Când monarhia nu e ca-n poveştile cu zâne. Povestea tristă a lui Lady Diana
0
„La fel ca multe persoane care au avut parte de o copilărie nefericită, Diana Spencer a trăit tânjind după o fericire pe care n-a cunoscut-o şi şi-a reconstruit trecutul într-o senină poveste cu zâne“, aşa îşi începe Didier Lauru, psihanalist şi psihiatru din Paris, materialul despre viaţa Lady Di, cum i-a zis o lume întreagă, publicat în 2009, în cartea „Femei celebre pe divan“ a lui Catherine Siguret.
Psihanalistul Didier Lauru notează: coşmarul Dianei Spencer a început cu divorţul părinţilor şi copilăria alături de un tată rece, de când împlinise 7 ani. Lipsa mamei din primii ani lasă o dâră traumatizantă şi o va condamna pe aceasta la o căutare afectivă ce nu va înceta toată viaţa. Cu mama departe, un tată distant, Diana îşi va găsi refugiul în natură.
La 15 ani se mută cu tatăl şi mama vitregă, la fel de glacială ca şi tatăl, pe un domeniu numit Althorp, despre care se zvonea că ar fi fost bântuit. Nu tocmai un loc prietenos pentru un copil să se dezvolte armonios. Până acum, povestea Dianei seamănă cu cea dintr-un basm. Însă, ca orice copil cu părinţi divorţaţi ce nu acceptă asta în ruptul capului, ea visează, până-n adolescneţă, să îi readucă împreună.
„Diana supravieţuieşte pentru că trăieşte ruptă de realităţi“, scrie Didier Lauru.
Se refugiază în romanele Barbarei Cartland din care îşi conturează un profil a ceea ce îşi doreşte de la viitorul partener de viaţă. Dorinţe inspirate din cărţi.
Graţioasă într-o rochie albă FOTO Facebook/Lady Diana
Diana vine pe lume după ce fratele ei, Maurice, moare, iar părinţii sunt îndoliaţi. Iar oricât se va strădui, micuţa Diana nu va umple golul lăsat de fartele ei decedat.
„Cum să exişti atunci când porţi astfel moarte în tine, în ciuda ta? (...) Copiii-surogat trăiesc de parcă ar fi divizaţi în ochii părinţilor. Însă, ca orice copil, ei încearcă să înţeleagă aşteptarea părinţilor şi ce ar trebui să fie sau să facă pentru a se dovedi la înălţime“, explică psihanalistul.
Multe studii spun că mamele depresive în timpul sarcinii – din pricina doliului după fratele Dianei, în cazul de faţă – îşi vor pune amprenta asupra copilul la maturitate prin diverse consecinţe psihopatologice. La această premisă, psihiatrul adaugă şi faptul că Diana a crescută fără mamă şi inevitabil şi-a pus întrebarea dacă nu a fost ea de vină pentru plecarea mamei. Gând ce va lăsa urme în sufletul Dianei.
Cum nu a reuşit să obţină iubirea lui Charles, ea şi-a propus să o câştige pe cea a supuşilor coroanei britanice.
„Visul ei de prinţesă a dobândit forma realităţii, mulţumită provenienţei sale nobile; (...) Pentru că a fost rănită pe plan afectiv, s-a refugiat într-un univers de slujnicuţe, iar asta cu atât mai uşor, cu cât a crescut, la urma urmelor, protejată, la adăpost de grijile materiale, între mai multe dădace şi castele. (...) după ce a pus mâna pe Charles îşi deapănă firul poveştii sale cu zâne, fără a lua în seamă avertismentele celor din anturajul său, cuvintele extrem de explicite ale prinţului, semnele sale de indignare şi absenţa clară a afecţiunii sale“, subliniază Didier Lauru.
După ce se nasc băieţii (foto mai jos, credit foto: Facebook/Lady Diana), Diana va reuşi ceea ce mama ei nu a făcut: să fie o mamă bună, ideală, generoasă, deşi de-a lungul vieţii se va confrunta cu tulburări de comportament alimentar – bulimie, accese de vomă provocate. Specialiştii „traduc“ bulimia ca o legătură nesatisfăcătoare cu mama, o tentativă de a umple lipsa afecţiunii materne.
„Să ai o imagine de sine negativă, să-ţi aştepţi prinţul fermecat, care să-ţi oglindească umbra înfrumuseţată, să te simţi batjocorită de adulterul soţului, să cedezi la avansurile unor amanţi dubioşi, din dorinţa de a plăcea, să fii în căutarea dezlănţuită a iubirii etc. Există nenumărate Lady Di în societatea noastră cea de toate zilele. Nu trebuie să fii prinţesă pentru a manifesta asemenea simptome“, susţine psihiatrul francez.
Zâmbet FOTO Facebook/Lady Diana
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
