Cum poate ajunge România o „ţară ca afară“. Inovaţia radicală propusă de un reputat profesor universitar: „Va avea impact asupra întregii societăţi“
0O comisie înfiinţată de preşedintele Klaus Iohannis lucrează de un an la „Proiectul de Ţară“, menit să transforme România. Unul dintre specialiştii implicaţi este Daniel David, autorul lucrării „Psihologia poporului român”. Acesta propune emiterea unui ordin de ministru care ar urma să schimbe întreaga societate românească în următorii 20 de ani.
„Cum facem din România o ţară europeană, modernă şi prosperă?” – acesta este întrebarea la care trebuie să răspundă Comisia Prezidenţială privind Proiectul de Ţară, înfiinţată de preşedintele Klaus Iohannis în toamna anului 2016.
Aproape 30 de specialişti, economişti, sociologi, profesori universitari, diplomaţi, politologi, cercetători lucrează de circa un an de zile pentru a trasa direcţiile de dezvoltare şi de modernizare a României. Comisia a fost împărţită pe patru grupuri de lucru corespunzătoare domeniilor mari care trebuie reformate: Statul de drept şi libertăţile fundamentale, Modelul economic de dezvoltare durabilă, Dimensiunea socială şi culturală respectiv Dimensiunea europeană şi relaţiile externe. Un proiect care presupune schimbarea din temelii a României pare aproape o misiune imposibilă. De câte guverne formate din specialişti adevăraţi va fi nevoie? De câte milioane de euro va fi nevoie? De câte ori ar trebui schimbate Constituţia, legile justiţiei, administraţiei, codul fiscal etc?
Eu cred că nu va fi nevoie de niciun leu în plus şi nici măcar de modificarea unei legi pentru a avea un Proiect de Ţară realist
Daniel David, autorul „Psihologiei poporului român”
Este posibil să existe un Plan de Ţară care să nu presupună mulţi bani, să nu fie nevoie să modifici complicatul sistem legislativ şi să aibă ca efect schimbarea României? Profesorul Daniel David, autorul volumului „Psihologia poporului român” şi prorectorul pentru cercetare, excelenţă şi competitivitate al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, răspunde afirmativ la această întrebare.
„Sigur, în condiţii ideale, resursele financiare adecvate şi disponibilitatea legislativă pot facilita elaborarea şi implementarea unui Proiect de Ţară. Eu sunt însă antrenat în România să gândesc lucruri importante lucrând în logica celui mai prost context! Aşadar, chiar în condiţiile unui astfel de context, eu cred că nu va fi nevoie de niciun leu în plus şi nici măcar de modificarea unei legi pentru a avea un Proiect de Ţară realist”, susţine clujeanul, care a devenit în urmă cu două luni membru al Comisiei la propunerea USR – ca expert independent, nu ca membru USR. El vine cu o propunere, care pare extrem de simplă raportat la complexitatea obiectivului urmărit – modernizarea României.
Daniel David autorul „Psihologiei Poporului Român”. FOTO: Arhivă personală
Planul lui Daniel David
„S-a făcut bine ce s-a făcut până acum, dar, ca dezvoltare/schimbare, eu cred că nu putem trata toate aspectele - economice, sociale, culturale, de politică internaţională - ca fiind la fel de importante în acest proiect de ţară. Eu cred că elementul central în orice modernizare a unei ţări este elementul educaţional şi nu vorbesc aici despre toate palierele acestuia, ci despre învăţământul superior”, a susţinut Daniel David. Asta este viziunea nouă pe care el ar dori să o aducă în Proiectul de Ţară. De ce? „Învăţământul superior pregăteşte educatorii, învăţătorii şi profesorii care vor lucra în grădiniţe, şcoli primare, secundare şi licee. Dacă aceştia sunt prost pregătiţi, dacă ei nu au o viziune de modernizare a României bazată pe principii vestice, n-ai cum să pregăteşti noile generaţii în această paradigmă nouă şi astfel nu vei avea o Românie modernă. Apoi, tot învăţământul superior îi pregăteşte şi pe specialiştii care vor intra în piaţa muncii – economişti, medici, ingineri etc. Dacă economiştii vor fi slab pregătiţi, economia va merge prost, dacă medicii vor fi slab pregătiţi, sistemul de sănătate nu va fi performant etc”, explică cercetătorul.
