„Crima perfectă este o balivernă! Nu întotdeauna s-a făcut cercetarea corect“. Vicepreşedintele Societăţii Române de Criminalistică şi autorii necunoscuţi

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Sorin Alămoreanu, şeful Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj şi vicepreşedinte al Societăţii Române de Criminologie şi Criminalistică, consideră că numărul mare de dosare cu autor necunoscut din statisticile Poliţiei este cauzat şi de supraîncărcarea experţilor criminalişti. El spune că nu există crimă perfectă, ci doar o cercetare la faţa locului incorect făcută.

Campania „România infractorilor necunoscuţi”, lansată de ziarul „Adevărul”, continuă astăzi cu un articol în care Sorin Alămoreanu, vicepreşedintele Societăţii Române de Criminologie şi Criminalistică, analizează numărul mare de dosare cu autor necunoscut existente în România, dar vorbeşte şi de felul în care funcţionează sistemul care duce la înmulţirea acestor dosare.

„Ceea ce vedem în filmele cu criminalişti sunt baliverne, pentru că niciunde în lumea asta cel care face cercetarea la locul faptei nu va face şi partea de laborator, şi ancheta, pentru simplul motiv că s-ar contamina problele. În lumea reală nu există aşa ceva, în schimb există norme procesuale şi norme de lucru foarte stricte“, explică Sorin Alămoreanu, care este şi şeful Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj.

În realitate criminaliştii au roluri foarte bine determinate. Conform lui Alămoreanu, care este şi cadru didactic la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai, în criminalistică se disting trei elemente: tehnică, tactică şi metodică sau metodologie. Experţii criminalişti se ocupă doar de partea tehnică. „În esenţă, Edmond Locard (n.r. - cunoscut pionier al criminalisticii care a trăit în prima jumătate a secolului al XX-lea) a enunţat principiul transferului, pe care poporul român l-a şi tradus cu «nu iese fum fără foc»: «orice modificare a realităţii trebuie să se manifeste printr-o anumită schimbare în universul material». De exemplu, dacă eu mut ochelarii de pe birou pe raftul blibiotecii, rămân o mulţime de microurme pe toate cele trei obiecte“, explică Alămoreanu.

El precizează că faimoşii profileri, care sunt la modă acum în filmele despre criminalişti, au o pregătire psihologică, dar fac şi o interpretare a urmelor de la faţa locului. „Urma este un martor tăcut, el nu se tulbură de tensiunea momentului, nu uită şi nu minte, trebuie doar să ştii să-l asculţi şi să-l faci să vorbescă. Asta este Crimnalistica, modul în care facem urmele să vorbească“, concluzionează expertul.

 “Urma este un martor tăcut, el nu se tulbură de tensiunea momentului, nu uită şi nu minte, trebuie doar să ştii să-l asculţi şi să-l faci să vorbescă. Asta este Crimnalistica, modul în care facem urmele să vorbească”,

Sorin Alămoreanu, şeful Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj şi vicepreşedinte al Societăţii Române de Criminologie şi Criminalistică.

Criminaliştii Ministerului de Justiţie

În România există trei tipuri de experţi criminalişti: cei care fac parte din serviciile criminalistice ale Poliţiei, cei care fac parte din Institutul Naţional de Expertize Criminalistice, care sunt organizaţi în laboratoare interjudeţene de expertize criminalistice şi sunt subordonaţi Ministerului Justiţiei, şi experţii privaţi, la care apelează părţile în anumite procese.

Sorin Alămoreanu coordonează o echipă de şase experţi a Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, care deserveşte şapte judeţe: Cluj, Sălaj, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Alba, Hunedoara, Sibiu. Laboratorul efectuează, la solicitarea magistraţilor, o gamă variată de expertize, de la analiza documentelor şi a urmelor palmare, traseologie, balistică, expertiza în accidentele de trafic, explozii şi incendii, expertiza vocii, analiza imaginilor, expertiza substanţelor, a drogurilor şi a stupefiantelor.

Spre deosebire de criminaliştii din Poliţie, experţii subordonaţi Ministerului Justiţiei lucrează atât pentru procese penale, cât şi pentru cele civile. „Noi avem rolul de a răspunde ştiinţific la problemele ce depăşesc cunoştinţele de specialitate ale organului judiciar. Nu poţi să faci expertiză criminalistică după ureche. Nu poţi spune: «Este aşa pentru că aşa am spus eu». E ca în Moromeţii. Trebuie să spui pe ce te bazezi“, explică Alămoreanu.

