Aventura unui medic român voluntar în iadul lăsat în urmă de ISIS în Irak. „Acolo am văzut ce ţară binecuvântată avem“

Andrei Abrudan şi Marwan, tânărul cu rude în ISIS  FOTO: arhivă personală

Andrei Abrudan este medic rezident în Cluj şi anul trecut a fost cel mai tânăr medic dintr-un spital de refugiaţi de lângă Mosul, din Irak. „Am nişte poveşti terifiante. Toată lumea zice că ţine de fantastic“, spune Andrei.

„Nu mă văd altceva în lumea asta decât medic“, mărturiseşte Andrei Abrudan, un medic rezident din Cluj care a văzut pe viu dramele războiului din Irak în timpul săptămânilor de voluntariat într-un spital de refugiaţi de lângă Mosul, anul trecut. Spune că nimeni nu va înţelege ce e acolo până nu vede cu ochii lui: o lume răvăşită de conflict, oameni de toate vârstele în ochii cărora se citeşte suferinţa, vieţi frânte. „Am nişte poveşti terifiante. Toată lumea zice că ţine de fantastic“, adaugă Andrei.

A fost cel mai tânăr medic de acolo şi, cu toate acestea, coordonatorul spitalului i-a lăsat libertatea să organizeze partea de primiri urgenţe şi de chirurgie.

„Vreau să precizez că Mosulul a fost eliberat în iulie 2017, iar eu am fost acolo imediat după, în septembrie. Am fost printre primii medici care au lucrat în spitalul din taberele de refugiaţi“, povesteşte tânărul rezident.

Mosulul de est  FOTO: arhivă personală Andrei Abrudan

Navetă patru ore dus-întors zilnic

A ajuns în Iraq cu sprijinul organizaţiilor umanitare ADRA Kurdistan şi Adventist Help. A fost cazat alături de medici voluntari din alte ţări în case închiriate dintr-o zonă păzită a Arbilului, capitala Kurdistanului irakian. Până să ajungă acolo a schimbat trei avioane în aproape 24 de ore. „Ajungi la o lume şocantă. Nu te aşteaptă nimeni la aeroport. Trebuie să te descurci“, povesteşte tânărul.

Între Arbil şi taberele de refugiaţi, unde era şi spitalul, era un drum de aproximativ patru ore dus-întors. Îl parcurgea zilnic într-un microbuz alături de medici şi asistenţi voluntari din SUA, Anglia, Olanda, Norvegia, Australia, Brazilia, Portugalia, Elveţia, Kurdistan, dar şi alături de traducători care vorbeau arabă, engleză, kurdă. Acţiunea de voluntariat era coordonată şi finanţată, mare parte, de elveţieni, de Asociaţia ADRA Elveţia. „Am fost primul doctor est-european în tabară“, adaugă Andrei. Planul lui era să stea o lună, dar conflictul izbucnit între Irak şi Kurdistan i-a scurtat şederea cu o săptămână.

Medicul coordonator al spitalului era din Ţara Cantoanelor. Avea 76 de ani şi o experienţă vastă, inclusiv în acţiuni umanitare în mai multe ţări din Africa. „Toată viaţa lui a lucrat în folosul societăţii şi al oamenilor nevoiaşi“, zice Andrei. Acestuia îi este recunoscător clujeanul nu doar pentru că l-a lăsat să organizeze partea de urgenţe şi de chirurgie a spitalului, ci şi pentru încrederea acordată. De altfel, coordonatorul i-a dat şi o scrisoare de recomandare şi l-a felicitat de faţă cu toţi ceilalţi voluntari.

Cu medici şi asistenţi din misiunea din Irak FOTO: arhivă personală Andrei Abrudan

A tratat un bolnav cu rude în ISIS

Erau sute de corturi de refugiaţi lângă Mosul. Un cort servea drept casă pentru o familie ori două, fiecare cu propria dramă.

„Am avut o pacientă cu traume pe care le-a lăsat ISIS în mintea ei şi nu putea să doarmă. Mi-a explicat ce s-a întâmplat, cu translatorul pe care l-am avut. Am stat de vorbă cu ea, am liniştit-o. Şi a reuşit să doarmă vreo şase ore“, povesteşte rezidentul din Cluj.

La spitalul din taberele de refugiaţi avea zilnic peste 40 de pacienţi. Se ocupa de pacienţi cu arsuri, răniţi în explozii şi împuşcături, oameni cu tumori cutanate. A avut pacienţi cu atacuri de panică din cauza conflictelor generate de ISIS.