Unde începe reformarea unei ţări
Componenta de educaţie superioară stă la baza reformării tuturor celorlalte aspecte cuprinse în proiectul de ţară. „N-are sens să spunem politicos că educaţia este unul dintre elementele fundamentale sau că este una dintre priorităţi. Nu ajunge! Trebuie să spunem realist că educaţia este elementul generativ, este elementul central care nu numai că face legătura între toate celelalte componente, dar adesea le şi cauzează. Dacă nu ai resursă umană de calitate niciunul dintre celelalte segmente ale societăţii nu va funcţiona. Dacă noi am face această schimbare în învăţământul superior, atunci în aproximativ 20 ani s-ar schimba şi celelalte domenii. Dacă nu modernizăm învăţământul superior, n-are rost să vorbim despre un proiect de ţară, pentru că noi continuăm să creăm resursa umană care nu modernizează ţara”, spune David. El precizează că în paralel se pot face planuri/intervenţii specifice în celelalte domenii, dar acestea trebuie să vină coroborate cu elementul central - modernizarea învăţământului superior.
Trebuie să spunem realist că educaţia este elementul generativ, este elementul central care nu numai că face legătura între toate celelalte componente, dar adesea le şi cauzează. Dacă nu ai resursă umană de calitate niciunul dintre celelalte segmente ale societăţii nu va funcţiona
Daniel David, autorul „Psihologiei poporului român”
Problema învăţământului superior din România
„Învăţământul superior e foarte greu de reformat. Este un sistem inerţial nu numai la noi, ci în orice ţară. Există şi o logică a acestei stări de fapt: într-o ţară dezvoltată apar multe inovaţii, unele chiar riscante. Societatea investeşte în inovaţii, dar sistemul de educaţie rămâne un pic în urmă, inerţial: dacă cumva inovaţiile dau greş, să nu se dezechilibreze toată societatea. Mediul educaţional este păstrătorul echilibrului şi siguranţei într-o societate dinamică. Dacă lucrurile merg bine, inovaţiile sunt asimilate, ulterior, şi în mediul educaţional. În principiu, mediu educaţional nu riscă, ci asimilează lucrurile când acestea sunt performante şi acceptate”, explică David. Cercetarea este mai dinamică, dar învăţământul este şi trebuie să fie mai inerţial, pentru motivul descris mai sus.
Situaţia de la noi este diferită, deoarece „într-o ţară ca România a avea mediu inerţial care te păstrează în stadiu de neperformanţă nu e de ajutor pentru societate”. Prorectorul care se ocupă de cercetare în cadrul UBB crede că principala problemă a educaţiei superioare din România este paradigma veche sub a cărei influenţă se află. Eu nu vorbesc, ca mulţi alţii, despre o paradigmă cuprinsă de neperformanţă sau chiar de corupţie. Eu vorbesc simplu despre o paradigmă veche care la un moment dat poate fi afectată sau nu de neperformanţă şi de elemente de impostură, dar, chiar dacă nu ar exista aceste elemente, simplul fapt că este o paradigmă veche este un lucru care nu lasă România să se modernizeze. Este ca un motor vechi de la maşină: nu poate mai mult în raport cu motoarele noi şi astfel maşina, oricât de bună a fost la vremea ei, rămâne în urmă!”.
În universităţi este formată resursa umană care poate să „îngroape” sau să „dezvolte” ţara.