El crede că e important ca „oamenii să înţeleagă faptul că noi nu lucrăm cu soluţii personale, ci cu soluţii ştiinţifice. Noi nu vrem să dăm dreptate cuiva sau să apărăm pe cineva, noi lucrăm cu date ştiinţifice, iar ştiinţa nu are parti-pris-uri. Când analizez o armă de vânătoare sau o semnătură falsificată, pe mine nu mă interesează cine a tras cu arma sau cine a falsificat iscălitura“. Există şi limitări ale expertizei criminalistice: „În anumite cazuri, trebuie să formulăm cocluzia urâtă: «Nu se poate stabili». Această concluzie e faimoasa expresie juridică «în loc să bagi în puşcărie o persoană nevinovată, mai bine să scape vinovatul», transpusă în domeniul ştiinţific. Multora nu le convine această concluzie, dar, când nu am suficiente elemente pe baza cărora să mă pronunţ, trebuie să emit o astfel de concluzie. Dăm şi argumente ştiinţifice pentru acest răspuns. Suntem specialişti, nu ghicitori în boabe“.

image

Sorin Alămoreanu la o conferinţă organizată la Roma. FOTO: Arhivă personală

„E posibil să greşeşti“

Întrebat dacă există crimă perfectă, specialistul spune răspicat: „Crima perfectă este o balivernă! Problema este că nu întotdeauna la momentul cercetării locului faptei s-au ridicat suficiente elemente. Că s-a crezut că este vorba despre un omor şi de fapt era o sinucidere; că s-a crezut că e o sinucidere şi de fapt era un omor. Situaţiile sunt numeroase. Atunci când te duci cu idei preconcepute la locul faptei sau ai limitări materiale, fie n-ai oameni suficienţi, fie n-ai materiale suficiente, e posibil să greşeşti“.

Succesul unei cercetări la faţa locului depinde de munca unei întregi echipe: „E un domeniu complex. Vremea lui Sherlock Holmes ,care lucra singur, cu pipa lui şi cu deducţiile acelea fantastice, a trecut. Acum e muncă în echipă. Încă de la germani, de la sfârşitul secolului al XIX-lea, este vorba despre echipa de cercetare a locului faptei“.

Alămoreanu susţine că cercetarea locului faptei de către criminaliştii Poliţiei e o greşeală, în condiţiile subdimensionării efectivelor: „S-a dat Poliţiei prea multe lucruri să facă. Nu critic Poliţia, ci faptul că a fost încărcată extraordinar. S-au scos din practici anumite acte şi activităţi care erau extrem de bune: prezenţa procurorului la anumite aactivităţi, suravegherea aceea pe care o făcea; li s-au dat poliţiştilor prea multe de făcut şi li s-au dat prea puţini oameni. Toată lumea aşteaptă de la sistemul judiciar să facă aproape totul şi nu-i dă aproape nimica. Şi nu vorbesc aici de chestiunea salariilor, despre care nici nu doresc să discut“. Alămoreanu susţine că România are specialişti criminalişti de top, dar „poate ar trebui să existe grijă mai mare pentru criminalişti şi pentru justiţie, dar nu la modul verbal, ci concret, material. Toată lumea vorbeşte despre justiţie când ceva nu merge bine, uitând că aceste scăpări ale sistemului sunt produsul unui mare complex de factori. Sunt mii de dosare cu care sunt încărcaţi specialiştii“.

“S-a dat Poliţiei prea multe lucruri să facă, nu critic Poliţia, ci faptul că a fost încărcată extraordinar. S-au scos din practici anumite acte şi activităţi care erau extrem de bune: prezenţa procurorului la anumite aactivităţi, suravegherea aceea pe care o făcea; li s-au dat poliţiştilor prea multe de făcut şi li s-au dat prea puţini oameni

 

Sorin Alămoreanu, şeful Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj

Care e problema?

De ce avem aşa de multe dosare cu autor necunocut? „Gândiţi-vă câţi poliţişti se pot ocupa de treaba asta, gândiţi-vă câte probleme au, gândiţi-vă câţi procurori sunt faţă de numărul de cauze. Gândiţi-vă că sistemul acesta creat în ultimii ani are şi el defectele lui“, spune specialistul. În plus, nici legislaţia în domeniul Criminalisticii nu este foarte clară: „Nu vreau critic Codurile. Eu vă spun că în legătură cu expertizele criminalistice avem două reglementări paralele: sediul de bază este în Codul de procedură penală, dar avem nişte chestiuni în Codul de procedură civilă şi cele două sunt oarecum paralele. Nu e normal“.

Alămoreanu susţine că legislaţia este lacunară în ceea ce priveşte experţii criminalişti: nu există un cod de etică al experţilor criminalişti, iar statutul experţilor din Ministerul de Justiţie este reglementat în Legea grefierilor. „Noi nu suntem o anexă a Justiţiei. Cu tot respectul pentru grefieri, noi facem altceva“, spune expertul.

