Corespondenţă inedită. General maghiar mason către Cuza: „Alteţă, deţineţi în mâini cheia situaţiei asupra Dunării unde interese imense sunt în joc“

Corespondenţă inedită. General maghiar mason către Cuza: „Alteţă,
deţineţi în mâini cheia situaţiei asupra Dunării unde interese
imense sunt în joc“

Generalul maghiar mason Klapka György  FOTO: arhiva Varga Attila

Corespondenţa dintre Alexandru Ioan Cuza şi generalul francmason Klapka György e cunoscută de puţini istorici. Varga Attila, cercetător la Acadmia Română din Cluj, crede că scrisorile dintre cele două personalităţi sunt „în măsură să lămurească o serie de aspecte legate relaţiile externe ale Principatelor într-un interval de timp în care s-au întâmplat multe pe scena politică a Europei Centrale“.

Ştiri pe aceeaşi temă

Klapka György a fost un general maghiar care a corespondat cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Deşi maghiarul fusese adversar declarat al românilor în timpul Revoluţiei patşoptiste, el îi scrie lui Cuza despre importanţa Principatelor Române în balanţa puterilor din zonă. El sublinia că domnitorul român ar putea coordona alianţa dintre statele dunărene, „o alianţă care să fie o garanţiei reciprocă pentru viitor atât pentru maghiari, cât şi pentru români“.

„Generalul Klapka György este, aşadar, un personaj cheie al epocii sale prin intermediul căruia putem vedea mai bine poziţia lui Alexandru Ioan Cuza în conflictul de interese al marilor puteri în această parte de lume“, adaugă cercetătorul clujean.

Potrivit acestuia, corespondenţa dintre Cuza şi  Klapka este „o importantă pagină nescrisă din istoria modernă a românilor“. Scrisorile, în original, dintre aceştia se păstrează la Arhivele Naţionale Maghiare din Budapesta.

Varga Attila detaliază, într-un interviu, pentru „Adevărul“, cine a fost acest general maghiar mason şi ce conţineau scrisorile pe care acesta i le trimitea lui Alexandru Ioan Cuza.

Cine este acel general maghiar care a corespondat cu Alexandru Ioan Cuza?

Ţinând cont de sursele de arhivă pe care le-am studiat, aş dori să spun faptul că această conexiune dintre Alexandru Ioan Cuza şi emigraţia masonică maghiară post-paşoptistă reprezintă, cu siguranţă, una din cele mai interesante capitole din perioada în care reputatul domnitor a condus destinele Principatelor Unite. 

Corespondenţa lui cu generalul francmason Klapka György reprezintă un aspect mai puţin studiat şi analizat, deşi ea este în măsură să lămurească o serie de aspecte legate relaţiile externe ale Principatelor într-un interval de timp în care s-au întâmplat multe pe scena politică a Europei Centrale. Generalul Klapka György este, aşadar, un personaj cheie al epocii sale prin intermediul căruia putem vedea mai bine poziţia lui Alexandru Ioan Cuza în conflictul de interese al marilor puteri în această parte de lume.

Reputatul membru al masoneriei maghiare s-a născut la Timişoara în ziua de 7 Aprilie 1820 şi s-a stins din viaţă la Budapesta pe data de 17 mai 1892. Provenea dintr-o familie ceho-moravă care era vorbitoare de limbă germană. Generalul Klapka György a studiat, iniţial, la Gimnaziul Piarist din Timşoara, fiind, ulterior, admis la şcoala militară din Caransebeş. În anul 1842, prin mijlocirea unchiului său, a activat în garda imperială din Viena unde a legat o frumoasă prietenie cu viitorul general Artur Görgey, cel căruia i s-a reproşat vehement capitularea armatei maghiare la Şiria ceea ce a şi însemnat sfârşitul revoluţiei maghiare.

După acest moment, în emigraţie, generalul Klapka György a colaborat strâns cu un alt personaj notabil al vremii, generalul Türr István, împreună cu care a reuşit să pună bazele unei Obedienţe masonice extrem de puternică şi de influentă numită Marele Orient Maghiar. Legăturile acestei puteri masonice cu Marele Orient al Franţei erau, atunci, foarte puternice, dat fiind şi suportul generos pe care împăratul Napoleon al III-lea l-a oferit „aripii franceze” a masoneriei maghiare (generalul Türr István era căsătorit cu Adel Wyse Bonaparte, nepoata lui Napoleon al III-lea, un puternic susţinător al masoneriei franceze).