Paradigma veche: de ce ne e frică să renunţăm la licenţă
Un exemplu de element controversat astăzi din paradigmă veche este lucrarea de licenţă de la finalizarea facultăţii. „Dacă la marile universităţi, ca Harvard sau Yale spre exemplu, în principiu, nu se cer teze de licenţă (decât ca excepţii în anumite programe pentru honor students), noi de ce ne temem să renunţăm la ele? Ele făceau sens în vechea paradigmă, când licenţa se identifica cu universitatea şi cu specializarea universitară. Însă conform noii paradigme – modelul Bologna - universitatea însemnă de fapt masteratul şi doctoratul. Acolo te aştepţi de la studenţi să genereze lucrări ştiinţifice. Licenţa este doar o introducere într-un domeniu în care după aceea tu te vei specializa printr-un masterat şi un doctorat. Asta e paradigma nouă, noi însă, gândind în paradigma veche, nu reuşim să ne integrăm în practicele academice moderne. Mulţi din cei care susţin paradigma veche nu sunt nici depăşiţi, nici mediocri – ba dimpotrivă, unii sunt colegi onorabili şi specialişti buni -, doar că nu se pot detaşa de un stil de gândire formatat de paradigma, veche care nu are nicio treabă cu paradigmă nouă care există în spaţiul european în aria educaţiei şi a cercetării. Altfel spus, am asimilat modelul Bologna cu numele, nu prin practicile universitare. Aş mai putea adăuga faptul că în paradigma veche se cere examen de intrare la facultate din materii de specialitate, reînviind astfel industria meditaţiilor, lucru care nu se întâmplă la universităţi de top ca Harvard sau Yale. În fine, faptul că noi nu putem angaja formal în universităţile din ţară specialiştii de top pe care îi vrem (head hunting) şi că nu putem face promovări prin concurs pentru cei foarte buni ne reduce competitivitatea internaţională şi generează multă ipocrizie în concursurile pe posturile academice. Acestea sunt doar câteva exemple din multe altele, care arată cum ne grevează gândirea, adesea inconştient şi în ciuda intenţiilor bune, vechea paradigmă academică”, arată psihologul.
Cum reformăm învăţământul superior
David susţine că reforma învăţământului superior se poate face controlând intrările din sistem. „Oamenii care sunt deja în sistem gândesc într-o paradigmă adesea veche şi e foarte greu să-i schimbi. De aceea au eşuat toate reformele învăţământului din '90 încoace. În aceste condiţii, eu propun să ne asigurăm ca cei care intră în mediul universitar de acum încolo să gândească într-o manieră modernă şi să fie ancoraţi în spaţiul vestic. Prorectorul nu se referă la studenţi, ci la cadrele didactice şi de cercetare. De exemplu, un asistent tânăr care intră acum în universitate trebuie să fie evaluat în concordanţă cu principiile de performanţă din Vest, sigur, adaptând înţelept procesul la zona proximei dezvoltări a învăţământului superior din România. „Acest asistent, dacă este foarte bun, poate deveni profesor în 10 ani şi atunci cultura universităţilor din România va fi similară cu cele din universităţile vestice”, detaliază psihologul.
Ordinul trebuie să prevadă că nu se mai intră în sistemul de învăţământ superior – mai ales pe poziţii pe perioadă nedeterminată – dacă viitorul cadru didactic nu s-a validat în comunitatea ştiinţifică internaţională pe domeniul lui, sigur, conform nivelului academic pe care îl ţinteşte
Daniel David, autorul „Psihologiei poporului român”
E de ajuns un Ordin de ministru
În ceea ce priveşte modificările ce trebuie aduse legislaţiei pentru a pune în aplicare planul propus de Daniel David, acestea sunt minimale. „Vorbim despre nişte reglementări prinse în Legea Educaţiei care să oblige universităţile să-şi controleze inputul/intrările în corpul didactic. Se poate chiar şi fără modificarea legilor, e de ajuns un ordin de ministru, deoarece criteriile de promovare în universităţi sunt date prin ordin de ministru la propunerea Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU). Ordinul trebuie să prevadă că nu se mai intră în sistemul de învăţământ superior – mai ales pe poziţii pe perioadă nedeterminată – dacă viitorul cadru didactic nu s-a validat în comunitatea ştiinţifică internaţională pe domeniul lui, sigur, conform nivelului academic pe care îl ţinteşte”, explică David. Această validare presupune spre exemplu publicarea conform standardelor internaţionale în fiecare domeniu, fără inovaţii care nu doar că nu ne fac mai competitivi, dar ne şi rup de aria internaţională a educaţiei şi cercetării. În ceea ce priveşte, cadrele didactice care activează în momentul demarării reformei, acestea „îşi vor putea continua activitatea în logica existentă – ţintind însă şi aici, cât se poate, competitivitatea în educaţiei şi/sau cercetare (ex. cu traiectorii diferite de carieră pentru a maximiza interesul şi potenţialul academic al fiecăruia) -, doar intrarea în sistem trebuie regândită”.