Marwan, un pacient de-ai săi, de 18 ani, avea tatăl şi fratele în ISIS. Adolescentul avea o fractură multiplă de gambă, după o explozie cu bombă. Starea de sănătate a tânărului i-a determinat pe medicii din spitalul de refugiaţi să vină cu ideea amputării piciorului. Andrei s-a opus, însă, considerând că există o şansă, fiindcă, potrivit observaţiilor sale, pacientul nu ar fi prezentat toate semnele de infecţie şi nu era atacată toată partea osoasă. Iar în final, perseverenţa rezidentului a salvat piciorul adolescentului.

Poate cel mai greu i-a fost lui Andrei când, în timpul unei intervenţii chirurgicale, în depărtare s-a auzit explozia unei bombe: „Aşa de tare a bubuit încât mi-am scăpat instrumentele pe jos!“.

În spitalul de lângă Mosul  FOTO: arhivă personală Andrei Abrudan

„Atunci am văzut ce ţară binecuvântată avem“

Experienţa din Iraq i-a schimbat lui Andrei percepţia asupra vieţii şi asupra valorilor care contează cu adevărat.

„Atunci am văzut ce ţară binecuvântată avem, cu pace, fără să trăiesc cu sentimentul de frică şi groază că în orice moment poate cădea o bombă. (...) Noi trăim în pace, în linişte. Acolo, în Irak, totul e imprevizibil. Trecând pe acolo ISIS, rămân tot felul de bombe şi material explozibil (...). Mă tot gândesc de-atunci cât de fericiţi suntem noi, românii, şi nu ştim să fim mulţumitori, iubitori şi să ne bucurăm de ceea ce avem, iar alţii sunt în atâta suferinţă, mai ales persoanele refugiate care schimbă mediul, tot. Atunci trebuie să fii recunoscător în viaţa asta, trebuie să arăţi iubire, compasiune“, mărturiseşte Andrei.

O altă lecţie cu care s-a întors acasă e legată de modul în care vede pacienţii. „Felul în care tu, ca medic, abordezi pacienţii şi felul în care discuţi cu ei, expui subiectul şi le spui metoda de tratament, diagnosticul, toate astea contează. Comunicarea este foarte importantă. Îmi ating pacienţii pe mână, pe umăr, pe spate. E un limbaj nonverbal care îi ajută, le arată că îţi pasă de ei“.

Familie de refugiaţi  FOTO: arhivă personală Andrei Abrudan

De mic îşi dorea să se facă medic. Iar când a terminat liceul, a dat admitere doar la Medicină. A absolvit UMF Cluj în 2015, iar acum e în al treilea an de rezidenţiat. Unul dintre visurile sale e să-şi fondeze propriul ONG. Încă din facultate a fost în mai multe stagii de pregătire la spitale din America. Stagiile le-a făcut la Spitalul Methodist şi Mount Sinai din Chicago. În State l-a cunoscut pe doctorul Majed Jandali, o somitate în lumea medicală pe chirurgie generală, unchiul lui Steve Jobs. El a fost unul dintre directorii de programe care se ocupau de internship-ul lui Andrei pe chirurgie generală şi ginecologie la United Hospital System din Kenosha, statul Wisconsin.

Voluntariatul este la fel de important pentru Andrei ca profesia de chirurg pe care şi-a ales-o. Peste câteva săptămâni va pleca într-o altă aventură, în Nepal, alături de Asociaţia Nepal for Life.

Andrei Abrudan FOTO: arhivă personală

Vă mai recomandăm:

Cum arată şcoala viitorului. Dascălul român premiat de Şcolile Britanice Internaţionale: „Aşa cum iubim, aşa şi educăm“

Premiul pentru întreaga carieră al Şcolilor Internaţionale Britanice din întreaga lume a fost acordat, anul acesta, româncei Simona Baciu, fondatoarea şcolii Transylvania College din Cluj-Napoca, locul unde învaţă copii de pe cinci continente.

O româncă ajută la împlinirea visului unei refugiate din Tibet: să înveţe ca să-i poată ajuta pe alţii

O româncă vinde cartea unei tinere de 20 de ani, refugiată din Tibet în India, care a locuit 12 ani într-o şcoală. Banii adunaţi o vor ajuta pe tânăra Dolma Samdup să-şi împlinească marele vis: acela de a învăţa.

Neurochirurgul Ştefan Florian: „Când am o operaţie dificilă, spun că dacă am fi pe stadion şi eu aş fi Hagi, lumea m-ar aclama. Cum nu sunt...“

Ştefan Florian (54 de ani) este un apreciat neurochirurg român care operează zilnic cu creierul, şi la propriu, şi la figurat. Ştefan Florian vorbeşte despre presiunea pe care o simte în fiecare secundă când „cotrobăie“ prin creierii pacienţilor săi.