arestaţi, torturaţi, intemnitaţi, ucisi. Dicţionar",de Cicerone Ioniţoiu. 

A trecut pe la Suceava şi Piteşti, unde a fost bătut chiar de prietenul sau, Virgil Bordeianu, într-un mod bestial şi pus să-l bata pe prietenul lui, Gelu Gheorghiu, şi pe seful lui, Costache Oprisan. 

Trimis apoi la Gherla şi Aiud, a fost anchetat de ofiţerul politic col. Ivan (în perioada 1957-1961). 

A refuzat eliberarea condiţionată, iar după expirarea pedepsei a fost trimis cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan, unde a stat în perioada 1963-1964. 

După eliberare, a plecat în Australia şi a scris cartea "Mărturisiri din mlaştină disperării", în care îşi face reproşuri legate de momentele de slăbiciune pe care le-a avut." - se arată în sursa citată.

Citeşte şi

De unde a pornit, în realitate, acţiunea de „reeducare“ a deţinuţilor în închisorile comuniste din România. „Experimentul Piteşti“ a fost cu mult mai extins

Povestea cumplită a primilor studenţi morţi în Experimentul Piteşti. Călăii au fost exterminaţi, ca să nu existe martori

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite