Apelul unui teolog important: „Oameni ai Bisericii, încetaţi să alimentaţi un sistem sanitar falimentar. Nu o să fie nimeni recunoscător. Vom fi luaţi de proşti”

Teologul Radu Preda este preot în Munchen. FOTO: Adevărul

Teologul român Radu Preda, fost director executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, face un apel ciudat la adresa corpului clerical: „Oameni ai Bisericii, ţineţi resursele pregătite pentru criza care va urma şi care deja atinge propriul nostru corp social, clericii şi familiile lor în primul rând”.

Teologul Radu Preda, care este acum preot la Munchen, a făcut un apel, pe pagina sa de Facebook, în care îndemnă clericii să oprească proiectele privind susţinerea sistemului sanitar, deoarece „Nu o să vă fie nimeni recunoscător. Dimpotrivă. O să fim, la un loc, luaţi de proşti. Acum este momentul Statului să se achite de datoria esenţială faţă de cetăţeni: protejarea drepturilor fundamentale”.

Redăm mai jos textul integral:

APEL (REPETAT)

Vă rog, episcopi şi preoţi, încetaţi să alimentaţi un sistem sanitar falimentar cum este cel din România. Nu o să vă fie nimeni recunoscător. Dimpotrivă. O să fim, la un loc, luaţi de proşti. Acum este momentul Statului să se achite de datoria esenţială faţă de cetăţeni: protejarea drepturilor fundamentale. Biserica şi-a arătat importanţa de-a lungul secolelor, plămădind şi pregătind ceea ce suntem azi ca ţară. Nu este cazul să ne angajăm într-o olimpiadă a faptelor bune în timp ce statul nu recuperează milioanele de euro ale marilor hoţi, nu taie pensiile speciale nesimţite, nu pune în aplicare rezultatul referendumului pentru 300 de parlamentari, nu opreşte hemoragia bugetară a unor instituţii cu venituri proprii şi care îşi permit salarii mai mari decât în economiile competitive, nu foloseşte miliardele puse la dispoziţie de UE etc. 

Oameni ai Bisericii, ţineţi resursele pregătite pentru criza care va urma şi care deja atinge propriul nostru corp social, clericii şi familiile lor în primul rând. Noi ajutăm acum, cum putem, dar nu vom fi ajutaţi când va fi cazul. Pentru că nu va mai fi de unde. Să ne intre bine în cap acest adevăr. Şi încă ceva: nu ar fi fost bine, în asemenea momente, să fi avut asistenţi sociali teologi pe lângă parohii? Care să fi avut o imagine mai precisă, pe bază de anchete sociale, a nevoilor şi vulnerabilităţilor de la faţa locului? În lipsa lor, facem gesturi, publicăm comunicate, turnăm picături de apă pe pietre încinse. Fără excepţii, dacă nu a fost între timp desfiinţată, secţia de Teologie asistenţă socială din Facultăţile noastre de teologie a fost şi este tratată cu dispreţ. Ei bine, iată, acum şi în viitor, că avem ocazia să corectăm situaţia. În folosul unei Biserici solidare, dar cu cap şi metodă, şi a unei societăţi care, se vede cu ochiul liber, vrea de la noi ceea ce nimeni nu oferă: medicamentele sufleteşti. Să ne revenim în fire, calm, fără presiunea de a demonstra cuiva, oricum duşmănos, că merităm şi noi un loc sub soare.

Sus să avem inimile!”