Cum a condamnat Ceauşescu la foamete întreaga ţară. „Parizerul cu soia prăjit devenise o delicatesă, iar oamenii se încălzeau cu lemne furate“
0
Ultimul deceniu de dictatură comunistă a însemnat un adevărat dezastru pentru România, care a devenit tot mai izolată pe plan internaţional, în timp ce economia a avut de suferit din cauza deciziilor luate de Nicolae Ceauşescu, omul care a condus ţara dictatorial. Începând cu 1980, nivelul de trai s-a deteriorat rapid, iar cetăţeanul de rând s-a confruntat cu lipsuri uriaşe.
Dezastrul a început să se contureze pe 16 decembrie 1981, când „cel mai iubit fiu al poporului” îşi anunţa planurile la Conferinţa Naţională a Partidului Comunist Român. Atunci, Nicolae Ceauşescu a anunţat un proiect ambiţios, de neimaginat până atunci pentru orice şef de stat sau pentru orice guvern de pe mapamond.
Opt ani mai târziu, pe 12 aprilie 1989, Ceauşescu anunţa triumfător îndeplinirea planului. Republica Socialistă România îşi plătise în mai puţin de opt ani toate datoriile externe şi înregistra chiar un excedent de 2,5 miliarde de dolari, din banii pe care i-a împrumtat altor ţări chiar în timp ce-şi rambursa propriile credite. „România nu mai plăteşte nimănui tribut”, clama dictatorul de la microfonul Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
Între două anunţuri
Între cele două momente – 16 decembrie 1981, respectiv 12 aprilie 1989 – românul de rând a trăit un adevărat calvar. Deja din 1980 se trecuse la raţionalizarea alimentelor de bază, iar oamenii erau nevoiţi să îndure umilinţa cozilor pentru a-şi procura mâncarea. Treptat, raţiile s-au redus tot mai mult, în condiţiile în care România exporta aproape tot ceea ce producea. În mod deliberat, oamenii au fost sacrificaţi, fără ca Partidul Comunist Român sau Nicolae Ceauşescu să bănuiască cel puţin că va veni un moment în care va trebui să deconteze tot răul cauzat populaţiei.
„Ceauşescu şi locotenenţii săi se credeau intangibili, erau convinşi că vor rămâne la putere şi peste câteva generaţii. Ceauşescu a văzut că oamenii stăteau doar cu captele plecate şi îl aplaudau, aşa că şi-a permis orice, fără să se gândeacă la faptul că într-o bună zi lumea se va revolta. Nu i-a dat de gândit nici măcar revolta muncitorilor din Braşov (n.r. - de la 15 noiembrie 1987), aşa cum se credea imun şi la schimbările care începeau să aibă loc în Europa de Est. Şi, cel mai grav, n-a fost nimeni care să-l tragă de mânecă şi să încerce să-i deschidă ochii, pentru că toţi cei din jurul său se temeau să-l contrazică”, spune istoricul Andrei Bezeşan, a cărui lucrare de doctorat tratează ultimii 10 ani de domnie a lui Ceauşescu.
Pedepse pentru cei care îşi procurau alimente peste raţie
Pe lângă alimentele de bază, s-a trecut şi la alte metode de a face economie. Astfel, pe timp de iarnă locuinţele erau neîncălzite, iar gazele şi energia electrică erau adeseori întrerupte pentru a se face economie.
Aşa arătau magazinele alimentare din fosta RS România în anii 80. FOTO: Click
„Parizerul cu soia prăjit devenise o delicatesă, iar oamenii se încălzeau cu lemne furate. În paralel, preţurile au fost majorate, chiar dacă asta s-a făcut lent. Ce paradox, nu-i aşa? Oamenii nu găseau mâncare, dar preţurile creşteau. Şi pentru că mulţi români încercau pe diverse căi să-şi procure alimente sau diverse mărfuri, ocolind sistemul raţionalizat, comuniştii s-au gândit că trebuie pedepsiţi. Aşa s-a decis, pe 10 octombrie 1981, printr-un decret emis de Consiliul de Stat, ca cei care fac speculă, cum ziceau ei, să fie pedepsiţi cu închisoarea. Decretul respectiv prevedea ca persoanele care îşi procurau produse alimentare de bază în cantităţi mai mari decât erau necesare – în viziunea lor - familiei respective pentru o lună, să facă închisoare între şase luni şi cinci ani”, explică Bezeşan.
Independenţi economic şi politic şi nu prea
„Pentru prima dată în istoria sa îndelungată, România nu mai are nicio datorie externă. Nu mai plăteşte tribut nimănui şi este cu adevărat independentă şi economic şi politic”, anunţa Ceauşescu, în uralele membrilor PCR, cu ocazia Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Nu a vorbit, însă, despre preţul plătit de populaţie şi despre dramele oamenilor. Şi nici despre faptul că România nu era în totalitate independentă, ci depindea într-o anumită măsură de URSS şi de organizaţiile la care aderase, Tratatul de la Varşovia şi Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER), organizaţii înfiinţate şi conduse de vecinul cel mare din Est.
„Bineînţeles că Ceauşescu nu a amintit de copiii din orfelinate care îngheţau de frig şi erau rahitici din cauza de la foametea îndurată, n-a zis nimic de muncitorii care şi-au găsit sfârşitul pe şantierele ţării şi nici de faptul că Republica Socialistă România era ultima până şi printre statele comuniste la principalii indicatori economici şi la nivelul de trai. Dar era şi normal să nu spună nimic, asta era politica pe atunci”, a încheiat Bezeşan.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
