Capitolul la care România seamănă mai mult cu Belarus. „Toţi au încercat măcar o reformă, doar la noi pagina e goală”
0
România rămâne singura ţară din estul Europei fără o lege a lustraţiei, cu excepţia fostelor republici sovietice. Andreea Maierean, profesor de Ştiinţe Politice la Wilkes University, în SUA şi expert în legile lustraţiei în spaţiul sud-est-central european, a explicat pentru „Adevărul” cum au tratat celelalte ţări foste comuniste această problemă, dar şi motivele pentru care România a continuat să bată pasul pe loc.
La fel ca şi Belarus sau Rusia, România le permite încă foştilor comunişti să ocupe funcţii publice, chiar dacă şi la comunismul a fost condamnat, cel puţin în mod formal.
Azi, la 30 de ani de la Revoluţie, reprezentanţi ai vechii clase politice se regăsesc în toate partidele importante din România, iar unii dintre ei vor candida şi la alegerile locale din 27 septembrie.
Asta în timp ce ţări ca Cehia, Polonia sau Ungaria, ba chiar şi Albania, au votat încă din anii 90 legi care au îngrădit posibilitatea vechii nomenclaturi să acceadă la funcţii înalte.
Şi pentru că toamna se anunţă fierbinte şi în SUA, unde americanii vor fi chemaţi să-şi voteze viitorul preşedinte, în partea doua a interviului am încercat să aflăm de la Andreea Maierean unde se va decide bătălia pentru Casa Albă, se spun sondajele în acest moment şi în ce măsură ar putea să conteze pentru România rezultatele de peste Oceanul Atlantic.
Adevărul: România se află pe ultima sută de metri înaintea alegerilor din 27 septembrie, iar printre candidaţi avem şi de această dată foşti membri ai PCR. Din acest punct de vedere ne aflăm într-o situaţie aparte printre ţările foste comuniste care au ales ulterior democraţia, mă gândesc în primul rând la Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia şi Slovenia, sau e ceva specific întregii zone?
Andreea Maierean: Toate ţările menţionate au încercat măcar să implementeze variante mai drastice sau mai relaxate ale legii lustraţiei. Procesul nu a fost unul perfect, dar a adus în prim plan oameni noi cu viziuni democratice.
Cehii au fost cei care au deschis drumul în 1991 şi au implementat cel mai simplu model de lustraţie: liste de funcţii din perioada comunistă incompatibile cu liste de funcţii de la începutul tranziţiei. Polonia a optat pentru un model bazat pe autoresponsabilizare, cerând candidaţilor la poziţii importante o declaraţie pe propria răspundere cu privire la colaborarea cu regimul comunist. Similar cu Polonia, în Ungaria în 1994 foştii nomenclaturisti şi colaboraturi şi-au putut păstra poziţiile privilegiate dacă au recunoscut public colaborarea cu fostul regim.
Până şi Albania ne-a luat-o înainte
Dar vecinii noştri bulgari?
Bulgaria şi Albania au iniţiat şi ele procesul de decomunizare în 1992, respectiv 1995. În Bulgaria, categoria persoanelor vizate de lege a fost restricţionată datorită luptelor politice la cei ce doreau un post de conducere în instituţiile de învăţământ şi cercetare. În Albania, legea cerea aprobarea unei comisii speciale de anchetă înainte că o persoană să poată candida la poziţii importante.
Andreea Maierean predă ştiinţe politice la Wilkes University din SUA. FOTO Arhivă personală
Pe scurt, ştim acum că procesul de lustraţie a fost unul dificil şi controversat, în principal pentru că a fost o iniţiativă nouă, netestată în contexte similare. Ce rămâne de consemnat este totuşi că toate ţările din jurul nostru au încercat măcar o reformă, în timp ce la noi pagina a rămas goală până foarte târziu. Ca urmare, nu numai că foştii comunişti şi securişti au rămas în poziţii cheie, dar în timp şi-au impus şi copiii în primele rânduri. Cei de care dorim să scăpăm sunt ca Hidra din mitologie. Le cresc rapid alte capete în locul celor tăiate.
Unde anume s-a greşit, de ce nu am reuşit să ne debarasăm de aceşti oameni şi când credeţi că ar fi trebuit acţionat în acest sens?