Reformarea României începe cu reformarea universităţilor.
Cât „costă” planul propus de Daniel David
Dacă din punct de vedere legislativ planul propus de Daniel David presupune modificări minimale, acelaşi lucru se poate spune şi despre partea financiară. „Ar fi bine să crească salariile, dar nu ştim cât se poate obţine aici. Chiar dacă salariile rămân la fel, în mediul universitar foarte multe cadre didactice pot avea venituri mari, chiar dacă au salarii mici, datorită proiectelor în care sunt implicaţi. În momentul de faţă, mulţi profesori nu sunt eligibili să aplice pentru granturi de cercetare europene pentru că nu au publicaţii relevante la nivel internaţional. În momentul în care un cadru didactic s-a validat internaţional, el va fi eligibil să atragă proiecte de cercetare, care îi vor suplimenta veniturile. Eu nu cred că partea financiară va fi o problemă sau problema principală – deşi ar fi bine să avem salarii competitive cu cei din vest, fără să trebuiască însă să lucrăm de două ori mai mult ca aceştia, pentru a atrage proiecte suplimentare”, detaliază prorectorul pe cercetare al UBB. El crede că există o subfinanţare cronică a sistemului, un motiv în plus pentru cheltuirea eficientă a fondurilor mici care intră în sistem.
În cât timp se va schimba România
Cel mai „scump” element al proiectului propus de profesorul Daniel David este timpul. Astfel, universităţile româneşti vor fi reformate după 10 ani, pe măsura schimbării generaţiilor. În ceea ce priveşte impactul asupra societăţii, cercetătorul susţine că acesta se va vedea într-o generaţie. „Schimbări în societate vor fi vizibile peste cel puţin 20 de ani. Calcului este pragmatic: profesorii pe care-i formezi într-o astfel de mediu dominat de paradigma nouă vor educa tineri care într-o generaţie vor deveni oameni influenţi la nivel social. Atunci se vor simţi în societate efectele reformei”, arată Daniel David. Miza în Comisia prezidenţială privind proiectul de ţară va fi ca şi ceilalţi specialişti din alte domenii care fac parte din celelalte grupuri de lucru (David face parte din Grupul de lucru care se ocupă de dimensiunea socială şi culturală) să accepte punerea în centrul Proiectului de Ţară reformarea învăţământului superior. „Preşedinţia a gândit aici deştept, a înfiinţat Comisia pentru proiectul de ţară, dar în paralel mai are un proiect „România educată”. Ar trebui ca cele două proiecte să nu rămână separate. Componenta de învăţământ superior din Proiectul „România educată” ar trebui să devină elementul central în proiectul de ţară. Componentă educaţională nu poate fi listată între celelalte componente, ci trebuie să le fundamenteze pe toate celelalte. În plus acest proiect trebuie obligatoriu integrat cu cel al Academiei Române (pe care îl ştiu bine, deoarece am fost şi eu implicat în partea de educaţiei). Dacă nu facem asta, nu va fi un proiect funcţional şi pragmatic”, concluzionează David.
Cine este Daniel David
Potrivit Thomson ISI/Web of Science, Daniel David (43 de ani) este psihologul român cu cel mai mare impact în literatura de specialitate naţională şi internaţională, prin numărul de citări în comunitatea ştiinţifică. Din 2007 este şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ Cluj-Napoca. În ianuarie 2013, a fost numit director responsabil cu cercetarea la faimosul Institut american „Albert Ellis“ din New York. Universitarul este autor al volumului „Profilul psihologic al poporului român“. David este şi prorectorul pentru cercetare, excelenţă şi competitivitate al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
Citeşte şi
Se încarcă comentariile...
