Am scăpat de Bechtel. Şi acum ce?

Cine naiba plăteşte pentru timpul pierdut cu construcţia Autostrăzii Transilvania? Pentru faptul că Bechtel nu a terminat autostrada în 2012, cum se prevedea în contract?

Toată lumea a răsuflat uşurată mai deunăzi, când guvernul a anunţat cu vădită satisfacţie că păgubosul contract cu Bechtel a fost reziliat. O mare victorie: după şapte ani în care s-au făcut 52 de kilometri de autostradă, guvernanţii au reuşit să scape din năvodul unui contract care practic ţinea statul român prizonier - că lucra, că nu lucra, Bechtel încasa bani.

Bun, americanii termină ce au început pe tronsonul Borş - Suplacu de Barcău şi apoi îşi iau jucăriile şi pleacă. Şi în locul lor ce punem? Vom avea o autostradă care începe la graniţă şi se termină în mijlocul pustietăţii, apoi, încă o porţiune de autostradă, cu rol de centură de ocolire a Clujului şi apoi, din nou, pauză. Într-un scenariu optimist, tronsoanele rămase „în aer" vor fi licitate şi construite de unii mai breji decât Bechtel. Se vor termina, după cum merg lucrurile acum, prin 2017-2018. Atunci vom merge de la Braşov la Borş pe autostradă. Iar acesta e un scenariu optimist, dacă luăm în calcul câţi kilometri de autostradă s-au făcut pe an în ultimul deceniu.

Şi atunci, întreb: cine naiba plăteşte pentru timpul pierdut? Pentru faptul că Bechtel nu a terminat autostrada în 2012, cum se prevedea în contract? Este mai ieftin să pierdem şase-şapte ani în care oraşe cum e Clujul, Târgu-Mureşul sau Braşovul nu sunt conectate la reţeaua europeană de autostrăzi, cu toate beneficiile directe şi indirecte pe care le aduce această conectare, decât să fi fost consecvenţi şi, odată semnat contractul - aşa cum a fost el semnat, pe genunchi, de Adrian Năstase&co - să îl fi dus la capăt? Eu cred că cei (minim) şase ani de întârziere sunt mai scumpi decât costul total al autostrăzii, oricare ar fi fost el, dacă ea ar fi fost terminată anul viitor.

Am fost pe şantierul autostrăzii chiar a doua zi după ce Ioan Rus şi Miron Mitrea au tăiat panglica, în iulie 2004, pe acorduri de muzică simfonică. Nu era nici ţipenie pe şantier, decât inevitabilul paznic irascibil cu figură de maimuţă primată. Camioanele aduse de Bechtel stăteau neclintite, frumos aliniate, într-o superbă etalare a ineficienţei.

La şapte ani de atunci, ineficienţa autorităţilor persistă, probată fiind de propunerile abracadabrante ale preşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Alin Tişe, care vrea să continue porţiunea de autostradă funcţională cu un drum judeţean. Propun să îl numim Drumul Judeţean Transilvania şi să îl semnalizăm cu verde pe panourile rutiere, poate aşa o să creadă proştii că e autostradă.