Conexiunile celor doi francmasoni maghiari cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza au fost mai intense începând cu anul 1861, atunci când s-a discutat intens problema tranzitului de arme în Principatele Române, continuând şi ulterior, în 1864, moment în care o parte din emigraţia masonică maghiară i-a propus domnitorului român încheierea unei Alianţe Fraternale.

Cum a ajuns să corespondeze cu Al. I. Cuza?

Apropierea lui Klapka György şi Türr István de Alexandru Ioan Cuza a fost posibilă, mai ales datorită faptului că, după încheierea revoluţiei de la 1848-1849, emigraţia maghiară post-paşoptistă a fost mai divizată ca niciodată. Mai exact, în perioada 1849-1867, elita politică maghiară care trăia în afara Ungariei era organizată în două tabere rivale: gruparea kossuth-istă care se apropiase de masoneria anglo-saxonă şi „aripa franceză” ce simpatiza cu Marele Orient al Franţei.

Ambele tabere doreau revanşa împotriva Rusiei şi Austriei, care îşi dăduseră mâna pentru a înfrânge revoluţia maghiară, dar viziunea asupra acestui demers nu era una unitară. „Aripa franceză”, în care s-au făcut remarcate nume mari precum: Klapka György, Türr István, Teleki László sau Pulszky Ferencz, viitorul Mare Maestru al Marii Loji Simbolice Maghiare, pledau cu convingere pentru o Federaţie/Alianţă a Statelor Dunărene văzută ca un „scut puternic” în calea expansiunii ruse, dar şi ca un pilon puternic de sprijin pentru confruntarea cu marea rivală care era Austria.

Pe de altă parte, gruparea Kossuth-istă a respins categoric ideea unei federaţii, marşând, în continuare, pe vechiul model de stat unde naţionalităţile să beneficieze de drepturi largi, dar fără ca Ungaria să aibă de suferit în marea sa integritate.

Mirajul refacerii Regatului Sf. Ştefan îl animase mult pe Kossuth Lajos şi acoliţii săi care au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru a-şi sabota rivalii. Ambele grupări, folosindu-se de conexiunile masonice, au declanşat veritabile ofensive diplomatice la marile cancelarii europene, căutând suport politic şi militar. Apropierea „aripii franceze” de Domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a produs pe linia masonică franceză care, în Principatele Române, în a doua jumătate a veacului al XIX-lea, era mult mai prezentă şi mai influentă comparativ cu cea anglo-saxonă. Aşadar, corespondenţa lui Klapka György şi Türr István cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza în chestiunea Alianţei Fraternale şi a Confederaţiei Danubiene, corespondenţă care este mai intensă odată cu anul 1864, nu este deloc surprinzătoare.

Ce conţineau scrisorile lor?

În cadrul acestui schimb de scrisori, „aripa franceză” a emigraţiei masonice maghiare a accentuat importanţa Principatelor Române în balanţa puterilor din zonă, subliniind că:

„Ungaria, Transilvania şi Croaţia trebuie să scuture jugul comun, iar celelalte ţări danubiene trebuie să evite pericolul absorţiei lor de către elementul germanic şi cel rus. Dumneavoastră, Alteţă, deţineţi în mâini cheia situaţiei asupra Dunării unde interese imense sunt în joc. Dumneavoastră alegeţi acum între alternativa de a conserva asupra frontierelor influenţa unui guvern ostil şi ameninţător sau de a contribui la crearea de vecini recunoscători, dornici să dea fiinţă unei alianţe fraternale, o alianţă care să fie o garanţiei reciprocă pentru viitor atât pentru maghiari, cât şi pentru români” - fragment din scrisoarea lui Klapka György către Alexandru Ioan Cuza din data de 15 iunie 1864, care se păstrează în copie la Arhivele Naţionale Maghiare, Fond Personal Klapka György.

Cu alte cuvinte, o parte a emigraţiei maghiare post-paşoptiste a realizat poziţia cheie a Principatelor Unite în zonă, înţelegând şi aceea că, pentru a lupta şi pentru a câştiga în faţa Austriei pe teatrul de luptă transilvănean, suportul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza era unul esenţial.   

Ce aduc nou informaţiile din aceste scrisori despre Confederaţia Danubiană?

Eu cred că aceste scrisori pun mai bine în lumină cum anume au evoluat, înspre bine, relaţiile dintre o bună parte a elitei maghiare şi cea din spaţiul românesc de peste Carpaţi în a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Iar în această apropiere, masoneria a jucat şi ea un rol important de coagulare a elitelor dincolo de bariere confesionale sau etnice.