Pentru mine întrebarea cheie este când trebuia să se facă ceva. Elementul care defineşte succesul lustraţiei este momentul când reforma este implementată. Lustraţia târzie are în cel mai bun caz valoare simbolică, răul s-a produs şi urmările nu îi pot fi controlate la 20 de ani distanţă.
Marea şansă a fost ratată odată cu eşecul punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara. Textul spunea atunci: „Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării.” Am avut aşadar şi noi oameni vizionari, eroi în adevăratul sens al cuvântului, doar că vocile li s-au risipit şi nu au reuşit niciodată să formeze o masă critică.
„Dacă în ţări ca fosta Cehoslovacie sau Albania, noii guvernanţi s-au mişcat rapid şi au înlocuit foştii lideri comunişti cu figuri noi, în Ungaria, Polonia şi Lituania foştii comunişti au reuşit să se întoarcă la putere în câţiva ani şi au tergiversat procesul lustraţiei. România rămâne, alături de Bulgaria şi Ucraina un exemplu de ţară în care foştii comunişti au rămas la putere în prima jumătate a anilor '90. Astfel, tentativele de lustraţie au fost îngreunate şi până la urmă înăbuşite. Este întotdeauna dificil de făcut istorie contrafactuală, dar ar fi interesant să ne imaginăm cum ar fi fost anii '90 în România fără lideri lustrabili că Ion Iliescu, Alexandru Bârlădeanu, Dan Marţian, Nicolae Văcăroiu sau Corneliu Vadim Tudor. Un important studiu apărut la începutul anilor 2000 arată de exemplu că 96% din membrii guvernului Văcăroiu au deţinut funcţii de conducere şi în perioada comunistă”. Andreea Maierean profesor de Ştiinţe Politice
Unde s-ar putea decide bătălia pentru Casa Albă
De la alegerile locale din România, să ne mutăm la alegerile prezidenţiale din SUA. Unde credeţi că se va decide bătălia pentru Casa Albă?
Geografic, bătălia se va da în statele indecise, statele în care balanţa a fost înclinată în ultimii ani când spre democraţi, când spre republicani. O listă scurtă cu aceste state ar include Florida, Iowa, Michigan, Minnesota, North Carolina, Ohio, Pennsylvania, Virginia, and Wisconsin.
Marea bătălie se va da, cred eu, pentru prezenţa la vot. Electoratul lui Trump se va prezenta cu siguranţă în număr mare, dar în general Trump va fi avantajat de o prezenţă scăzută la vot. Pe de altă parte, dacă alegătorii negri şi cei de origine hispanică vor ieşi în număr mare, şansele lui Trump scad.
Donaldt Trump a învins-o surprinzător în precedenta campanie pe Hillary Clinton, deşi rivala sa era mai bine clasată în sondaje
Contează mult în ecuaţie şi cum se va desfăşura procesul de vot în noiembrie, mai ales dacă sfârşitul toamnei se va suprapune cu un al doilea val al pandemiei. Vor reuşi toţi alegătorii să îşi exercite dreptul la vot? Ce se va întâmpla cu cei care vor solicita să voteze prin corespondenţă? Lupta din tranşee a început deja.
S-a tot vorbit că sondajele l-ar da favorit pe Biden...
Amintesc că majoritatea covârşitoare a sondajelor de opinie dinaintea ultimelor alegeri o dădeau câştigătoare pe Hillary Clinton. Oricum, pentru moment este greu de estimat rezultatul pentru că raportul de forţe se poate schimba radical pe ultima sută de metri. Singura certitudine este că atenţia va fi concentrată pe statele indecise şi în special pe statele care au votat „democrat” în 2008 şi 2012, dar „republican” în 2016.
Privind din România, pentru noi cine credeţi că ar fi mai bine să câştige în SUA?
Îndrăznesc să spun că România nu va fi direct avantajată oricare ar fi rezultatul alegerilor din Statele Unite. Evenimentul pe care îl aşteptăm de ani buni, ridicarea vizelor, pare îndepărtat pentru moment. Urmăresc atent declaraţiile publice pe această tema şi în ciuda promisiunilor, nu am văzut paşi concreţi în această direcţie nici în administraţia precedentă democrată, nici în cea republicană actuală.
Vă mai recomandăm să citiţi
Se încarcă comentariile...
