Ţăranul născut pe 1 Decembrie, dar care nu şi-a sărbătorit niciodată ziua de naştere. Ardeleanul a ţinut un jurnal timp de 43 de ani

Ţăranul născut pe 1 Decembrie, dar care nu şi-a sărbătorit niciodată ziua de naştere. Ardeleanul a ţinut un jurnal timp de 43 de ani

Pentru Simion Cismaş, un ţăran cu patru clase, din Ardeal, autorul unui jurnal care i-a uimit pe istorici, zi naţională însemna 10 mai sau 23 august. Deşi s-a născut de 1 Decembrie, de actuala zi a României, el nu şi-a sărbătorit niciodată aniversarea.

Înainte de Revoluţie, românii au sărbătorit ziua naţională pe 23 august, în plin comunism, şi pe 10 mai, înainte de venirea comuniştilor la putere. Despre cele două date aminteşte în jurnalul său Simion Cismaş, un ţăran simplu, cu patru clase, din satul bistriţean Monor, născut pe 1 decembrie 1909 şi mort pe 31 martie 1981.

În paginile de jurnal ale celor 43 de ani şi 3 luni, ţăranul aminteşte cu mare respect data de 10 mai, iar acelaşi respect reiese şi când scrie despre membrii familiei regale. Nu se poate afirma acelaşi lucru despre data de 23 august şi despre comunişti. Simion Cismaş consemnează cele două date ca fiind zile naţionale, nu în fiecare an, însă niciodată nu scrie că 1 decembrie este data naşterii sale.

Nepoata lui Simion Cismaş, Emilia Cismaş, şef Serviciu la Arhiva Universităţii Babeş Bolyai, cea care I-a publicat jurnalul, spune că „Moşu“ nu uita niciodată să scrie că e „sărbătoare“ în dreptul datei de 10 mai, în schimb despre 23 august aminteşte de puţine ori între 1971-1981. După 1970 nu mai scrie nimic despre regimul comunist.

Defilare de 10 mai 1932, Târgu-Mureş. Unul dintre cei din căruţă era Simion Cismaş FOTO: arhiva Emiliei Cismaş

Fronda ţăranului contra regimului

Când vorbeşte de 10 mai, ţăranul foloseşte un limbaj simplu, spune că e ”sărbătoare”, apoi notează ce a mai făcut el în acea zi. ”Scrie ziua – marţi, 10 mai, să zicem – deci punctează ziua, în ordinea cronologică din lună, săptămână, iar însemnarea zilnică o începe din nou cu «10 mai. sărbătoare naţională». Aşa o scoate el în evidenţă. Apoi descrie ce a făcut în acea zi: treburile gospodăriei care nu se opresc nici în zi de sărbătoare, cum a fost la biserică, la serbare sau la joc”, explică Emilia Cismaş.
Din felul în care poziţionează ziua de 10 mai se simte respectul şi admiraţia faţă de autoritatea pe care o avea Casa Regală.

”Deşi nu este explicit acest lucru, cei care citesc jurnalul îşi dau seama de asta. Mi s-a părut interesant acest lucru, respectul pe care-l dădea subtil acestei zile, fapt care nu se mai reflectă la ziua de 23 august”, afirmă Emilia Cismaş.

De 10 mai 1947 (prima imagine de mai jos, din stânga), bunicul ei nota: ”Sâmbătă, 10 mai. Azi am lucrat iară la şogoru la uşită, pe amiaz am gătat. Ioană o fost la oi, o tuns cârlana. Sărbătoarea era oprită, de zece mai. Tot secetă uscată”.

Iar pe 23 august 1949 (imaginea din dreapta sus), an în care se sărbătoreşte prima dată 23 august ca zi naţională, menţiona: ”Marţi, 23 august. Azi era sărbătoare naţională. S-a bătut doba să nu lucreze nime şi să meargă toată lumia la Şieu la sărbare. Am lucrat pe acasă cu frică. De vreo doauă săptămâni Ioană să văeta de spate şi piept. Căldure şi vreme frumoasă”.

Nepoata lui mărturiseşte că ţăranul scria prescurcat ”sărbătoare naţională” în dreptul datei de 23 august.
”Indirect nu recunoaşte 23 august ca zi naţională. Faptul că în volumele 3 şi 4 din jurnalul publicat nu menţionează această dată ca sărbătoare naţională este fronda lui. Consemnează, în schimb, cu o înversunare pur românească, sărbătorile religioase. Acelea nu le uită niciodată. A fost un om care, deşi nu a respectat regimul, a fost suficient de înţelept şi de subtil în însemnările sale”, afirmă Emilia Cismaş.

De ce nu şi-a ţinut ziua de naştere

Ţăranul român nu acorda, de regulă, o mare importanţă zilei sale de naştere. Nepoata lui Simion Cismaş spune că singurele locuri din jurnal unde bunicul ei îşi asociază numele cu data naşterii sunt sintezele de sfârşit de an.