Dorinţa celor dintâi de a redobândi independenţa Ungariei prin luptă împotriva Austriei, luptă care ar fi urmat să fie dată în Transilvania, cu ajutor consistent din Principatele Române unde „să se stabilească principalele căi de comunicare de-a lungul ţării, pentru a se reuni aici, discret şi în linişte, armele de care este nevoie (...) iar transportul lor să se facă, mai apoi prin păduri şi munţi în locurile fixate” denotă aceea că, în optica unei părţi a elitei maghiare postrevoluţionare, percepţia faţă de români şi faţă de importanţa strategică a teritoriului locuit de ei s-a modificat mult faţă de perioada anterioară.

Realitatea că generalul Klapka György, care fusese un adversar declarat al românilor în perioada revoluţiei de la 1848, ajunge să îl roage pe domnitorul Alexandru Ioan Cuza să reflecteze la importanţa deosebită pe care alianţa popoarelor dunărene ar avea-o în demersul necesar de blocare a Rusiei, dar şi la aceea că „istoria va da un verdict care va fi pronunţat împotriva celui care va refuza rolul atât de frumos dat de Providenţă de a-şi face numele glorios, asigurând libertatea pentru două popoare brave” nu face decât să scoată mai bine în evidenţă aceea că relaţiile româno-maghiare au intrat într-o nouă fază de evoluţie în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Iar despre aceasta s-a scris mai puţin la noi fundamentat pe surse inedite de arhivă.

Care este importanţa acestor surse?

Părerea mea este aceea că mai sus menţionata corespondenţă are o semnificaţie aparte. Dincolo de faptul că este inedită în proporţie covârşitoare, ea oferă şi informaţii noi despre unul din cei mai populari domnitori români din a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Aş îndrăzni chiar să afirm că este vorba despre o importantă pagină nescrisă din istoria modernă a românilor.

Realitatea în sine că ne aflăm în Anul Centenar şi ne întoarcem cu gândul la simbolurile şi modelele de altădată, ne obligă să descoperim şi redescoperim sursele preţioase de arhivă care îmbogăţesc mai mult istoria noastră naţională. Schimbul de scrisori dintre Domnitorul Alexandru Ioan Cuza şi emigraţia masonică maghiară postpaşoptistă se înscrie perfect în acest demers de recuperare care mai mult decât necesar.

Mai puteţi citi:

Povestea Clujului, în română după 100 de ani. Istoric maghiar: „Trebuie să ne traducem mai des, dintr-o limbă în alta“

„Oare ce istorie mai scriem?“, se întreabă Varga Attila, istoric şi cercetător al Academiei Române din Cluj. Vreme de săptămâni bune a tradus din maghiara veche sute de pagini dintr-o lucrare străină românilor, dar valoroasă pentru cei aproape 1.000 de ani de istorie puşi pe hârtie în baza surselor primare: „Istoria Clujului“ de Jakab Elek, singurul istoric maghiar membru al ASTRA. Traducerea a apărut la mai bine de 100 de ani de la scrierea lui.

O poveste despre arhitecţii Transilvaniei pe care nu-i ştie nimeni. „Nu ne interesează ce au făcut ungurii sau nemţii, ci doar ce au făcut ai noştri!“

Doi istorici din Cluj au scris o carte despre oamenii care au proiectat multe dintre clădirile faimoase din vestul ţării, dar şi din state din centrul şi estul Europei. „Dicţionarul arhitecţilor din Transilvania în perioada dualismului austro-ungar (1867-1918)“ este inedit întrucât Varga Attila şi Gabriela Rus sunt primii care s-au încumetat să scrie, în română, despre cei care şi-au lăsat amprenta în piatră, în oraşele din fostul Imperiu.

Cum poţi transforma pietrele obişnuite în mărgăritare. Lecţia predată de un academician: „Fă lumea să zâmbească şi ea îţi va aparţine cu adevărat!“ 

„Români, maghiari, germani, evrei, armeni sunt lumile transilvane paralele care, prin eroii lor, au scris istoria unei provincii de-a lungul secolelor“, aceasta este afirmaţia istoricul clujean Attila Varga. Plecând de la ideea din spatele acestui citat, „Adevărul” vă prezintă, sub forma unui serial, personalităţi din mai multe etnii şi rituri care, prin ideile şi munca lor, au lăsat moşternire generaţiilor viitoare adevărate lecţii de viaţă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările