Cum au ajuns să fie manipulate chiar informaţiile din „Decalogul manipulării“, atribuit lui Noam Chomsky
0Noam Chomsky (89 de ani), lingvist şi activist politic de stânga american, este cunoscut mai ales pentru scrierile sale în care analizează modul în care este manipulată societatea cu ajutorul mass-media. Una dintre cele mai controversate lucrări care-i este atribuită se numeşte „Cele 10 reguli ale manipulării”.
Cu toate că a revoluţionat întreg sistemul lingvistic modern prin celebrele sale modele generative, cercetătorul american Noam Chomsky (89 de ani) este cunoscut publicului mai ales pentru scrierile sale politice, el fiind unul dintre cei mai mari critici ai politicii externe a Statelor Unite. Profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology (MIT), el este considerat o persoană cheie în cadrul stângii politice din Statele Unite.
Cele mai cunoscute lucrări ale lingvistului sunt legate de analiza mass media şi cum este aceasta folosită pentru a manipula populaţie, precum „Iluzii necesare: Controlul gândului în societăţile democratice (Necessary Illusions: Thought Control in Democratic Societies), Limbaj şi Politică (Language and Politics), Controlul mass media (Media Control), Ordinea mondială: veche şi nouă (World Orders: Old and New).
Lui îi este atribuit aşa-zisul „decalog al lui Noam Chomsky privind strategiile de manipulare prin mass-media“
Decalogul lui Chomsky
1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate
Pentru aceasta: Să distragi permanent atenţia de la problemele sociale reale, îndreptând-o către subiecte minore, dar cu mare impact emoţional.
2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii
Pentru aceasta: Inventează false ameninţări, ori creează probleme grave, care îngrijorează real opinia publica, iar apoi oferă soluţiile.
Un exemplu: Favorizeaza insecuritatea cetăţenilor, apoi guvernarea providenţială salvează naţiunea în temeiul legilor represive cerute de popor, cu preţul limitării propriilor libertăţi democratice.
3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău
Pentru aceasta: Mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumata de guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumata) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permamenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.
4. Poporul trebuie să creadă ca şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trăi mai rău este tot pentru binele său. Pentru aceasta: Să obţii acordul de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor. Omul se obişnuieşte cu ideea îi înghite tot, dacă e prevenit îi amânat.
5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu îi permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte
Pentru aceasta: Să te adresezi oamenilor ca şi cum ar avea cu toţii o gândire infantilă. În felul acesta, îndrepti mulţimile spre un tip de gândire superficială, naivă şi cu predispoziţie la intoxicări informaţionale.
6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor
Pentru aceasta: Să faci tot timpul apel la sentimente şi la reacţii glandulare, nu la raţiune. Să încurajezi reacţiile emoţionale, pentru că sunt cel mai uşor de manipulat.
7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să îi ocupe timpul şi să îl demotiveze în atingerea unor idealuri superioare
Pentru aceasta: Un sistem de învăţământ corupt şi nefuncţional este instrumentul ideal de a ţine cetăţenii în ignoranţă şi a manipula opiniile colective după bunul-plac.
8. Poporul nu trebuie să aibă acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă
Pentru aceasta: Să încurajezi financiar acele mijloace de comunicare în masă care îndobitocesc publicul şi îl ţin legat de emisiuni şi seriale vulgare, ce trag inteligenţa în jos.
9. Poporului trebuie să îi fie indus spiritul turmei
Pentru aceasta: Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turma şi sunt uşor de controlat.
10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare
Pentru aceasta: Să apelezi la toate cuceririle ştiinţelor pentru a cunoaşte punctele slabe din psihologia individului şi a mulţimilor. În acelaşi timp, să discreditezi aceste cunostinţe prin mass-media, astfel ca poporul să nu creadă în mijloacele şi strategiile statale de manipulare.
Controverse
„Decalogul Chomsky” nu aparţine lui Noam Chomsky a scris autorul francez Jean Bricmont într-un articol publicat „Legrandsoir.info”, în octombrie 2010. "Nu ştiu de unde a apărut acest decalog. Nu este o compilaţie pe care să o fi făcut eu, nu am scris-o şi nici nu am postat-o pe internet. Cred că autorul ar putea argumenta că sunt interpretări a ceea ce am scris eu pe ici pe colo, dar cu siguranţă că nu am scris în forma asta şi nici sub formă de listă”, i-ar fi declarat Chomsky lui Bricmont.
„Succesul aparent al acestui decalog ilustrează înţelegerea greşită a gândirii lui Chomsky despre "manipulare", atât de către unii dintre susţinătorii săi, cât şi despre unii dintre adversarii săi. Chomsky şi Ed Herman, co-autorul cărţii „Fabricare consimţământului” nu sugerează niciodată că ar exista undeva o organizaţie ocultă care "manipulează masele ”(...) În mod curios, ar fi oarecum liniştitor să credem că există nişte manipulatori conştienţi care, pentru că se află la conducere, cel puţin ştiu încotro se îndreaptă lumea. Din păcate, există mai multe relaţii de putere, minciuni şi prejudecăţi ideologice, dar nu există cineva care să controleze încotro se îndreaptă avionul”, explică scriitorul francez.
Într-adevăr, unele dintre citatele celebre ale lui Chomsky par a fi congruente cu „decalogul”, dar el nu a fost niciodată adeptul unei teorii a conspiraţiei aşa cum este prezentată în cele 10 reguli. De exemplu, în lucrarea „From Necessary Illusions: Thought Control in Democratic Societies (Iluzii necesare: controlul gândului în societăţile democratice”), el arată: „cetăţenii din societăşile democratice ar trebuie să urmeze cursuri de auto-apărarea intelectuală pentru a se proteja de manipulare şi control, şi pentru a pune bazele unei democraţii coerente”.
Teoria conspiraţiei
”Decalogul manipulării” a fost publicat în mediul online pentru prima dată în limba franceză, în 2002, şi a fost semnat de Sylvain Timsit (goo.gl/jMqDh). Articolul intitulat „Strategii şi tehnici ale conducătorilor lumii pentru a manipula opinia publică şi societatea” a apărut pe un site specializat în teorii ale conspiraţiei (http://www.syti.net), iar cele 10 reguli nu erau atribuite lui Noam Chimsky ci lucrării "Armes silencieuses pour guerres tranquilles" (Arme silenţioase pentru războaiele tăcute”). Explicaţiile privind această lucrare apar tot pe siteul amintit: documentul ar fi apărut în cartea publicată de autorul american William Cooper în 1991 în care sunt prezentate mai multe teorii ale conspiraţiei.
Cooper susţine că „decalogul” ar fi fost găsit de un angajat al Boeing în 7 iulie 1986 într-un copiator IBM cumpărat de la baza aeriană McChord Air. Autorul real al documentului ar fi Hartford Lyle Van Dyke, un activist american care a scris despre diferite teorii ale conspiraţiei. Un alt indiciu asupra faptului că „decalogul” nu-i aparţine lui Chomsky este faptul că el apare în forma arătată pe siteuri dubioase atât în limba engleză, cât şi în alte limbi. În plus, pe acestea situri se susţine pe de o parte că decalobul ar aparţine lui Chomsky, iar în dreptul unora dintre cele 10 reguli se arată că ar fi extrase din lucrarea „Arme silenţioase pentru războaiele tăcute”, în condiţiile în care lingvistul american nu a scris o carte cu acest titlu.
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
