Cercetător ardelean, despre frica de cardul de sănătate: „Nu trebuie să mergi într-un sat uitat de lume ca să găseşti acea Românie superstiţioasă“
0
Cercetătorul Marius Rotar, autorul primei cărţi despre incinerare din România, spune că biserica acceptă greu orice noutate ce ţine de evoluţia societăţii. Dă ca exemplu undele radio care, iniţial, erau considerate o „lucrare diavolească“.
Marius Rotar, cercetător în istorie la Universitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia şi preşedintele Asociaţiei Cremaţioniste Amurg, singura de acest gen din ţară, povesteşte într-un interviu pentru „Adevărul“ cum superstiţia a ajuns să înlocuiască, în unele zone, religia.
Aveţi card de sănătate?
Am card de sanatate, dar nu l-am folosit încă.
E păcat să ai un card de sănătate?
Este un păcat incomensurabil pentru nivelul la care a ajuns ştiinţa şi tehnologia anului 2015. Se pare că, potrivit unora, trebuie să apelăm, în continuare, la şamani, vrăjitori, vraci şi extratereştri ca să rezolvăm probleme medicale grave sau altele care ţin de un sistem de funcţionare.
Aduce cardul de sănătate, şi folosirea lui, sfârşitul lumii?
Da, Apocalipsa ar trebui să fie aproape doar pentru o lume care trăieşte în ignoranţă şi superstiţie.
De ce credeţi că s-a ajuns la acest amalgam de idei şi superstiţii?
Superstiţia s-a căţărat şi a înlocuit sentimentul religios într-o parte a României (n.r. se referă la fanaticii religioşi din toată ţara). Poate că nici nu s-a căţărat, ci a rămas neclintită de sute de ani, ca o stană de piatră. De la Iluminism încoace ne tot căznim să înlăturăm superstiţiile. Între timp, lumea
a învăţat să se spale pe mâini înainte de fiecare masă şi să nu-l mai vadă pe medic drept un agent al morţii iminente, ca în secolul al XVIII-lea.
Acest discurs anti-superstiţii n-a avut putere asupra unei părţi a populaţiei. Şi la fiecare respiraţie a nu ştiu cărui duhovnic, care a trăit o viaţă întreagă rupt de lume, acea parte din România este în stare să-l identifice pe satana şi în umbrele copiilor proprii (vezi cazul Tanacu, de pildă).
(Publicaţia Glasul Monahilor mai sus FOTO: Asociaţia Cremaţionistă Amurg din România)
Nu trebuie să mergi în nu ştiu ce sat uitat de lume ca să găseşti acea Românie superstiţioasă. Ea trăieşte şi la oraş, printre noi. Doar nu credeţi că puzderia de biserici din oraşe apare întâmplător! Unii fac donaţii din credinţă, bravo lor! Alţii, din superstiţie, alţii de ruşine, aşa cum unii orăşeni resping cardurile de sănătate.
Orice noutate care apărea - lumina, undele radio, televizorul, internetul – era considerată de biserică drept lucrarea diavolului. Acum sunt mai mult decât utile şi le foloseste inclusiv biserica. Cum se explică schimbarea?
În jurul transmiterii liturghiei la radio o fost o întreagă polemică până la izbucnirea celui de Al II Război Mondial. Ziarul Renaşterea, organul oficial al Eparhiei ortodoxe române a Vadului, Feleacului, Geoagiului şi Clujului, promova, la 1934, transmiterea prin unde radio a slujbei. Însă, la 1941, în săptămânalul Glasul Monahilor se mai întâlnesc reacţii dezaprobatoare de genul slujba la radio era „o slabă şi inconsistentă imitaţie a adevărului divin”.
Inovaţiile au fost acceptate foarte greu în cadrul Bisericii: prezenţa femeilor în corurile bisericeşti, modificarea propriilor reguli, electricitatea. Ştiţi că BOR a respins iniţial electricitatea pentru ca în 2006 Arhiepiscopia Craiovei să vândă electricitate printr-o firmă?
Aici e vorba despre BOR care caută să deţină superioritatea în discursul public asupra oricărei probleme. În momentul în care o anumită realitate, nouă sau mai veche, nu-i convine, invocă ori legea laică ori propriile canoane (chiar dacă unele sunt desuete pentru alte Biserici creştine surori), după caz, cu o dexteritate de invidat, într-un amalgam menit să-i asigure supremaţia asupra conştiinţelor.
Mai puteţi citi:
FOTO VIDEO Cum arată „cuptorul morţii“ din Cluj, cel mai modern crematoriu uman din estul Europei
România anului 1900, model pentru cremaţioniştii sârbi. Acum, în secolul al XXI-lea, e invers
Se încarcă comentariile...
