Fostul mitropolit Bartolomeu Anania, în mesajul de Crăciun, de acum 13 ani: „Comuniştii n-au fost în stare să-l alunge, dar i-au schimbat numele în Moş Gerilă“

De Crăciunul anului 2000, Mitropolitul Clujului de atunci, Bartolomeu Anania, de la a cărui moarte se împlinesc trei ani pe 31 ianuarie 2014, ţinea o pastorală deosebită la împlinirea cifrei rotunde de 2.000 de ani de la venirea pe lume a lui Hristos. Bartolomeu Anania amintea că, deşi au dorit, comuniştii nu l-au putut alunga pe Moş Crăciun, ci i-au schimbat numele în Moş Gerilă.

În pastorala de Crăciun, fostul mitropolit al Clujului, Bartolomeu Anania, descria starea de fapt în care se afla lumea în urmă cu 13 ani: nelinişte, sete de bani, violenţă, sărăcie, disperare, nesiguranţă, lehamite, migraţii. O stare de fapt încă actuală, după un deceniu şi ceva.

„În fiecare an, Crăciunul vine cu o mireasmă anumită care este numai al lui şi care se înfiripă pe străzi, pe uliţe, prin magazine, în prăvălii, în curţile şi casele oamenilor.
De la Sfântul Nicolae începe să miroasă a Crăciun. Atunci încep copiii să înveţe ori să-şi repete colindele, de atunci începe freamătul cumpărăturilor, de atunci încep gospodinele să deretice odăile.

Crăciunul e numele popular al praznicului Naşterii Fiului Domnului, dar e şi numele unui personaj legendar mult îndrăgit de copii care se cheamă Moş Crăciun. El vine dintr-un văzduh al său care poate fi sus, în cer, sau undeva pe la Polul Nord.
El se strecoară noaptea, pe furiş, în casele creştinilor purtând cu el nelipsitul sac din care copiii cuminţi vor primi daruri.

Fiecare dintre noi are o vârstă la care crede că Moş Crăciun există cu adevărat, iar când începe să nu mai creadă nu-i pare rău. A rămas în el amintirea suavă a bătrânului cu barbă albă, cu tunică roşietică şi cu glugă cu moţ, bun, blând şi darnic care-i va hrăni pe viaţă nostalgiile purităţii sufleteşti.

Comuniştii atei n-au fost în stare să-l alunge, dar i-au schimbat numele în Moş Gerilă. În tot acest timp, biserica a fost singura instituţie care a continuat să-l cheme pe Moş Crăciun cu numele lui adevărat, aşa cum era el de veacuri, în conştiinţa poporului român.
Şi e păcat că în zilele noastre unii încep să-l uite.  

Pe de altă parte, Crăciunul e singura sărbătoare care are un Ajun cu totul aparte. E atât de special încât avem şi un Moş Ajun pe care îl întâlnim şi în colinde. (…)

Astăzi, Crăciunul are o însemnătate cu totul neobişnuită. Se împlinesc, în cifră rotundă, 2.000 de ani, de când în Bethleemul Iudeii, când Sfânta Fecioară Maria l-a născut pe Iisus, prin zămislire de la Duhul Sfânt.
(…)
Lumea de acum e prea neliniştită pentru a nu ne pune pe gânduri, sete de bani, nemilă pentru farte, intoleranţă, violenţă, sărăcie, mizerie, disperare, nesiguranţă, nestatornicie, lehamite, migraţii…
(…)
Se pare că omul e pe cale de a-şi distruge propria planeta, aceea pe care Dumnezeu a făcut-o şi i-a dăruit-o la vremea când era toată un rai.

Arma biruinţei asupra răului din lume nu poate fi alta decât credinţa în Dumnezeu. (…)
Avem nevoie să-L reîntâlnim pe Dumnezeu. (…)“

Pastorala, în totalitate, AICI.

Mai puteţi citi:

Mesajul Mitropolitului Clujului: „Fără o serioasă preocupare spirituală, Crăciunul rămâne o sărbătoare folclorică şi comercială“

În mesajul de Crăciun, episcopul de Cluj-Gherla reia cuvintele primului cardinal al românilor: „Credinţa noastră este viaţa noastră“