”Niciodată în dreptul datei de 1 decembrie, în cei 43 de ani şi 3 luni, nu scrie «astăzi este ziua mea». Niciodată nu-şi menţionează ziua de naştere, nici pe cele ale copiilor săi. Nu-şi dădeau atât de mare importanţă. Mai degrabă menţiona ziua în care s-a născut viţelul, menţiona ce ţinea de gospodărie şi de resursele ce-i asigurau calitatea vieţii”, explică nepoata.

Portret de ţăran

Simion Cismaş (1 decembrie 1909-31 martie 1981) redă, zilnic, aproape jumătate de veac cu o mare obiectivitate ce se întâmplă în satul său natal, Monor. Surprinde dictatura carlistă, cea comunistă. Un portret al său reiese doar din modul în care scrie despre alţii deoarece despre el nu scoate un cuvânt: o fire foarte curioasă (află ce se întâmplă în sat, mergea la şedinţe de partid fără să se înscrie în vreunul), informată (citea ziarele, asculta Radio Europa Liberă), taciturnă, lăsa lumea să creadă că habar n-avea ce se petrece, deşi nu-i scăpa nimic. Îi plăcea să descopere de unul singur anumite lucruri, dar şi să facă poante pe seama consătenilor.

Urmaş la Marea Unire

Tatăl lui Simion Cismaş, Iacob Cismaş (sus, în stânga, este o imagine cu cei doi; sus, în dreapta, Simion Cismaş în costum de lăturean, foto: arhiva personală a Emiliei Cismaş) a făcut parte din Regimentul ”Avram Iancu” Cluj, despre care istoricii au scris că a fost la Alba Iulia pe 1 Decembrie 1918. 

”Informaţia că străbunicul meu a fost la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, s-a transmis prin viu grai familiei, nu e consemnată nicăieri”, aminteşte Emilia Cismaş.

Regimentul ”Avram Iancu” a fost văzut de specialişti drept cel mai bun regiment din Corpul Voluntarilor Ardeleni, corp înfiinţat în 1916, pe teritoriul Rusiei. Iacob Cismaş a fost unul dintre semnatarii Manifestului de la Darniţa, din Ucraina, aprilie 1917, considerat drept prima declaraţie de Unire a Transilvaniei cu România. Tot el a fost decorat după Unire şi nu a fost lăsat la vatră, ci chemat, la Reghin, să facă parte din prima jandarmerie română din Transilvania, după 1918.

 

Vă mai recomandăm:

Ţăranul cu patru clase din Ardeal care a ţinut 43 de ani, zi de zi, un jurnal definitoriu pentru istoria României. Comoara, descoperită în podul casei  

Simion Cismaş este un ţăran din Ardeal care, timp de aproape jumătate de secol, a ţinut zilnic un jurnal. Deşi a avut doar 4 clase, consemnările sale îi surprind pe istorici prin comoara de informaţii descrise şi modul în care acestea şi-au găsit forma pe hârtie. Ţăranul citea ziarele, asculta Europa Liberă şi era născut de 1 Decembrie, viitoare Zi Naţională a României.

Defilare de 10 mai 1932, Târgu-Mureș. Unul dintre cei din căruță era Simion Cismaș FOTO: arhiva Emiliei Cismaș

Imagini din aceeasi galerie
  • Defilare de 10 mai 1932, Târgu-Mureș. Unul dintre cei din căruță era Simion Cismaș FOTO: arhiva Emiliei Cismaș
  • Simion Cismaș în costum de lăturean în satul bistrițean Monor. El a ținut, timp de aproape jumătate de secol, un jurnal un scria zilnic ce se întâmpla cu familia lui, cu oamenii din sat, dar și ce se petrecea în lume   FOTO: arhiva Emiliei Cismaș
  • Emilia Cismaș la 1 Decembrie 2013, la lansarea volumului ”Lăturenii”, ce-l are pe copertă pe bunicul ei  FOTO: arhiva Emilia Cismaș
  • Emilia Cismaș, înconjurată de manuscrisele jurnalului bunicului ei, arată o poză cu toată familia, reunită la fân FOTO: Florina Pop
  • Poza pe care Emilia Cismaș o arăta în imaginea anterioară FOTO: arhiva Emiliei Cismaș
  • Jurnalul în manuscris și jurnalul publicat FOTo: Florina Pop
  • Jurnalul în manuscris și jurnalul publicat FOTo: Florina Pop
  • Jurnalul în manuscris și jurnalul publicat FOTo: Florina Pop
  • Simion Cismaș, la bătrânețe   FOTO: arhiva Emiliei Cismaș
  • Ce scria Simion Cismaș de 10 mai 1947 FOTO: din jurnalul țăranului, ”Călindar”
  • Ce scria Simion Cismaș de 23 august 1949 FOTO: din jurnalul țăranului, ”Călindar”
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările