Învăţământul particular: „Dai un ban, dar stai în faţă!“

Gheorghe Felea, inspector general în Ministerul Educaţiei.

5% dintre elevii României au optat pentru cursurile unei şcoli particulare. Învăţământ tradiţional, de stat, sau particular? Despre avantajele şi dezavantajele şcolilor particulare au stat de vorbă inspectorii inspectoratelor şcolare judeţene din întreaga ţară la Cluj-Napoca ieri, 4 octombrie, la Şcoala Internaţională.

Consfătuirea inspectorilor pentru învăţământ particular şi alternative educaţionale, organizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a avut loc, în premieră, la o şcoală particulară din Cluj-Napoca, şi anume la Şcoala Internaţională. La eveniment au luat parte şi reprezentanţi ai Uniunii Naţionale pentru Dezvoltarea Învăţământului Particular Preuniversitar din România.

La ora actuală, în jur de 5% dintre elevii din ţară urmează cursurile unei şcoli particulare. Dascălii care predau la instituţiile particulare de învăţământ de renume din ţară au pregătit elevi valoroşi, care au obţinut rezultate excelente la olimpiadele naţionale şi internaţionale din ultimii ani. Cu toate că reprezentanţii ministerului de resort recunosc avantajele oferite de şcolile particulare, părinţii nu se înghesuie să-şi înscrie copiii la astfel de unităţi de învăţământ. Motivul principal: banii.

Şcoală particulară, plusuri şi minusuri

„Iniţiativa particulară în învăţământ este una de nişă. Practic, alternativitatea reprezintă o adoptare a viziunii de ansamblu asupra marilor sisteme pedagogice contemporane", explică Gheorghe Felea, inspector general în Ministerul Educaţiei. Învăţământul preuniversitar particular s-a axat, în ultimii ani, pe domenii puţin sau deloc existente în cel de stat, tradiţional. „În şcolile particulare, se pune accent şi pe ramuri neexploatate în cele de stat - balet, muzică, informatică etc. În învăţământul de stat, se spune că şcoala îi pregăteşte pe elevi pentru viaţă. Aici, şcoala face parte din viaţa elevilor noştri. Asta este diferenţa", explică Simona Baciu, de la Şcoala Internaţională din Cluj-Napoca.

Dai un ban, dar stai în faţă!

Mulţi români şi-ar dori să-şi dea copiii la şcoli particulare, există un motiv bine întemeiat pentru care aceştia optează, în cele din urmă, pentru una de stat: banii. „Păi, normal că mi-aş duce copilul la o şcoală particulară, unde să am garanţia că studiază până şi materii la care, la stat, nu are acces. Dar de unde atâţia bani? Suntem bugetari, abia dacă ne permitem să ne ţinem copiii la şcoli normale", arată Felicia Bancoş, o clujeancă de 42 de ani cu doi copii care studiază la şcoli tradiţionale. Taxa de studiu, pe lună, în învăţământul particular variază între 700 şi 2.000 de lei. „Noi nu putem să controlăm această problemă. Verificăm doar dacă instituţiile particulare funcţionează în limita legii. Bugetarii nu-şi vor înscrie copiii la şcoli particulare, pentru că nu-şi permit. Cei cu venituri mai mari optează, în general, pentru serviciile oferite de particulari", arată Felea.

Potrivit preşedintelui Uniunii Naţionale pentru Dezvoltarea Învăţământului Particular Preuniversitar din România, prof. dr. Viorel Enea, criza a lovit din plin şi în învăţământul preuniversitar particular din România. „Multe instituţii de acest gen şi-au redus reţeaua, însă cele care au ajuns de renume vor rezista până ce economia ţării se va redresa. E nevoie de mai  multă implicare din partea Inspectoratului Şcolar, a consiliilor locale şi judeţene, dar şi a Ministerului Educaţiei", opinează acesta.

În România, funcţionează şase alternative educaţionale recunoscute pe plan mondial: Step by Step, Waldorf, Pedagogia Curativă, Montessori, Freinet şi Jena. În Transilvania, învăţământul preuniversitar particular a prins rădăcini mai ales în Cluj, Maramureş şi Alba.