Cum a ajuns o reclamă la coniac să curme un etnonim românesc celebru. Preot: „De 13 ani, n-am mai botezat niciun Dorel“

Cum a ajuns o reclamă la coniac să curme un etnonim românesc celebru. Preot: „De 13 ani, n-am mai botezat niciun Dorel“

Colaj din reclamele cu Dorel

O reclamă la o băutură ieftină crea, în urmă cu câţiva ani, un nou personaj în folclorul urban românesc: Dorel. Specialiştii în PR şi publicitate spun că Dorel de azi e coşmarul oricărui antreprenor cu mai mult de 10 angajaţi, un Bulă ajuns la maturitate într-o Românie săracă, dar plină de băieţi ”descurcăreţi”.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Dorele, ne mişcăm şi noi mai cu talent?“, este întrebarea din scenariul unei reclame care a ajuns să fie folosită frecvent în vorbirea curentă a românilor. Mulţi dintre utilizatorii obişnuiţi nu mai reţin produsul mediatizat în spotul publicitar. În schimb, ţin minte că Dorel este muncitorul ironizat cu barbarie de colegii de muncă. La rândul lor, aceştia sunt portretizaţi într-o altă ipostază comună în mentalul colectiv al românului – muncitorul leneş care fentează cu talent programul de lucru şi aşteaptă cu nerăbdare ziua de salariu.

Profilul lui Dorel a suferit totuşi o „mutaţie“ în percepţia utilizatorilor celebrei „linii“ din spotul publicitar. Personajul a ajuns să fie identificat cu lucrul prost făcut în România, cu oamenii care mai mult încurcă decât să muncească şi despre care se aude că au asfaltat peste şinele de tramvai sau „au uitat“ stâlpi în mijlocul şoselei.
Doi specialişti în PR şi publicitate din Cluj explică pentru „Adevărul“ cum a evoluat celebrul personaj în mentalul şi folclorul urban românesc. În acelaşi timp, am consultat şi doi oameni care poartă numele de Dorel, un preot şi un lucrător comercial din Cluj-Napoca.

„Sunt sigur că numele e pe cale de dispariţie“

 

Preotul Dorel Gălan (foto în dreapta, cu ochelari, credit foto: Facebook), unul din acei îndreptători spirituali pentru care misiunea bisericii nu se opreşte la uşa lăcaşului de cult, mărturiseşte că-l amuză reclamele cu Dorel, deşi crede că băutura pe care o promovează este de calitate îndoielnică. „Măcar reclama să fie bună, dacă produsul îţi dă dureri de cap. Dacă ţin bine minte, Dorel iese cam şifonat din toate situaţiile“, comentează Dorel Gălan.
Preotul ortodox îşi mai aduce aminte că tizul său din reclame avea un un mod aparte de-a face lucrurile.

„Dorel din reclame e expresia mentalităţii «merge şi aşa». Sunt sigur ca numele e pe cale de dispariţie. De ce zic asta? În ultimii 13 ani nu am mai botezat niciun Dorel“, se confesează preotul.

Recent, părintele s-a întâlnit la biserică cu Dorel Cristian Baciu, un lucrător comercial din Cluj în vârstă de 24 de ani, venit cu viitoarea nevastă pentru sfaturi şi îndrumare spirituală. Când i-a auzit numele, preotul s-a bucurat şi i-a zis: „Tinere, ai 10 puncte din partea mea. Şi eu mă numesc Dorel!“, a povestit amuzat părintele Gălan.

Preotul Gălan spune că amicii l-au scutit de poante pe seama prenumelui. Nu cu acelaşi lucru se poate lăuda şi tizul venit să i se confeseze. Dorel Baciu (foto în dreapta, credit foto: Facebook) ne-a mărturisit că are partea sa de glume din partea prietenilor, care totuşi nu-l deranjează. „Dorele, ai fost la mare? Că ai nisip în păr!“, este doar un exemplu.

Pe de altă parte, tânărul clujean crede că sunt nume româneşti şi glume mai amuzante decât cele cu Dorel. „Reclamele sunt pe jumătate haioase. Sunt alte nume mai amuzante cum ar fi Ioan sau Ion, dar şi alte bancuri mai reuşite“, este de părere Dorel Baciu.

„Coşmarul oricărui antreprenor”

 

Lui Renate Roca-Rozenberg, unul dintre cei mai experimentaţi oameni în domeniul Relaţii Publice (PR) din Cluj, i se pare destul de ciudat cum s-a deturnat sensul numelui de Dorel, de la acel biet naiv ironizat de camarazi care muncea din greu la leneşul pe care-l găsim în orice şantier din ţară.

„În reclamă era o victimă cu cele mai bune intenţii şi cele mai proaste rezultate, era singurul din echipă care îşi dădea cât de cât interesul şi pentru asta nu rămânea niciodată nedepsit. În accepţiunea actuală, Dorel este omul lucrului prost făcut, incompetenţa în stare pură dublată de fudulia de a fi depus o muncă, chiar şi inutilă. E genul de atitudine generală pe care o vedem pe orice şantier public din ţară, oameni pe jumătate adormiţi sprijiniţi într-o lopată. Şi cum toate acestea trebuiau să poarte un nume, a rămas Dorel“, susţine Renate Roca-Rozenberg (foto în drepta, credit foto: arhivă personală).

În opinia ei, portretul real al lui Dorel ar arăta astfel:

„Un Bulă crescut mare, care după 25 de ani de şcoală primară a renunţat să mai spere că va ajunge până în clasa a VIII-a şi şi-a luat serviciu. I-a pus o vorbă bună unchiul cu care lucrează acum în echipă şi care l-a învăţat din tainele meseriei: cum să te faci că munceşti fără să oboseşti, cum să ai iniţiative dar doar dacă un alt coleg execută. Este coşmarul oricărui antreprenor cu mai mult de 10 angajaţi, nevoit să se transforme din manager în poliţist“.

Cum reclama iniţială promova coniacul Unirea, un produs adresat românilor cu venituri mici şi medii, dar şi cu o educaţie medie, ideea de „Dorel“ s-a transformat într-o metaforă a lucrului prost făcut şi a fost preluată de o categorie superioară consumatorilor băuturii din reclamă, intelectualii - cei şcoliţi.

„Numele s-a asociat atât de puternic cu incompetenţa încât orice utilizare a lui în alt context devine contestată“, adaugă ea. De ce au avut un aşa mare succes reclamele? Specialista crede că e vorba de acea plăcere a românilor de a face haz de necaz, de incapacitatea de a găsi soluţii, dar şi de o complacere în situaţia în care se află, fără să dorească sau să forţeze, în vreun fel, vreo schimbare.

„Simbolul unei Românii comunistoide“

 

Un alt specialist cu peste 15 ani de experienţă pe piaţa publicităţii din Cluj, Călin Crainic, subliniază că „dorelizarea“ nu are legătură strict cu personajul Dorel din spoturi. „«Dorelic» este, practic, comportamentul întregului grup, cu adânci rădăcini în tipologia muncitorului comunist: iresponsabil, hoţ („descurăreţ“), leneş, impostor şi răutăcios. Exista o sintagmă din acea perioadă care caracterizează oarecum coerent tipologia: «Ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim»“, consideră Călin Crainic (foto în dreapta, credit foto: arhivă personală).

Potrivit acestuia, reclamele cu Dorel au avut o strategie bună, iar notorietatea produsului a adus vânzări considerabile, recunoaştere la festivaluri din industria publicităţii, dar şi la un fapt surprinzător, din punctul de vedere al omului de marketing: produsul a fost cumpărat şi de intelectuali, cei cărora nu li se adresa reclama. „Reclamele erau «smart», uşor cinice, autoironice în egală măsură cu accesibile, provocatoare de râs grosolan“, afirmă Crainic.

În opinia sa, numele ales pentru eroul reclamelor a fost unul inspirat, chiar emblematic pentru mesajul pe care-l transmite.

„E un nume obţinut prin diminutivare - Dorel poate fi diminutivul lui Doru -, o manieră des întâlnită la români de a «încălzi» lucrurile, de a le face mai moi, mai rotunjite: «ciorbiţa» e mereu de «văcuţă», românii se dreg cu «o ţuiculiţă, un vinişor, o berică», mititei, păstrămioare, aripioare. Dorel e semnul unei lumi, a unei Românii comunistoide, caracterizată prin precaritate şi lipsuri, dar echilibrată prin băieţi «descurcăreţi». mici înţelegeri, trocuri, optimizarea efortului - «mi se merită sau nu mi se merită», patetisim în entuziasm, egolatrie şi naţionalism“, argumentează Crainic, care încheie cu o dorinţă: „O să treacă cu timpul, nădăjduim asta“.

”Dorel, probleme, mă?”. Una dintre reclamele care l-au transformat pe Dorel în coşmarul oricărui şef

Mai puteţi citi:

Cine se ascunde în spatele bancurilor cu Bulă, Iţic şi Ştrul. Bulă - un Dorel al zilelor noastre, iar Iţic şi Ştrul - cei care aduceau schimbarea

VIDEO Dorel de Cluj la volan: un şofer de camion intră pe contrasens şi blochează trei benzi de circulaţie

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările