Îi ajută pe români să-şi găsească joburi bine plătite în Belgia: „Se pune mare accent pe competenţe, nu pe diplome sau alte hârtii“

Nicoleta Popleşanu a ales să plece din ţară după ce a trăit o experienţă neplăcută în timp ce fetiţa sa era internată în spital

Nicoleta (38 de ani) este originară din Galaţi şi trăieşte în Belgia, la Liège. Licenţiată în psihologie, românca şi-a echivalat studiile şi a făcut un curs de HR şi legislaţie belgiană pentru a se angaja la Accent, o agenţie de recrutare a forţei de muncă. Însă nu s-a limitat la atât. În acest an, ea a înfiinţat în Belgia RO 100 Liège, o comunitate locală apolitică, având ca scop conectarea românilor din zonă.

Nicoleta Popleşanu, din Galaţi, a ales, în urmă cu doi ani, să se mute în Belgia, după o întâmplare nefericită legată de sistemul medical românesc. Fetiţa ei, în vârstă de 8 ani şi jumătate, s-a îmbolnăvit de penumonie, iar tratamentul şi felul în care s-au ocupat de ea medicii români a lăsat prea mult de dorit.

„Decizia de a părăsi România am luat-o în 2017, în luna februarie, în timp ce eram internată cu fetiţa în secţia de terapie intensivă a Spitalului de copii Galaţi. Mi-au rămas amprentate pe creier vorbele fiicei mele: «Mami, parcă sunt o stropitoare». Şi era. Avea 23 de înţepături pe corp care sângerau. Au încercat montarea unei branule. Asta în timp ce se urla şi se ţipa la copil să stea nemişcat, iar pe mine «mă invitau» afară din cabinet.

Am rămas acolo ca într-un fel de transă, am plâns fără lacrimi, mi-am ţinut copilul în braţe şi l-am mângâiat. De ce am ales Belgia? Are un sistem medical cum n-am visat eu că poate să existe, cu mult peste imaginaţia noastră, a românilor“, explică Nicoleta.

Cum a decurs echivalarea studiilor

Odată ajunsă în Belgia, în august 2017, a căutat să se integreze în patria sa de adopţie. Şi, deşi proprietarul apartamentului închiriat în care locuieşte i-a urat o carieră strălucită ca „aide-ménagère“, meseria îmbrăţişată de regulă de femeile care emigrează în Belgia, Nicoleta a fost de altă părere. 

Conştientă că poate mai mult de atât, românca s-a încris la Forem, un fel de agenţie judeţeană pentru ocuparea forţei de muncă. Aici i s-a sugerat să-şi echivaleze studiile din România, pentru a avea acces la un loc de muncă mai bun. Şi totul a decurs neaşteptat de uşor pentru cineva obişnuit cu birocraţia tipic românească. 

„Vreau să menţionez că toată procedura de echivalare am făcut-o online sau la telefon. După prezentarea documentaţiei cerute, plata unei taxe şi lunga aşteptare de aproape patru luni, am obţinut echivalarea studiilor universitare la nivel de master şi înscrierea în Comisia Psihologilor din Belgia, cu recunoaşterea dreptului de a profesa“, rememorează Nicoleta Popleşanu. 

Reprofilare şi curs de HR de şase luni

Piaţa muncii era şi atunci saturată de psihologi, aşa că românca s-a văzut nevoită să se reorienteze. Pentru asta, a ales un domeniu apropiat pregătirii sale, resursele umane. Aşa a decis să urmeze un curs de resurse umane, timp de aproape jumătate de an, opt ore pe zi. 

„A fost o selecţie drastică pentru admiterea la acest curs, din peste 50 de persoane doritoare, au fost alese 9. Au cântărit foarte mult motivaţia de a munci, compeţentele şi potenţialul concret de a avea un job. Amintesc aici un aspect pe care îl ador la sistemul de învăţământ belgian, fie el pentru tineri sau adulţi. Există o parte practică la finalul unui curs sau al unui modul de studiu. Se numeşte stagiu de practică, poate fi remunerat sau nu, însă este o ocazie excelentă de a lega cunoştinţele teoretice cu activităţi concrete, practice. Stagiul meu de practică l-am realizat într-o agenţie de recrutare, numită Accent Jobs“, spune românca.

Munceşte la cea mai mare companie belgiană de recrutare

A urmat un interviu de angajare şi, din luna septembrie 2018, lucrează pe post de consultant la Liège, la agenţia de recurtare a forţei de muncă Accent, în departamentul Foreign. Accent este o societate belgiană specializată în servicii de recrutare în vederea colaborărilor pe termen nedeterminat între clienţi – adică societăţile belgiene care caută sa angajeze personal – şi candidaţi, aceştia fiind persoane aflate în căutarea unui loc de muncă stabil.

Cu cele 230 de birouri, Accent are cea mai mare reţea de birouri din Belgia. Foreign Recruitment, departamentul în care este angajată Nicoleta, reprezintă o nişă aparte. Aici lucrează consultanţi vorbitori de limba română, poloneză sau portugheză. Angajaţii sunt specializaţi, printre altele, pe recrutarea lucrătorilor care vin din alte ţări şi sunt în căutarea unui loc de muncă, iar printre sarcinile lor este şi să-i ajute cu diverse formalităţi administrative pe imigranţi.

Ce le rezervă românilor piaţa muncii din Belgia 

Din postura de angajat al unei companii de recrutare a forţei de muncă, Nicoleta este la curent cu tot ce se întâmplă pe piaţa muncii din Belgia. Evident, printre clienţi se numără şi români aflaţi în căutarea unui loc de muncă. 

„Românii aflaţi la muncă în Belgia sunt încadraţi în principal în sectoare precum construcţii, curăţenie, IT şi medical. În schimb, pătrund mult mai greu în domeniul administrativ sau în acele sectoare unde se cere obligatoriu naţionalitatea belgiană. Pe lângă românii înregistraţi legal ca muncitori în Belgia, există şi un număr foarte mare de oameni care muncesc la negru, fără a fi măcar declaraţi rezidenţi pe teritoriul acestui stat. Aceştia se expun la pericole cum ar fi lipsa dreptului de a beneficia de servicii medicale în cazul unor accidente de muncă, posibilitatea de a nu fi plătiţi corect etc. Mai există şi cei ce muncesc în această ţară cu contracte semnate în alte ţări, mai precis detaşaţi în Belgia“, susţine Nicoleta. 

Spre deosebire de sistemul din România, belgienii pun accentul pe competenţele candidatului la un loc de muncă şi nu pe diplome. Astfel, românii care cunosc bine o meserie sunt excelent văzuţi, chiar dacă nu au neapărat studii în domeniul respectiv. 

„În Belgia se pune mare accent pe competenţe, nu pe diplomele obţinute sau alte hârtii. Sunt profesii unde sunt absolut necesare şi obligatorii, dar nu peste tot. De exemplu, mă sună mulţi români spunând că au experienţă de muncă ca electrician, doar că nu au un atestat, o diplomă care să demonstreze acest lucru. Pe patron nu îl interesează diploma: dacă ştii să montezi o instalaţie electrică, eşti angajat“, a adăugat Nicoleta.

Hub de profesionişti români

Recent, ea a pus bazele unei comunităţi locale pentru a-i conecta pe românii care trăiesc în zona Liège. „Scopul este de a avea o comunitate unită de profesionişti români care colaborează, se sprijină reciproc şi organizează împreună diverse activităţi civice. Vrem să contribuim la îmbunătăţirea vieţii fiecărui cetăţean român care locuieşte în zona noastră“, a încheiat Nicoleta.