În ceea ce priveşte dotarea experţilor criminalişti, Alămoreanu arată că „într-un sens suntem bine, dar niciodată nu avem tot ce ne-am dori, pentru că în fiecare zi apar sute de softuri. Dotările noastre sunt corespunzătoare, dar nu poţi să stai pe loc; în clipa în care te-ai oprit şi zici: «Gata, eu nu mai am nevoie de traininguri, eu nu mai am nevoie de dotare», în clipa aia eşti sortit să dai rateuri. Profesia asta e o provocare continuă, pentru că fenomenul criminal şi realitatea la care te raportezi sunt într-un progres cotinuu“.

“Nicio ţară din lumea asta nu-şi poate permite să facă economie la justiţie şi la adevăr, 100 lei economisiţi la dotări şi la specialişti sunt 1.000 de lei pe care îi pierzi la înfăptuirea justiţiei”,

Sorin Alămoreanu, şeful Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj 

Economie la Justiţie?

Întrebat dacă rezolvarea problemelor pe care le întâmplină experţii criminalişti ar duce la scăderea numărului de dosare cu autor necunoscut, Alămoreanu declară: „Cu siguranţă că da. Noi suntem partea tehnică în aceste dosare, dar încărcarea experţilor, numărul mic de experţi, numărul mic de organe judiciare, de poliţişti şi de poliţişti din serviciile cirminalistice şi, în general, numărul mic de personal e întotdeauna contraproductiv, orice ai face, oricât de deştept ar fi expertul. Noi avem o vorbă, expertul criminalist este exact atât de deştept pe cât îi permite timpul şi organul judiciar“.

Cu alte cuvinte, valoarea expertizei crimnalistice depinde de datele care îi sunt furnizate expertului şi de timpul care i se pune la dispoziţie. „Nicio ţară din lumea asta nu-şi poate permite să facă economie la justiţie şi la adevăr, 100 lei economisiţi la dotări şi la specialişti sunt 1.000 de lei pe care îi pierzi la înfăptuirea justiţiei“, concluzionează Sorin Alămoreanu.

Carte de vizită - Sorin Alămoreanu

Sorin Alămoreanu este şeful Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, vicepreşedinte al Societăţii Române de Criminologie şi Criminalistică şi prim-vicepreşedinte al asociaţiei Corpul Experţilor Criminalişti din Romania „Aurel Boia“.  El este şi conferenţiar universitar la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai (UBB), unde predă Criminalistică. Este absolvent al Facultăţii de Drept şi a obţinut în 1998 titlul de doctor al UBB. Este corespondent la revista „Attualita Grafologica“, editată de Asociazione Grafologica Italiana, şi este autorul a două cursuri de Criminalistică.

Vă mai recomandăm:

Ce şanse sunt să fie prins acum un criminal din anii 90. Cum s-au schimbat tehnicile de investigare în dosare cu autor necunoscut

Miniştrii de ruşine ai Afacerilor Interne. Lista guvernanţilor care au condus Poliţia Română spre haosul a 600.000 de dosare nerezolvate

Născuţi asasini: ce se ascunde în mintea celor care comit crime şi jafuri în serie. Explicaţiile psihologilor pentru infractorii „din plăcere“

Marile erori judiciare din România. Cazuri teribile cu oameni arestaţi, condamnaţi şi torturaţi ca să recunoască crime şi jafuri pe care nu le-au făcut

Vladimir Beliş, preşedintele Societăţii de Medicină Legală, explică rolul testelor ADN în Criminalistică. Cazuri celebre de omor rezolvate în România

Şefii care au necinstit Poliţia Română. Lista interminabilă a ofiţerilor cu grad înalt prinşi cu legături păcătoase

VIDEO „Asistăm la o acaparare a conducerii Poliţiei de către corupţi şi incompetenţi“. Mărturii exclusive din sistemul MAI

CAMPANIE „Adevărul” - România infractorilor necunoscuţi: 600.000 de dosare de crime, violuri şi furturi, ascunse în sertarele Sistemului

Poliţia Iaşi, ruşinea României la dosare cu autor necunoscut: locul I la violuri, furturi, tâlhării şi înşelăciuni. Cazuri terifiante: „Mi-au rupt mandibula în două locuri”

Ce spun cititorii „Adevărul“ despre ţara infractorilor invizibili. „Nepăsarea, complicitatea, lipsa de profesionalism fac din România un rai al infractorilor“

Cum a ajuns Ardealul „să bată“ Moldova la crime nesoluţionate. CAMPANIE „Adevărul“ - România infractorilor necunoscuţi

Paradoxul de pe harta infracţionalităţii româneşti. Vrancea este judeţul în care nicio crimă nu rămâne nepedepsită

Inconştienţii din Poliţie care nu ţin nici măcar evidenţa dosarelor cu autori necunoscuţi. Cazul Vâlcea: nimeni nu mai notează nimic informatizat din 2009

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite