Cazul „Vlad Dracul”, românul declarat mort deşi s-a prezentat la proces în carne şi oase, a ajuns la Inspecţia Judiciară. Ce decizie s-a luat în cazul judecătorilor

Cazul „Vlad Dracul”, românul declarat mort deşi s-a prezentat la proces în carne şi oase, a ajuns la Inspecţia Judiciară. Ce decizie s-a luat în cazul judecătorilor

Constantin Reliu (63 de ani) a cerut fără succes instanţei desfiinţarea hotărârii prin care era declarat mort. FOTO: Simona Voicu

Clujeanul Lucian Todoran a sesizat Inspecţia Judiciară în legătură cu judecătorii care au respins apelul unui bărbat de 63 de ani în care cerea anularea hotărârii prin care era declarat mort. Todoran a susţinut că magistraţii au reuşit să facă de ruşine instanţele româneşti în toată lumea, ştirea fiind preluată în presa din Anglia, SUA, India, Rusia, Malaezia etc. În presa internaţională, cazul a devenit cunoscut drept „Vlad Dracul”.

Ştiri pe aceeaşi temă

Ştirea despre românul căruia instanţa de judecată i-a respins apelul în care cerea anularea hotărârii prin care era declarat mort a făcut înconjurul lumii la începutul lunii martie. 
 
„The Guardian” titra: „Instanţă din Români îi spune unui bărbat că nu este în viaţă” şi preciza: 
„Într-un caz care pare desprins dintr-un roman al lui Kafka, o instanţă din România a decis că un bărbat de 63 de ani este mort în ciuda a ceea ce ar părea o probă care demonstrează contrariul: bărbatul însuşi s-a prezentat în faţa instanţei”. 
 
„New York Times” scria: „Instanţă din România respinge cererea unui bărbat de constatare a faptului că este viu” precizând: „O instanţă din România a respins cererea prin care un bărbat solicita să se constate faptul că este viu, după ce soţia sa l-a declarat mort, argumentând că decizia nu poate fi desfiinţată. Un purtător de cuvânt al Instanţei a declarat pentru presa locală că omul, Constantin Reliu, 63 de ani, a pierdut procesul în oraşul Vaslui din cauză că a făcut apel prea târziu”. 
 
Ştirea a ajuns şi în ziare din India, Rusia, Noua Zeelandă şi chiar din Malaezia, unde „The Star” titra: „Vlad Dracul? Instanţă din România refuză să declare că un bărbat viu este viu!”.
„În Romania, locul de naştere al celui mai faimos membru al morţilor vii, Dracula, să apari în faţa unui judecător poate să nu fie de ajuns ca să dovedeşti că eşti viu”. 
 

Starea de fapt 

 
Costantin Reliu a fost declarat mort în 2016 de Judecătoria Bârlad la solicitarea soţiei, care a motivat că bărbatul nu a mai dat niciun semn de 17 ani. În ianuarie 2018, după ce a fost prins de autorităţile turce având documentele de şedere expirate, vasluianul a fost expulzat în România. La vamă, a constatat că autorităţile române îl consideră mort. Reliu a făcut apel la hotărârea Judecătoriei prin care a fost declarat mort. Tribunalul Vaslui a respins apelul. Ştirea a devenit virală şi în presa românească, atrăgând multe critici judecătorilor.
 
Clujeanul Lucian Todoran a sesizat Inspecţia Judiciară. FOTO: Remus Florescu


Un clujean revoltat: „au făcut de ruşine instanţele româneşti”

 
Clujeanul Lucian Todoran, care a dat în judecată mai multe instituţii publice deoarece au refuzat să pună la dispoziţie informaţii de interes public, a sesizat Tribunalul Vaslui cerând verificări cu privire la modul în care s-a ajuns la această situaţie: 

„Dincolo de situaţia mai rea ca a unui apatrid creată omului în cauză, arăt că această injusteţe a fost preluată de media naţională şi internaţională, judecătorii completului reuşind să facă de ruşine instanţele româneşti, percepute ca fiind de o absurditate atât hilară, cât şi tristă, dar şi de un formalism pervers, în sensul că acesta contravine raţiunii de a exista a procedurilor judiciare”. 
 
Todoran a amintit în cerere şi de câteva articole din presa internaţioanlă despre inedita situaţie.
În răspunsul Tribunalului se arăta pe scurt că Instanţa a avut dreptate deoarece pentru a cere anularea hotărârii Judecătoriei Bârlad prin care era declarat mort, Constantin Reliu nu trebuia să declare apel la Tribunalul Vaslui, ci să promoveze o acţiune în constatarea nulităţii hotărârii declarative de moarte. Această acţiune trebuia s-o înainteze Judecătoriei Bârlad. 
 

Plângere la Inspecţia Judiciară 

 
Todoran a sesizat apoi Inspecţia Judiciară în cazul completului de judecată al Tribunalului Vaslui care a respins apelul declarat de  Reliu, arătând că „în mod greşit s-a respins de către completul  Tribunalului Vaslui calea de atac ca inadmisibilă, fără a se proceda la recalificarea acesteia sau la invocarea excepţiei de necompetenţă şi trimiterea cauzei unui complet legal investit”. 
 
Clujeanul a invocat articolul 22 aliniatul 4 din Codul de Procedură Civilă: „Judecătorul dă sau restabileşte calificarea juridică a actelor şi faptelor deduse judecăţii, chiar dacă părţile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuţia părţilor calificarea juridică exactă”. 
 
Todoran consideră că „completul avea datoria să dea calificarea corectăa căii de atac şi nu să pronunţe o hotărâre definitivă menită să încheie problema de o injusteţe strigătoare la cer, căci omul era,în mod vădit, viu, dar, în urma procedurilor judiciare, s-a menţinut că era mort”.
 

Inspecţia Judiciară a dat dreptate Tribunalului Vaslui

 
În răspunsul Inspecţiei Judiciare se arată că Tribunalul a procedat corect deoarece:
 
„contrar celor susţinute de petent, instanţa investită cu soluţionarea apelului nu putea să-şi decline competenţa de soluţionare, atâta timp cât petentul a solicitat expres soluţionarea apelului şi pe această cale, admiterea cererilor sale de constatare a nulităţii hotărârii şi admiterea cererilor în pretenţii.”

De asemenea, s-a arătat că Instanţa era obligată să respecte principiul disponibilităţii părţilor prevăzut de art. 22 al. 5 C. proc. Civ. conform căruia „ (...) judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părţile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stablit calificarea juridică şi motivele de drept asupra cărora au înţeles să limiteze dezbaterile, dacă astfel nu se încalcă drepturile sau interesele legitime ale altora”. 
 
Cu alte cuvinte Inspecţia arată că reclamantul ar fi insistat ca cererea -prin care solicită anularea hotărârii prin care este declarat mort şi prin care cere daune - să fie judecată în apel la Tribunalul Vaslui, deşi i s-a explicat că trebuie să facă un alt tip de cerere la Judecătoria Bârlad. 
 
În plus, Inspecţia arată că „prin respingerea apelului ca inadmisibil nu se aduce atingere dreptului de acces la justiţie, apelantul având deschisă calea constatării hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus declararea judecatorească a morţii, o cale eficientă şi legală.”
Inspecţia mai arată că procedura declarării judecătoreşti a morţii este o procedură specială, având o reglementare specială în ceea ce priveşte procedura de judecată. Astfel,  în cazul în care pârâtul este în viaţă se va urma calea anulării hotărârii judecătoreşti şi nu apelul, aşa cum a făcut reclamantul.
 

Todoran: „s-a dat dovadă de formalism excesiv”

 
Todoran susţine că s-a dat dovadă de un „formalism excesiv, deoarece Tribunalul trebuia să-i recalifice calea de atac şi apoi s-o trimită unde spunea legea că trebuia judecată, indiferent de dorinţa omului. Ar fi respectat şi principiul disponibilităţii care se referă la cererea în sine, dar nu la modul în care e judecată”.
Todoran spune că a păţit de mai multe ori ca instanţa să-i recalifice calea de atac: de exemplu dacă a depus recurs, când trebuia să depună apel, instanţa a corectat şi a trimis la instanţa competentă. Clujeanul spune că în loc să respingă apelul, Tribunalul trebuia să trimită acţiunea la Judecătorie spre anularea hotărârii prin care Constatin Reliu era declarat mort. 
 

„Judecătorii trebuie să interpreteze legea astfel încât să nu se ajungă la scopuri injuste”

 
Todoran susţine că judecătorii, într-un manual de jurisprudenţă publicat pe site-ul CSM-ului, sunt învăţaţi să interpreteze legea ca să nu se ajungă la scopuri injuste: 
 
„Şi dispoziţiile cu caracter de excepţie pot fi generalizate. Îşi găseşte aplicare şi în acest caz ideea de baza a analogiei, anume ca ideile juridice cuprinse deja în lege pot fi gândite până la capăt, cu efect generalizant, cu ajutorul principiului egalităţii. Însă, principiul se aplică numai în masura în care analogia se impune pentru evitarea unui efect injust sau lipsit de sens şi nedorit de legiuitor. Prin urmare, completarea unei norme derogatorii este exclusă, atâta timp cât ar extinde sfera de aplicare a acesteia asupra unor situaţii „similare”, fapt ce ar fi ireconciliabil cu caracterul de excepţie al respectivei norme”, se arată la capitolul III, punctul 5 privind „Completarea dispoziţiilor derogatorii”. 
 
Citeşte şi
 
 
 
 
 
citeste totul despre: