Ce caută religia la festivitatea universitară. O dezbatere veche de 100 ani

Universităţile au început zilele acestea un nou an şcolar. Unele au marcat momentul şi printr-o slujbă religioasă, altele nu. Dacă anul şcolar universitar să înceapă cu o scurtă slujbă religioasă sau nu, aceasta este o întrebare la care se caută răspuns din 1906.

„Este drept că, în mediul academic, prezenţa preoţilor este mai moderată, însă deja câteva universităţi din România au marcat, prin scurte ceremonii religioase, debutul anului academic. În aparenţă, această situaţie nu surprinde, în condiţiile în care, după 1990, aproape nimic nu are un început la noi, fără participarea unui sobor de preoţi“, spune cercetătorul Marius Rotar de la Universitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia, totodată preşedintele Asociaţiei Cremaţioniste „Amurg“ din România.

Părerile despre acest subiect sunt, aşa cum era de aşteptat, împărţite. Preoţii spun că ei merg pentru că sunt invitaţi şi că o rugăciune nu face rău nimănui, iar unii profesori, studenţi şi psihologi îndeamnă la moderaţie şi respect faţă de toate riturile.

O discuţie de aproape 100 de ani

În 1906, 1909 şi 1920 unii profesori al Unversităţii din Iaşi (actuala „Al.I. Cuza“ din Iaşi ) au zis „nu“ oficierii unor slujbe religioase la inaugurarea anului universitar. Un grup de cinci profesori au înaintat, pe 28 septembrie 1909, Consiliului Profesoral al Universităţii din Iaşi, un memoriu, redactat de Constantin Thiron (1857-1924), profesor universitar la Facultatea de Medicină, prin care se solicita să nu se facă io ceremonie religioasă în cadrul festivităţilor noului an universitar.

Neîntrunind numărul necesar de membrii, Consiliul n-a putut adopta o decizie. Iar Thiron se decide să publice memoriul ca supliment la ziarul „Mişcarea“ din Iaşi, apărut la 10 octombrie 1909. Thrion fondase, în 1909, Asociaţia Naţională a Liber Cugetătorilor din România.

În acel memoriu, universitarul ieşean aduce o serie de argumente împotriva oficierii unei scurte ceremonii religioase la începutul anului universitar.  „Printre acestea se număra faptul că regulamentele în vigoare ale universităţii nu prevedeau un asemenea moment religios, că în cealaltă Universitate din România vremii, cea din Bucureşti, nu se organiza o asemenea manifestare, şi că universitatea moldavă nu era confesională şi nici nu era proprietatea unei instituţii private, situaţie care să justifice practica“, explică Marius Rotar.

Preotul, comparat cu crâşmarul şi cu un „parazit“

Thiron susţinea, atunci, că dacă se va organiza un Te-Deum (acea scurtă slujbă religioasă), aceasta reprezenta un atentat la libertatea de conştiinţă, fiind celebrat doar în rit ortodox, pe când în mediul academic moldav erau numeroşi profesori şi studenţi aparţinând altor confesiuni creştine sau religii. Profesorul ieşean considera că acea slujbă religioasă era „în contrazicere cu obiectul teoretic, practic şi experimental al cursurilor universitare - ştiinţele naturale, biologice, fizico-chimice, preistoria, arheologia, antropologia, palentologia“.

„În opinia acestuia, preotul trebuia să săvârşească serviciul în locaşul propriu, pe când profesorul să fie unicul stăpân în şcoala sa. În plus, savantul preciza că era de-a dreptul pueril a-l face pe student să creadă că prin conducerea lui Dumnezeu s-a fondat Universitatea ieşeană, că dânsul o susţine până azi şi de acum înainte”, spune cercetătorul Rotar de la Universitatea „1 Decembrie 1918“ din Alba Iulia.

În acelaşi memoriu, Constantin Thiron adopta un ton extrem de radical şi califica biserica drept „un parazit social, sugând banul statului şi al credincioşilor” şi compara profesia preotului cu cea a cârciumarului: „Pentru mine preotul (oricarei religii ar aparţinea el) şi crâşmarul (de orice naţionalitate ar fi), aparţin la două profesiuni analoage. Preotul trăieşte ca parazit din sacul de minciuni păstrat de credulitatea şi ignoranţa publică medievală, iar crâşmarul trăieşte din viciul poporului, alcoolismul”.

11 ani mai târziu, după publicarea memoriului (mai sus în imagine, foto: Marius Rotar), în 1920, Senatul Universităţii din Iaşi decidea, cu majoritate covârşitoare, începerea cursurilor fără serviciul religios, considerându-l neoportun. Însă, la presiunile profesorului A.C. Cuza şi a mai multor studenţi, printre care şi Corneliu Zelea Codreanu, ceremonia religioasă s-a ţinut.

Gestul universitarilor ieşeni şi atitudinea profesorului Thiron au stârnit proteste din partea mediilor ortodoxe. Arhimandritul Iuliu Scriban (1878-1949) i-a răspuns lui Thiron (mai jos, în imagine, răspunsul prelatului, credit foto: Marius Rotar) şi l-a acuzat de ignoranţă „deoarece transformase principiul liberei cugetări din metodă într-un sistem îndreptat cu toate forţele doar împotriva religiei şi a sentimentului religios“.

Ce se întâmplă azi

Studenţii spun că în unele oraşe din ţară se fac scurte ceremonii religioase la deschiderea anului universitar - cum s-a întâmplat, în această toamnă, în câteva oraşe ca Bistriţa, Arad, Timişoara, Sibiu.

În Galaţi există o „tradiţie“ ca Arhiepiscopul Dunării de Jos să oficieze, în Catedrala Arhiepiscopală din Galaţi, o slujbă de Te-Deum pentru absolvenţii de la Medicină ai Universităţii „Dunărea de Jos“, în semn de mulţumire. Iar la sfârşitul slujbei, care a avut loc pe 23 iunie 2014, prelatul a oferit viitorilor medici iconiţe.

„E important ca universităţile să-şi manifeste respectul faţă de toate confesiunile studenţilor“, consideră liderul studenţilor din România, Cristi Popescu.

La fel văd lucrurile profesorii şi psihologii. Daniel David, un renumit psiholog clujean, consideră nepotrivite acele scurte slujbe religioase la începerea anului universitar. „Eu, ca persoană religioasă, nu cred că este adecvat ca la ceremoniile academice să se facă slujbe religioase. Cred că religia este o opţiune individuală şi locul religiei şi al slujbelor bisericeşti sunt bine rânduite în biserici sau în celelalte locuri stabilite de biserică - botez, nuntă, înmormântare etc. O ceremonie academică aduce laolaltă oameni care nu sunt religioşi sau oameni care sunt de religii diferite. Pe unii nu îi interesează, iar alţii nu se simt confortabil pentru că sunt de alte rituri, deci practic faci rău şi ceremoniei religioase, sacrului religios, şi nici nu respecţi nici pe cel invitat“, este de părere psihologul.

De ce unii resping aceste ceremonii?

Sociologul Ioan Hosu spune că o parte din oameni resping ideea de slujbă religioasă, fie ea şi scurtă, la deschidere de an universitar deoarece aceştia consideră aceste ceremonii sunt lipsite de conţinut.

„De ce? Fiindcă unii oameni văd în biserică o etalare a bogăţiei, câteodată ostentativă, a lăcaşurilor şi hainelor preoţilor.  Acestea alături de zicerea „fă ce zice popa, nu ce face el” îi fac pe oameni să fie mai critici. Deci, discursul dual, afişarea ostentativă a bogăţiilor şi prezenţa prelaţilor alături de figuri politice proeminente duc la respingere din partea oamenilor“, afirmă sociologul clujean.

Acesta zice că, în ţara noastră, mereu a fost o legătură între biserică şi şcoală de-a lungul secolelor. Hosu crede că biserica, indiferent de ce rit vorbim, îşi pierde din valoare când se asociază cu puterea politică şi cu banii.

„Prezenţa excesivă a ceremoniilor religioase în spaţiul public duce la banalizarea, desacralizarea, la reducerea funcţiei simbolice a practicilor liturgice", consideră Ioan Hosu.

Ce spun preoţii?

Preoţii afirmă că ei sunt invitaţi la aceste manifestări. „Noi răspundem unei solicitări din partea unităţii de învăţământ. Acolo facem un Te Deum, adică o slujbă în care ne rugăm lui Dumnezeu să le dea studenţilor puterea să li se deschidă mintea şi să-i ajute să înveţe“, afirmă preotul Eugen Tănăsescu, blogger Adevărul.
Acesta afirmă că şcoala, în ansamblul ei, înseamnă „suma celor dintr-o comunitate“, deci şi preoţii fac parte din ea. El mai spune că în România există o confesiune majoritară, cea ortodoxă şi alte 17 culte recunoscute oficial.

Tănăsescu mai susţine că religia nu este o chestiune individuală fiindcă ea are efecte în societate.

„Nu putem pentru dorinţa unor minoritari să suprimăm dorinţa majoritarilor. Universităţile trebuie să decidă pe cine cheamă. Trebuie să căutăm armonia socială. Aşa cum majoritatea respectă libertăţile minorităţii, aşa şi minoritatea trebuie să respecte drepturile şi libertăţile majorităţii. În fond, ce rău poate face o rugăciune? Noi nu impunem“, adaugă acesta.

Purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului, preotul Bogdan Ivanov, spune că rugăciunea care se rosteşte la şcoli şi universităţi, este una „generală“, nu confesională. „Rugăciunea de început de an şcolar e una general valabilă, nu una confesională. Mi se pare fireasc să se rostească o rugăciune care nu poate să fie decât de bun augur pentru un nou început de an şcolar“, afirmă Ivanov.

Mai puteţi citi:

Confruntarea preoţilor: Unde se rupe creştinismul între Biserica Ortodoxă şi cea Catolică, de Paşte

În acest an, ortodocşii şi catolicii serbează Paştele în aceeaşi zi. Deşi există diferenţe între cele două rituri, creştinii sunt de acord că Paştele e cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii în jurul căreia gravitează toate celelalte.